Spre o nouă finală de neuitat? Djokovic încearcă Slamul 13, Wawrinka pândește, gata să scoată iar tenisul său imposibil

Nu cred că ar fi posibile două trasee mai diferite spre finală decât cele ale lui Djokovic și Wawrinka.   Djokovic a avut parte de o retragere și două abandonuri din șase meciuri. Lumea se întreabă dacă asta e bine sau e rău și părerile sunt împărțite. Deși Novak a avut nevoie în fiecare meci de intervenții ale trainerului pentru brațe și umeri, tenisul său (atât cât a apucat să-l joace) nu pare a suferiașa rău. Cu excepția acelui set pierdut la mirobolantul Monfils, Djokovic a părut că-și desfășoară arsenalul obișnuit: se mișcă, este constant, își construiește implacabil punctele. Este adevărat că nici n-a fost testat până acum. Dar sperăm ca asta să se schimbe în finală.

Stanislas Wawrinka, omul de la care ne așteptăm să pună acele întrebări, s-a înșurubat în turneu în stilul său caracteristic: încet, dar sigur. Cu energia sa care se pornește greu, dar se oprește și mai greu, Stan este un candidat de frunte la titlul de ”Best big match player” al perioadei actuale. Are 2-0 în finalele de Slam și în general, n-a mai pierdut o finală din 2013, câștigându-le pe toate cel zece la care a participat de atunci. Care e șmecheria? Jucător cu greutate – totul la el proiectează gravitas, de la felul cum se mișcă, la zgârcenia exteriorizărilor până la loviturile sale de plumb – Stan are nevoie de timp ca să se pună în mișcare. De obicei, acest lucru durează câteva meciuri, la timp pentru a-și atinge maximul de formă când vin semifinalele și finalele.

Parcursul său la acest US Open a fost de așa natură încât l-a obligat să-și activeze acele resurse ascunse care îl uimesc și pe el deseori. După ce a fost la un punct de eliminare contra lui Dan Evans, un jucător pe care nu l-a văzut nimeni venind, Wawrinka a câștigat contra lui Marchenko, jucător de anduranță, în patru seturi, iar apoi a primit două provocări din altă ligă: Del Potro și Nishikori. Delpo nu are încă fitnessul necesar pentru a duce cinci seturi la un Slam, dar a avut jocul necesar pentru a-l împinge din nou pe Wawrinka în patru seturi. Nishikori a început ca din pușcă, luând primul set și Wawrinka a fost nevoit să se opintească serios în setul doi pentru a stăvili tenisul fulger al lui Kei.  

Aici este diferența dintre Wawrinka și Monfils. Pus în fața unei probleme similare cu cea a lui Gael – un adversar care juca foarte bine, Stan a ales o cale diferită. Nu a început să lovească mingi aiurea, ci a observat, a așteptat și a gândit. ”Am văzut spre sfârșitul primului set că începe să aibă probleme, nu mai rezista așa bine. Așa că am lungit schimburile”, a declarat Wawrinka după meci. Nu este o tactică ideală pentru jocul lui Stan, dar Wawrinka și-a asumat suferința și a întors meciul, câștigând cele trei seturi după ce-l pierduse pe primul. De asemenea, și-a arătat soliditatea psihică în punctele mari; amândoi au avut șanse de break din belșug, dar Wawrinka câștigat 7 din 13, pe când Nishikori, doar 4 din 15.

Umiditatea a jucat și ea un rol în felul în care au decurs semifinalele. Slamurile sunt cel mai greu de câștigat în primul rând din cauza lungimii lor. În două săptămâni, vremea poate să se schimbe radical. Am avut căldură, ploaie, umiditate; meciuri de zi, în care soarele a bătut ucigător, meciuri de seară, dar sufocante, meciuri cu acoperișul tras și cu aerul condiționat pornit. Este o provocare extremă să gestionezi fizic atâtea schimbări în tot atâtea meciuri, și la fel de mult una mentală. Poate de aceea cel mai des gest al lui Wawrinka în acest turneu a fost să-și ducă degetul la tâmplă după un set greu sau o victorie muncită.

La ce să ne așteptăm diseară? În primul rând, va fi importantă vremea: dacă vom avea o umiditate ridicată, meciul va deveni mult mai fizic. Nu știu dacă Wawrinka își va permite să lungească schimburile cum a făcut-o cu Nishikori: Djokovic este mult mai rezistent decât japonezul. În plus, timpul petrecut de el pe teren până acum aproape că este jumătate față de cel petrecut de Wawrinka. Stan va trebui să găsească și să dezlănțuie acele lovituri nimicitoare destul de repede, pentru că, teoretic, cu cât meciul se lungește, cu atât va fi mai dezavantajat, cel puțin fizic.

Pe de altă parte, nu trebuie să ignorăm că meciurile dintre cei doi sunt jucate pe un palier psihic foarte pronunțat. O știe toată lumea, inclusiv ei doi, că Wawrinka are jocul necesar pentru a-l bate pe Djokovic în finale de Slam. Nu știu dacă mai poate spune vreun jucător activ așa ceva la ora asta. Conștiința acestui fapt va cântări destul de mult asupra ambilor dar și asupra publicului, care va dori cu siguranță un meci disputat și care s-ar putea să se ralieze destul de puternic în spatele lui Wawrinka, the underdog. Știm cu toții că asta are efect puternic asupra lui Djokovic. Meciul psihic va fi la fel, dacă nu mai important, decât cel fizic sau tactic.

Sunt mult necunoscute înaintea acestei finale: nivelul real al lui Djokovic, starea de oboseală fizică a lui Wawrinka, rolul pe care-l vor juca condițiile meteo. Însă cea mai mare întrebare este dacă Wawrinka poate să acceseze și să păstreze timp de trei seturi acel nivel inuman de tenis care-i va fi necesar pentru a câștiga contra lui Djokovic, în cazul în care acesta din urmă prestează jocul său constant și implacabil.