Strania înfrângere a Serenei Williams: Serena nu mai poate închide meciuri, iar asta e o problemă masivă înainte de Open
Radu Marina | 26 august 2020Nu e deloc încurajator când, înainte de un US Open care i-a provocat multe căderi emoționale în ultimii doi ani, Serena pare să tremure din toate încheieturile exact la capitolul la care obișnuia să fie infailibilă: la închisul meciurilor. Trasă din nou înapoi într-un meci pe care ar fi trebuit să-l câștige în două seturi, Williams n-a mai găsit de data asta ieșirea, sfârșind prin a ceda complet în decisivul cu Sakkari.
După maratonul cu Arantxa Rus, cel mai lung meci al ei din ultimii opt ani, Serena s-a înhămat la un altul azi-noapte, de data asta cu Maria Sakkari. Prinsă iar într-un duel pe care nu l-a putut închide la timp, Serena a plătit prețul și nu a mai putut salva nimic atunci când meciul s-a întors.
Astfel că, după alte peste două ore petrecute pe teren, Serena Williams a cedat (5-7, 7-6, 6-1) în fața Mariei Sakkari, într-un meci cu o desfășurare ciudată, dar în ton cu ceea ce a arătat Serena în ultimele două săptămâni.
Confruntarea a urmat același scenariu ca în ultimele ei apariții: americanca a controlat meciul, și-a dominat oponenta, pentru ca, dintr-o dată, jocul ei să se prăbușească parcă din nimic. Cu Sakkari, Serena a condus în primul set cu 5-2. A pierdut apoi trei game-uri la rând; notabil, game-ul de la 5-4, când a servit pentru set, l-a cedat rapid, în aceeași manieră ca în partida cu Rus. Totuși, Serena a reușit break-ul la 6-5 și a câștigat setul.
În setul doi, ea a avut 5-3 și șansa de a servi pentru meci. Ce a urmat? Și-a pierdut inexplicabil serviciul în câteva minute. Precum în primul set, Serena s-a redresat și a ajuns în tiebreak, pe care l-a început bine, distanțându-se la 4-1, adică suficient cât să crezi că va închide meciul. De aici însă, ea a pierdut următoarele patru puncte, iar de data asta n-a mai fost cale de întoarcere.
Ce s-a întâmplat în decisiv n-a mai fost despre tenis. A fost o luptă surdă, cu crampe, cu dureri la piciorul drept (e de văzut cât de mult o va afecta în perspectiva US Open) și cu o intenție permanentă de a închide punctele dintr-o singură lovitură, vecină cu renunțarea. Într-un final, după un game șase în care a salvat – mai mult accidental și cumva din orgoliu – șapte mingi de meci și de 0-6, chinul a fost oprit de Sakkari în game-ul următor cu un rever în lung de linie.
E adevărat că ceea ce contează cu adevărat pentru Serena va începe abia peste câteva zile, dar indubitabil toate evoluțiile ei post-revenire sunt de natură să pună pe gânduri. Meciurile ei de până acum sunt semnale de alarmă, pentru că Serena se lasă dusă în tot felul de maratoane și își complică meciurile inexplicabil, deși se află în avantaj și are ocazii de a încheia seturi și meciuri relativ facil. Cum declara la conferința de presă, nu-și imaginează ce poate fi pozitiv în felul în care a jucat și tratat meciurile. Problema nu e înfrângerea în sine, ci maniera în care a pierdut și s-a pus în situații atât de dificile. Pentru că ambele meciuri de la Cincinnati puteau fi câștigate în două seturi relative facile și totuși n-a făcut-o.
“În mod clar ar fi trebuit să câștig acest meci. Nu există nici măcar o scuză. A fost greu, dar am avut atât de multe oportunități să câștig, iar acum trebuie să mă gândesc la asta. Pur și simplu nu există scuze, să fiu sinceră. Am început să am crampe, dar nu ar fi trebuit să fiu în această situație. Eu m-am pus literalmente în această situație. Știți, este ca și cum ai merge la o întâlnire cu un tip de care nu-ți place. Asta fac aici. Este ca și cum trebuie să găsesc o cale prin care să scap de acest tip. E frustrant, e pur și simplu frustrant”, a declarat Serena la conferința de presă.
Urmează US Open, turneu pe care l-a câștigat de șase ori în carieră și la care a ajuns în ultimii doi ani în finală, pierdute ambele și pe fondul unor căderi emoționale. Desigur, vor începe discuțiile despre titlul cu numărul 24 – de care e atât de departe. Și ar fi fost departe chiar și cu un trofeu câștigat fără set pierdut la Cincinnati.
Rămâne departe chiar și în contextul fără public și cu absența câtorva jucătoare din top 10. Pentru că, deși pe hârtie e un narativ care va reveni, peste câteva zile, în atenție (Serena și istoria, Serena și recordul, Serena în căutarea istoriei, Serena și titlul 24), în realitate nimic nu se schimbă: va trebui să câștige șapte meciuri la rând, va trebui să gestioneze presiunea, fie și una mai mică, în lipsa publicului, dar existentă. De altfel, e discutabil dacă presiunea care apasă pe Serena, și care pare să fie principalul ei obstacol în acești ani, e mai mică în lipsa publicului. Pentru că nu puțini sunt aceia care repetă obsesiv: dacă nu acum, atunci când?
