Sorana Cîrstea își continuă momentul excelent, o elimină pe Johanna Konta în primul tur la Paris

Articol 30-0+ oferit gratuit tuturor cititorilor. Dacă ți-a plăcut, consideră oportunitatea unui abonament la 30-0+. Ai astfel acces la întregul conținut 30-0, dar și la alte facilități și surprize, și devii astfel susținător al proiectelor editoriale ale 30-0 și ale unui jurnalism de sport mai bun și mai sănătos.

Sorana Cîrstea merge pentru a opta oară în carieră în turul doi la Roland-Garros după o victorie convingătoare, 7-6, 6-2, în fața Johannei Konta, favorita 19. Este a patra victorie pe care Sorana o obține în acest sezon în fața unei jucătoare de top 20, după cele cu Belinda Bencic (locul 12, la Gippsland Trophy), Petra Kvitova (locul 8, Australian Open) și Elise Mertens (locul 17, Istanbul). 

Să o întâlnești pe Johanna Konta în primul tur nu poate fi o misiune ușoară, indiferent de turneu. Chiar dacă nu trece prin cea mai bună perioadă – nu a mai legat două victorii într-un turneu din august 2020 – și chiar dacă vorbim de o întâlnire care a avut loc în condiții mai bune pentru Sorana. 

Motivele? Vorbim, totuși, de o jucătoare foarte valoroasă, clasată în Top 20 în prezent, care ne-a arătat, în 2019, când a ajuns până în semifinale la Roland-Garros, că e capabilă de lucruri mari și pe o astfel de suprafață. Apoi, e imprevizibilă. Are zile în care agresivitatea ei e pur și simplu copleșitoare pentru adversară, de la poziționarea în teren și până la maniera în care accelerează. Și zile în care e extraordinar de fluctuantă ca nivel de joc. 

Începutul meciului ne-a amintit de prima variantă: am văzut de acea versiune a Johannei foarte agresivă și exactă, care își sufocă adversara cu lovituri tari și lovește foarte rapid. În fața acestui mic tăvălug și fiind bombardată din toate părțile, Sorana n-a avut prea multe lucruri să-și reproșeze; a jucat cât a permis adversara. Iar adversara nu prea a permis, fapt reflectat și în scor:  3-1 și mingi de dublu break, respectiv 4-2.

În partea asta a meciului, meritul Soranei e că a știut cum să încaseze tot ce era de încasat și a stat aproape, așteptând momentul oportun să intre în meci. Acest moment a venit la 3-4. Deși aflată pe un val mare de încredere, Konta și-a cedat serviciul după un game impecabil reușit de Sorana la retur: patru winnere la rând ale Soranei (două retururi direct câștigătoare), care i-au permis să egaleze, i-au adus mare încredere și în felul acesta a pus piciorul în prag. Probabil vechea Sorana ar fi cedat mai rapid în aceste momente mai intense, ar fi plusat mai mult și ar fi încercat să fie mai agresivă decât adversara. Această versiune mai înțeleaptă a Soranei, mai echilibrată și mai răbdătoare – nu neapărat ca tenis, cât ca mod de a se raporta la un punct, la un game sau la un meci – și-a făcut loc treptat în meci. 

De la 4-4 s-a mers cap la cap până în tiebreak, un tiebreak pe care Sorana l-a jucat foarte inspirat. A fost mereu atentă cu returul, mai ales pe serviciul doi al adversarei și a încercat aproape constant să schimbe și să mixeze înălțimea mingilor, tocmai pentru că a observat că Jo are mari dificultăți când trebuie să lovească de deasupra umărului. E drept, a avut partea ei de șansă la 3-3, când a făcut un mini-break ajutată de banda fileului, dar mai important a fost ce a făcut de la acel punct încolo: a rămas în față și nu s-a pierdut cu firea când de la 6-3 s-a făcut 6-5, reușind să închidă setul înainte ca lucrurile să se complice inutil. 

Traiectoria pe care a căpătat-o meciul în tiebreak, cu Sorana atentă, inspirată cu alegerile și foarte lucidă cu ceea ce trebuie executat, e importantă din două motive. Unu, confirmă că victoriile aduc victorii; sau, în primă fază, aduc liniștea și clarviziunea necesare pentru alte victorii. Doi: a dictat direcția pe care a luat-o meciul. Sunt multe ocazii în tenis când jucătorii sau jucătoarele simt că oponentul are o aură de învingător, e prea tare azi și-și pierd încrederea că mai pot scoate ceva din meci. Acel prim set s-ar putea să-i fi retezat speranțele britanicei.

Dincolo, Sorana a jucat mult mai liber și și-a putut pune în valoare și mai mult tenisul ei bun pe care l-am tot văzut în ultimele săptămâni, fie la Istanbul, fie la Strasbourg  – asta și pentru că Johanna a scăzut considerabil nivelul. Dar nivelul ei a scăzut, în principal, pentru că Sorana a știut asupra a ce și cum să insiste pentru a o determina să deraieze. 

Așa ajungem, de fapt, la concluziile acestei întâlniri. Faptul că Sorana a reușit să joace bine în momentele în care Konta a jucat foarte bine a fost esențial, pentru că nu s-a depărtat mult de adversară; a stat aproape, a supraviețuit și a rămas, în primul set, la distanță de un singur break. Apoi, atitudinea bună pe care a avut-o în absolut fiecare game: a știut cum și ce să transmită unei adversare care un timp relativ scurt a jucat la un nivel înalt, fie printr-un retur câștigător, fie printr-o serie de winnere. 

Toate lucrurile astea au contat și au făcut diferența; în fața unei jucătoare de dispoziție precum Konta e extrem de important să o faci să aibă dubii, să știi cum să o scoți din ritmul ei intens. Sorana a implementat dubiile astea încă din primul set, de la 3-4, apoi nu s-a mulțumit doar cu asta și a apăsat pe accelerație, reușind să treacă la un alt nivel. Când a făcut asta, Konta n-a mai putut răspunde în aceeași manieră, așa cum o făcuse până la 4-2 pentru că deja era scoasă din ritmul ei obișnuit, motiv pentru care Sorana s-a putut desfășura în voie. 

Următoarea adversară pentru Sorana va fi învingătoarea meciului Martina Trevisan – Alison Van Uytvanck. Dacă pe Trevisan nu a întâlnit-o niciodată, cu Alison van Uytvanck ar putea fi a patra întâlnire, scorul meciurilor directe fiind 2-1 pentru Sorana, ultimul meci fiind câștigat de belgiancă, în finala turneului de la Tashkent 2019.