Surorile Williams și Frații Fedal, sau bucuria așteptării

Nu știu dacă se aștepta cineva la asemenea finale de Australian Open. Ca aranjate de o intervenție divină, ele ni se arată ca cele mai fastuoase ceremonii de încoronare a acestui turneu cu happy-end.

Finala surorilor stă să înceapă. A fraților, a început deja în 2004 și, în așteptarea episodului de mâine, mi-am amintit de o comparație ce mi-a venit în minte și-n scris înaintea semifinalei australiene din 2014. Cred că-și păstrează actualitatea:

Pentru mine, probabil că și pentru alții, confruntările Rafa-Roger au întotdeauna un gust special. Le aștept ca pe bradul de Crăciun. Și nu știu cât de frumos va fi împodobit, cât de strălucitoare îi vor fi globurile, cât de prezent mirosul de rășină și de cozonac, cât de formidabile vor fi troienele, cât de tare va trosni focul și cât de gustos va fi vinul de buturugă băut în fața lui. Ceea ce mă umple de bucurie și speranța că toate astea-s posibile este însăși așteptarea. Bucuria așteptării pe care, iată, o savurez din nou cu voluptatea cu care gustam, ore bune-n nopți de vară, ajunurile meciurilor generației Hagi din campionatul mondial american.

Roger-Rafa, din nou… Lumea se tot întreabă ce ne va aduce acest derby, mai ales în condițiile în care Federer a redevenit, pare-se, tânăr. Se vorbește mult despre strtegiile potențiale ale celor doi, de atuurile lor excepționale și de slăbiciunile (puține, câte există) care ar putea decide soarta partidei și de motivațiile fiecăruia. ‘Om vedea…După mine, novicele, cheia meciului va sta, întâi de toate, în calitatea servei fiecăruia dintre ei. Pe urmă, în capacitatea lui Federer de a-și impune, în fața unui expert al defensivei și-al passing-urilor, mai noua lui agresivitate, bazată pe loviturile tăioase și plasate urmate de urcarea la fileu. Iar dacă partida se lungește la patru sau cinci seturi, rezultatul va depinde, cred, de abilitatea lui Fed de a ține pasul și mintea în ritm cu Rafa, nebunul.

Plec să aduc bradul din șopron. Afară, în poveste, ninge cu fulgi mari, de belșug. Se simte mirosul de sarmale și de vin fiert. Vă invit la un pahar să celebrăm bucuria de a-i revedea din nou. Da, Roger şi Rafa sunt, împreună, o imensă bucurie: unici, inconfundabili chiar de s-ar îmbrăca la fel, frumoşi şi fabuloşi în expresia lor pe teren. Ei sunt, de fapt, inventatorii tenisului modern şi ai finalelor thriller. Rivalitatea lor este cea mai minunată din istoria tenisului, iar confruntările lor sunt revelionul prin care acest sport a trecut în noul mileniu. Şi, mai mult decît asta, ceea ce contează este că ei formează cuplul de dublu prin care tenisul învinge, în sfîrşit!, fotbalul, în faţa plebei care nu vrea să priceapă, iar de-ar pricepe, nu vrea să accepte. Ei sunt Real Madrid şi FC Barcelona, Boca Juniors şi River Plate laolaltă.

Ei sunt Romeo şi Julieta, eroii unei povești miraculoase și fără sfârșit.

Bu nu, ei sunt moşul şi baba care îmbucă iubirea cu viaţa şi tenisul cu lumea.