Șansele Serenei la un nou titlu de Grand Slam sunt minime – pentru că vârstă, pentru că vulnerabilitate, pentru că presiune, pentru că dubii, pentru că probleme de sănătate, pentru că tenis și pentru că sunt tot mai multe jucătoare excelente pe tablou care cred că o pot învinge. Dar șansele există pentru că Serena va rămâne Serena, oricât de rău ar juca. Nu o poți da la o parte nicicum, atât timp cât ia startul la un astfel de turneu și atât timp cât fizic e la un nivel acceptabil. Va fi cotată în continuare cu șanse și va fi, în continuare, un factor. Câtă vreme ele există, Serena se poate aduce într-o situație în care să gestioneze tabloul și să profite de ele.
Dar, cel puțin acum, senzația e că sunt mai multe motive pentru care n-ar putea câștiga la US Open și mult mai puține motive pentru care ar câștiga.
Ce s-a mai întâmplat notabil la Cincinnati:
– Maria Sakkari reușește, așadar, una dintre cele mai mari victorii ale carierei și se califică pentru a treia oară în sferturile de finală ale unui turneu Premier 5 (a câștigat de fiecare dată în precedentele). Următoarea adversară va fi Johanna Konta, care a impresionat pe tot parcursul săptămânii; Konta a pierdut doar opt game-uri în două meciuri (două cu Flipkens, șase cu Vera Zvonareva) și pare că se simte excelent pe noua suprafață de la US Open, una mult mai rapidă decât cea folosită în anii precedenți.
– Tot la categoria jucătoare care s-au remarcat săptămâna asta avem câteva nume care trebuie trecute neapărat. De exemplu, Elise Mertens și Jessica Pegula, care se întâlnesc pentru un loc în semi. Pegula și-a continuat traseul remarcabil; după Brady, a scos-o și pe Aryna Sabalenka și se simte foarte bine pe suprafețele foarte rapide.
De asemenea, Victoria Azarenka, deși pe sub radar, începe să lege victoriile iar jocul prinde, din nou, contur – drept dovadă cele trei victorii excelente cu Donna Vekic, Caroline Garcia și Alize Cornet, dar și faptul că e pentru prima dată din mai 2019 când se întoarce într-un sfert de finală WTA. Nu în ultimul rând, Ons Jabeur, următoarea adversară a Vikăi, care își continuă forma excelentă cu o victorie categorică în fața Christinei McHale, succes care o duce în al patrulea sfert de finală WTA în 2020. Jabeur pare să-și fi dus jocul, dar mai ales încrederea în sine, la un alt nivel, iar asta se vede.
– Cu o victorie clară și facilă, 6-3, 6-1, în fața Dayanei Yastremska, Naomi Osaka merge și ea în sferturile de finală, după o nouă evoluție dominantă. Pare bine pregătită fizic, tenisul e acolo și, cel mai important, durerile la umăr, care i-au tot dat bătăi de cap în ultima perioadă, au dispărut. Osaka a confirmat, după victoria cu Muchova, că acela a fost primul ei meci de la Beijing 2019 încoace în care a jucat fără dureri. Pentru semifinale, Osaka o întâlnește pe Anett Kontaveit, o altă jucătoare care-și duce forma bună de anul acesta mai departe (sferturi AO, sferturi Dubai, finală Palermo) după o victorie ușoară, în două seturi, cu Marie Bouzkova.
– Novak Djokovic rămâne neînvins în 2020 după 6-2, 6-4 cu Tennys Sandgren și ajunge, astfel, la 20 de victorii consecutive. Djokovic se întâlnește în turul următor cu Jan-Lennard Struff, care joacă, probabil, cel mai bun tenis al carierei lui. Struff a trecut la Cincinnati de Alex De Minaur, Denis Shapovalov și David Goffin pentru primul lui sfert de finală la un turneu Masters din carieră. Un rezultat reușit după ce pierduse de opt ori la rând în ocaziile precedente când a ajuns în optimi de Masters.
– Milos Raonic îl oprește pe Andy Murray după o victorie clară, în care a cedat doar patru game-uri și doar trei puncte cu primul serviciu. Ca mulți alți jucători înalți și cu serviciu puternic, și Raonic s-a folosit impecabil de suprafața foarte rapidă și a fost de neatins la serviciu, dar cumva surprinzător și la jocul din teren. În vreme ce Murray n-a mai fost la fel de alert și prezent precum în meciul cu Zverev. Pentru Andy, rămâne însă un turneu excelent și un nou pas înainte în drumul spre reîntoarcerea la cel mai înalt nivel. Raonic se vede cu Filip Krajinovic, care a confirmat victoria cu Dominic Thiem în același stil: 6-2, 6-1 cu Marton Fucsovics.
– Stefanos Tsitsipas, favoritul 4 al competiției, obține a doua victorie la rând în fața lui John Isner, după două tiebreak-uri în care returul grecului – o lovitură care de multe ori l-a tras în jos în fața unor adversari cu serviciu puternic precum Isner – a fost surprinzător de bun atunci când a contat. Tsitsipas va da în turul următor peste Reilly Opelka, un jucător de același profil precum Isner, care s-a calificat în premieră într-un sfert de finală Masters după victoria obținută în fața favoritului 6 Matteo Berrettini.
– Roberto Bautista Agut – Daniil Medvedev este singurul sfert de finală de la Cincinnati în care se întâlnesc doi capi de serie. Asta după ce Bautista Agut a trecut în trei seturi de Karen Khachanov, în vreme de Medvedev continuă să câștige ușor și fără mari emoții. Rusul a trecut în două seturi, 6-3, 6-3, de Aljaz Bedene.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
