Sorana Cîrstea cedează cu Jasmine Paolini în primul tur la Roland-Garros

La a 15-a apariție a carierei la Roland-Garros, Sorana Cîrstea s-a văzut învinsă în primul tur de Jasmine Paolini, 7-5, 2-6, 6-2, într-un meci de două ore și 12 minute.

Sorana a făcut un set secund foarte bun, dar și-a pierdut concentrarea și a greșit mult în startul decisivului, iar Paolini a profitat și a fugit cu setul, obținând a doua ei victorie din tot atâtea întâlniri directe cu jucătoarea româncă.

A fost un meci câștigat până la urmă de jucătoarea ceva mai constantă; când a reușit să-și acceseze loviturile ei cele mai bune și a găsit combinația dintre răbdare și determinare, Sorana a dat senzația că o poate zbura de pe teren pe micuța italiancă. Și a și făcut asta, într-un set doi în care loviturile Soranei au smuls ropote de aplauze. Dar, la trasul liniei, Sorana a plătit prețul pentru oscilațiile din meci și pentru startul de set decisiv în care și-a văzut nivelul scăzând mult.

Paolini nu trebuie niciodată subestimată și nu e o jucătoare în fața căreia să risipești puncte și momente favorabile. O luptătoare cu un joc în general curat, simplificat și stabil, Paolini se apără bine, aleargă mult și repede, acoperă excelent terenul și nu cedează punctele nici când pare imposibil să mai ajungă la mingi. E o insistență care, în ziua ei, îi poate aduce recompensă și poate sădi dubii în mintea oponentei, care se poate simți tentată, sau obligată, să caute mai mult de la loviturile ei. Mai mult decât e nevoie.

Sorana a făcut asta în mod cert, în multe ocazii, forțând unele lovituri, suferind la selecția loviturilor în alte ocazii. Dar, pentru o vreme, a avut un winner în mânecă drept răspuns pentru fiecare greșeală, reușind astfel să mențină echilibrul. Când n-a mai făcut asta, adică în startul de set trei, s-a simțit imediat pe tabelă.

Șansele neluate au contat și ele. În primul set, Sorana a avut trei mingi de break consecutive la 3-2, neluate. Imediat după, a trebuit să înfrunte ea un BP, salvat cu o scurtă inspirată. Momentul potențial cheie fusese depășit, iar la 5-4 Sorana a ajuns la o altă șansă de break, în cel mai bun moment posibil, pentru că i-ar fi adus și setul. O altă oportunitate căreia Paolini i-a supraviețuit, fiind premiată, minute mai târziu, cu setul întâi.

A urmat apoi recitalul Soranei, care a dat drumul la lovituri, a început să găsească și reverul în lung de linie, iar cu scurta a secat-o, efectiv, o vreme pe Paolini. Tot Sorana a supraviețuit și unui game infernal pe serviciu, pe la jumătatea setului doi, de peste 10 minute.

Însă aceeași scurtă care s-a dovedit o armă grozavă vreme de două seturi a părăsit-o cu totul în startul setului al treilea, când Sori a abuzat, probabil, de această armă.

Nu-i mai puțin adevărat că starea fizică a Soranei n-a părut una ideală; fără să fie ceva care s-o oprească din a se arunca în luptă, a părut ocazional că pare oarecum limitată în efort și în mișcare, ceea ce ar putea explica selecția loviturilor în unele situații. De altfel, a și luat o pastilă în setul întâi. Însă acele oscilații de energie au costat-o, cel mai mult, cea din startul decisivului.

Sorana a încheiat cu 40 de lovituri direct câștigătoare și 48 de erori neforțate, până la urmă prea multe pentru a trece cu bine de acest meci. Paolini a avut un bilanț mult mai cuminte, 26 / 24.

E cumva paradoxal, dar Sorana – care a făcut sezonul acesta sferturi la Indian Wells și semifinale la Miami, iar pe zgură a câștigat recent titlul de la Reus – rămâne deocamdată fără victorie în turneele de Grand Slam de anul acesta. Încă o ocazie de a ne reaminti cât de mult contează, la urma urmelor, forma de moment în tenis, și cât de complicat este să o menții pe termen lung. Într-un an în continuare bun pentru ea, Sorana va avea alte oportunități odată cu revenirea pe terenuri rapide.

Irina Begu (vs Sara Errani, mâine) rămâne singura româncă pe tabloul de simplu.