Sorana Cîrstea, despre frustrările unei lungi perioade în care rezultatele nu s-au aliniat cu munca depusă: “Am simțit că va veni și momentul meu”

Sorana Cîrstea despre perioada de șase luni de pauză și efectele ei, despre motivație și căutări, victorii și înfrângeri: “Am știut că trebuie să stau acolo, să aștept și să continui să muncesc la fel de mult”

După victoria cu Johanna Konta, Sorana Cîrstea a oferit, într-o discuție cu WTA Insider, mai multe detalii despre cum a afectat-o și cum a gestionat perioada de șase luni de pauză. Dar și cum reușește să-și găsească motivația pentru a munci, deși a fost o vreme în care, deși a făcut lucrurile bine pe teren și în afara lui, rezultatele au întârziat să apară.

Sorana a dat de înțeles că victoria cu Johanna Konta este exact genul de rezultat (contra unei adversare redutabile, într-un meci dificil de întors, într-o competiție atât de importantă) pe care-l aștepta foarte mult, mai ales că vine după un context nefavorabil: a muncit mult, a clacat, a trecut prin perioade grele, iar încrederea n-a fost la cel mai înalt nivel. 

E destul de ușor să empatizezi cu Sorana – fie ca sportiv, dar și ca fan – pe cel puțin două teme exprimate în această discuție:

Prima, dificultatea de a-ți mai găsi motivația, în condițiile în care deși faci foarte bine lucrurile, rezultatele nu apar. E un zid pe care mulți sportivi îl lovesc, și nu toți reușesc să-l sară. 

“Mi se pare că joc bine încă de anul trecut, de la US Open, dar cu toate astea rezultatele n-au venit. Așa că a fost un an foarte frustrant pentru mine: să văd că mă antrenez bine, fac toate lucrurile bine, sunt fit și mă simt bine din punct de vedere mental, dar rezultatele nu apar. 

Nu am avut rezultatele pe care speram să le am. Iar asta e frustrant pentru că muncești atât de mult iar rezultatele nu vin, motiv pentru care e foarte greu să-ți mai găsești motivația. Chiar și în această pauză foarte, foarte lungă eu m-am antrenat aproape toată perioada. Dar cu două săptămâni înainte de US Open 2020 am avut o cădere. Am fost pur și simplu obosită și a trebuit să îmi iau câteva zile de pauză.”

În aceste condiții, parcursul ei de la US Open de anul acesta, cu două victorii foarte importante, dintre care una reușită după o evoluție remarcabilă, devine și mai interesant. 

Sorana spune că a depășit aceste momente grele crezând și sperând că, la un moment dat, va veni și clipa ei. “Am simțit că lucrurile se vor îndrepta. Am simțit că va veni și momentul meu. Am știut că trebuie să stau acolo, să aștept și să continui să muncesc la fel de mult. Știu că atunci când joc bine, pot învinge pe oricine și cred că tipul ăsta de convingere mă determină să continui. Asta mă determina să continui să mă antrenez. Chiar dacă pierd un meci, încrederea că săptămâna următoare lucrurile se pot schimba, mă face să continui, cu atât mai mult cu cât știu că am jocul potrivit pentru asta.” 

Sorana are dreptate când spune că simte că joacă bine de un an, dar rezultatele întârzie să prindă din urmă acest trend: anul trecut la US Open, după victorii cu Bolsova și Siniakova, începuse bine în turul trei cu Townsend, dar până la urmă tactica hiperagresivă a americancei, aflată în zonă la acel turneu, i-a venit de hac. Sorana a făcut apoi finală la Tashkent, într-un turneu foarte bun pentru ea, dar a pierdut-o într-un meci de mare luptă cu Van Uytvanck, în care nu i-a lipsit mult. La startul noului sezon, la AO, meciul cu Coco Gauff – de asemenea solid – a fost unul frustrant, pentru că Sorana a avut șansele ei. La Dubai a trebuit să treacă de trei tururi grele de calificări doar ca să ajungă pe tablou, iar după victorii cu Gasparyan, Goerges și Suarez Navarro, a dat în turul întâi peste o Kontaveit odihnită. Iar la Doha a dat peste o Rybakina în forma vieții: i-a luat un set, dar n-a putut duce treaba la capăt. Chiar și la reluarea sezonului, meciul Soranei cu Errani, de la Palermo, a avut multe momente foarte bune pentru româncă. Așadar, o serie de situații în care jocul ei a arătat foarte bine pasaje lungi, dar nu s-a concretizat până la capăt într-un rezultat concludent, pe măsura așteptărilor ei. De unde și senzația că un declic plutește în aer.

