Sloane Stephens câștigă bătălia tactică cu Ostapenko în finala de la Miami

Cred că OCC-urile sunt o invenție minunată pentru tenis. Toate dezavantajele menționate (presupunerea că jucătoarele nu mai gândesc singure și faptul că arată uneori laturile mai puțin plăcute ale oamenilor), oricât ar fi de legitime, sunt contrabalansate de avantaje: un OCC bun poate să întoarcă un meci, iar telespectatorii au o rară și fascinantă ocazie de a auzi cum gândesc antrenorii și jucătoarele, direct de la ei. Aflăm care le tactica, cum o implementează, cum rezolvă problemele când acestea apar. OCC-urile ne aduc aminte că unul dintre motivele pentru care tenisul e un sport mereu interesant e că nu poți juca la fel contra tuturor adversarilor. Ajustările acestea permanente nu sunt ușor nici de găsit, nici de implementat, mai ales sub presiune.

Meciul de azi a avut două niveluri. Unul a avut loc pe teren, între Sloane Stephens și Jelena Ostapenko. Celălalt a avut loc pe margine, între antrenorii Kamau Murray și David Taylor și planurile lor tactice. Victoria lui Stephens a fost obținută datorită lui Murray și planului de joc pus la punct de acesta, plan pe care Stephens l-a pus în aplicare chiar dacă a fost obligată să-și schimbe semnificativ jocul.

Adrian Cruciat a făcut o observație interesantă în timpul meciului: Kastakina a bătut-o mereu pe Ostapenko la junioare. Și acum Daria are 2-1 în h2h, ultimele două victorii, de anul trecut, fiind obținute cu scoruri categorice. Cruciat a remarcat că Stephens a luat o foaie din caietul tactic al Kastakinei. Rusoaica nu lovește de două ori la fel, variază fiecare minge pe toate dimensiunile – plasament, lungime, înălțime, spin – iar acest joc o împiedică pe letonă să-și găsească ritmul ucigaș din spatele ternului. Spre deosebire însă de Daria, al cărei joc este bazat pe varietate și imaginație, Stephens este în mod natural mai ritmată, lovește mai plat și e capabilă să fie și foarte ofensivă. Sloane este un hibrid interesant: calitățile fizice îi permit să apere foarte bine, dar nu are joc de apărare totală. De asemenea, nu este vreo Monica Niculescu, care să zăpăcească adversara cu mingi în toate direcțiile. Și totuși, exact așa a trebuit să joace azi contra Jelenei pentru a avea o șansă. Dacă ar fi jucat ce joacă ea de obicei, Ostapenko ar fi spulberat-o.

De aceea, cel puțin în primul set, meciul a arătat fragmentat, cu breakuri și neforțate puzderie și ambele jucătoare având niște expresii de parcă le chinuia o durere surdă de măsele. Niciuna nu putea să joace ce voia. Din venirile celor doi antrenori, am aflat ce și cum. Sloane avea sarcină să fie răbdătoare, să nu dea prea tare în minge și să varieze maxim fiecare lovitură. Ideale erau crosurile înalte, care o scoteau pe Ostapenko în afara terenului și o obligau să încerce winnere din poziții nefavorabile. De partea cealaltă, Taylor insista că letona trebuia să lovească hotărât și să încerce să scurteze schimburile, lovind decisiv fiecare minge scurtă. Problema era că Sloane punea așa de bine în aplicare planul ei tactic încât Jelena nu mai putea să și-l pună în aplicare pe al ei. După ce a pierdut primul set la tiebreak, jocul letonei s-a dezintegrat complet: erorile neforțate s-au înmulțit ajungând la final la 48, versus 25 de winnere. Nici tenisul lui Sloane n-a fost chiar curat: 21 neforțate și 6 winnere.

Deși n-o să rămână în cărțile de istorie ca una din finalele spectaculoase, meciul de azi arată că uneori trebuie să faci și ce nu-ți place pentru a bate o adversară dificilă. O victorie chinuită este de preferat unei înfrângeri eroice, jucate frumos. Ce ne spune acest meci ciudat despre cele două adversare? Că Sloane Stephens și-a revenit după căderea de după câștigarea US Open: începând cu Acapulco, a prins constant viteză și a culminat acest segment pe hardul american cu un titlu în orașul ei, Miami. Cuvinte cheie aici: american, orașul ei. Sloane joacă mult mai bine acasă, acolo unde simte susținerea compatrioților – patru din cele șase titluri ale ei au fost câștigate pe sol american.

De asemenea, parteneriatul cu Murray a transformat-o dintr-o jucătoare deseori considerată apatică și imprevizibilă într-o jucătoare stoică și adaptabilă. Cât despre Ostapenko, în prima finală pe care o dispută după French Open, a aflat (și noi împreună cu ea) că acul de cojoc pe care l-a brevetat împotriva ei Kasatkina poate fi folosit și de alte jucătoare. David Taylor are noi sarcini: ca fost antrenor al jucătoarei cu unul dintre cele mai bune servicii din WTA (Sam Stosur), va putea să cârpească această slăbiciune evidentă din jocul letonei? În plus, va putea el să adauge un plan B la Planul A al lui Ostapenko – plan A pe care nu prea i l-a amenințat multă lume până acum? Și mai interesant: vor mai urma și alte jucătoare care vor implementa strategia de joc cu care Kastakina și Stephens au avut atâta succes contra ei? Vom vedea.

***

Oferte de neratat în Shop-ul 30-0!

1. Noul tricou 30-0 Tee

Un tricou cu un design fresh, cu semnificație, cu care ieși din rând și îți faci cunoscută apartenența, ca fan, la sportul cu cel mai atipic sistem de scor din lume.

Verifică toată oferta din Shop AICI

2. Pachetul Play: albumul Simona de Păstrat + tricou

Vrei să iei albumul Simona de Păstrat și să faci și o afacere bună? Pachetul ‘Play’, disponibil în Shop-ul 30-0 aici, îți aduce la un preț excelent albumul plus un tricou la alegere, dintre ‘Play Hard’ și ‘My Forehand’, ceea ce-ți asigură o reducere consistentă din prețul cumulat al celor două produse. Ofertă disponibilă un timp limitat!

Completează-ți comanda cu unul dintre stickerele și magneții 30-0 ca să treci de 130 de lei, limita de la care primești transportul gratuit!