Sunt tenismanii mult prea expuși în fața potențialilor agresori?

Finala Roland Garros a fost marcată de o serie de întreruperi bizare, care au dat un aer de „ciudat” meciului și întregii zile, după cum s-a exprimat David Ferrer. Cel mai serios moment s-a petrecut în setul doi, la 5-1 pentru Rafa, când un bărbat dezbrăcat până la brâu a năvălit pe teren cu o petardă aprinsă în mână. Bărbatul purta o mască pe față și mesajul „Kids Right” inscripționat pe abdomen. Din fericire, agenții de securitate au intervenit aproape instantaneu, placându-l pe intrus și apoi scoțându-l din incinta terenului, nu fără eforturi. Totul s-a petrecut în doar câteva secunde, foarte aproape, mult prea aproape mai bine zis, de Rafa, și s-a lăsat cu rumoare în tribune. Nu doar spectatorii au fost marcați, ci și cei doi jucători, care au intrat într-o perioadă a meciului destul de neclară, cu destule greșeli și break-uri cedate ușor. Iar senzația a fost că, preț de câteva minute, nimeni nu s-a mai focusat la ce se întâmpla pe teren, ci stătea ca pe ace ca nu cumva să se mai întâmple ceva și mai grav de atât.

În timp ce fanul respectiv își făcea intrarea pe teren, la un etaj superior al arenei erau evacuați doi spectatori, după ce, cu câteva minute înainte fuseseră îndepărtați alți doi. Toți patru au scandat câteva zeci de secunde mesaje de protest și au afișat bannere, în engleză și în franceză, cu textul „Ajutor! În Franța, drepturile copiilor sunt călcate în picioare!”, aparent o aluzie-protest la dreptul cuplurilor homosexuale de a adopta copii. Ceea ce, inițial, a părut a fi o încurajare izolată s-a transformat într-o scandare repetată și agasantă, spre furia celorlalți spectatori, care au început să fluiere, ducând la oprirea meciului. În acest caz, intervenția organizatorilor s-a lăsat îndelung așteptată, așa că alți spectatori au sărit și au rupt bannerele de protest.

În tot acest timp, alți cinci indivizi, de asemenea topless și cu petarde, au escaladat partea superioară a arenei numărul 2 de la Roland Garros, Suzanne Lenglen, agitând pancarte care cereau demisia președintelui Francois Hollande. 12 persoane au fost în total reținute de poliția franceză.

Rafa a admis că s-a speriat, explicabil, de acest incident: „M-am speriat la început, pentru că n-am văzut ce se întâmplă. M-am întors și dintr-o dată era cineva cu foc în mână. E unul dintre acele lucruri pe care nu le poți controla”, a spus spaniolul, care a beneficiat imediat de protecția la corp a unui bodyguard, în vreme ce restul agenților încercau să-l îndepărteze pe intrus. Rafa s-a îndepărtat câțiva pași de locul cu pricina, apoi, când totul a fost rezolvat, i-a strâns mâna agentului respectiv, mulțumindu-le tuturor și la conferința de presă.

Acestea sunt faptele. Întrebarea e dacă nu cumva s-a ajuns din nou într-un punct în care ar trebui să ne punem mai multe întrebări vizavi de securitatea jucătorilor. Tenisul e un sport în general ferit de evenimente neplăcute, dar momente precum cel din finala RG te fac să te întrebi dacă nu cumva riscurile sunt mai mari decât credem noi. Jucătorii de top petrec ore întregi în mijlocul fanilor – probabil că este unul dintre sporturile în care contactul direct dintre fani și sportivi e cel mai accesibil. Închipuiți-vă doar atât: dacă individul cu pricina avea în mână un cuțit sau un pistol sau o altă armă? O să spuneți că n-ar fi putut intra cu el în tribune, dar nu uitați că a intrat liniștit cu o petardă, pe care, de asemenea, a putut s-o și aprindă fără ca nimeni să aibă vreo reacție. 

Controalele la accesul în incinta RG au existat, dar, din proprie experiență, „minime” e puțin spus pentru a le descrie. E o părere confirmată și de alți ziariști, care cataloghează accesul la RG drept cel mai superficial dintre toate Slamurile. Da, vorbim despre o lume civilizată, despre un sport mult mai curat din acest punct de vedere decât altele. Mersul la un turneu de tenis echivalează cu o experiență accesibilă, în general, unei categorii de oameni deloc dispusă către astfel de derapaje. Dar poate că ne culcăm prea mult pe teoria asta. Organizatorii de turnee ar trebui să-și maximizeze măsurile de precauție, mai cu seamă că vorbim, cazul celor de azi, despre o serie de indivizi foarte determinați în a-și duce planul la capăt. Pentru că altfel nu poți cataloga pe cineva care-și permite să plătească prețul unui bilet la o finală de Slam, ca să-l irosească într-o astfel de acțiune. Nimeni nu și-ar dori un nou episod precum cel pățit de Monica Seles la Hamburg, în 1993, când jucătoarea a fost înjunghiată chiar pe teren. Seles a revenit ulterior în tenis, dar mulți afirmă și acum că ea n-a mai fost niciodată aceeași ca înainte de episodul respectiv.

Iar French Open nu e la prima pățanie de acest fel. La finala din 2003, câștigată de Juan Carlos Ferrero, un streaker a intrat pe teren și s-a aruncat în fileu. La finala din 2009, Roger Federer a fost în prim-planul unui episod care a făcut iarăși vâlvă. Elvețianul a fost ținta unui suporter care s-a îndreptat țintă către el și a încercat să-i pună o pălărie roșie pe cap. Elvețianul s-a speriat și el, forțele de ordine au intervenit, dar, ca și azi, au fost câteva secunde de panică totală, în care se putea întâmpla ceva mai grav. În fapt, spre deosebire de azi, atunci chiar a existat un contact între sportiv și atacator.

Episodul „Petarda”

Incidentele, așa cum au fost prezentate live pe tv

 

Episodul cu Federer la Roland Garros