A doua tema atinsă de Sorana a fost perioada de pauză și tot ce a presupus această oprire a circuitului – consecințe, incertitudini, foarte multe gânduri și anxietăți. Sorana a discutat despre cât de greu i-a fost să rămână concentrată la ce are de făcut, în condițiile în care revenirea tenisului era amânată de la o lună la altă. 

“La începutul pandemiei mi-am luat o scurtă pauză, dar apoi am început să mă antrenez cu gândul că tenisul va reveni pe 15 mai, apoi 15 iunie, apoi 15 iulie. Am încercat să fac tot ce e posibil pentru a fi pregătită de startul circuitului.”

Când tenisul a revenit, în sfârșit, la începutul lunii august, Sorana n-a mai fost la fel de pregătită. A clacat, ca mulți alții dintre noi, după luni întregi de așteptare și o incertitudine permanentă. “După atâta așteptare, la sfârșitul lui august eram complet distrusă; eram obosită fizic și mental. Mi-am spus atunci că am nevoie de cinci zile de pauză. Toți cei din echipa mea s-au panicat și-mi spuneau: ‘o, Doamne, dar știi că trebuie să mergem la US Open, nu e timpul pentru pauză acum!’. Dar eu simțeam că dacă nu-mi iau câteva zile, n-o să fie bine pentru ce încercam să facem. 

N-a fost deloc ușor, în special pentru noi, cei care ne antrenăm mereu având un obiectiv clar în minte. Sigur, acum mă pregătesc pentru US Open, Roland Garros și Roma. Dar să nu știi pentru ce te antrenezi, e ceva foarte rar în sportul nostru. Cred că foarte mulți s-au chinuit și au avut de suferit pentru faptul că n-au știut când tenisul va reveni sau pe ce suprafață vom juca. Eu m-am antrenat toată perioada pe hard, ca apoi brusc să merg la Palermo, pe zgură, fără a avea vreun indiciu despre cum va fi. “

Dar într-un final, a fost bine. “Din fericire, am o echipă foarte, foarte bună alături de mine (Sorana este însoțită la New York de Adrian Cruciat și Teo Cercel) și o familie la fel de bună care mă ține cu picioarele pe pământ. Sunt foarte recunoscătoare pentru asta. Și, bineînțeles, lucrez și cu un psiholog care mă ajută pe partea mentală și mă face să mă bucur de tot ce fac.”

De asemenea, cred că după această pauză toată lumea e fericită că tenisul s-a întors; ne bucurăm să ne antrenăm, ne bucurăm pentru că jucăm. Asta am făcut toată viața noastră și, într-un fel, am luat asta drept o garanție. Dar a fost o perioadă când am pierdut lucrurile astea. Și atunci îți dorești pur și simplu să concurezi, să joci și iar să concurezi. În viața de zi cu zi nu obișnuim “să concurăm” cu cineva anume, așa că mi-a fost pur și simplu dor de toate aceste trăiri. Sunt foarte fericită că am ocazia să joc din nou.“

Bucură-te de US Open așa cum se cuvine, echipat corespunzător! Pe durata US Open, ai parte de o reducere grozavă în Shop-ul 30-0, valabilă la șosetele colorate! Primești 40 la sută discount dacă folosești codul de voucher MUSTHAVESOCKS.

Plasează-ți comanda AICI.