Sloane și Venus câștigă sferturi dramatice, de o calitate înaltă, se vor întâlni pentru un loc în finala US Open

Turneul fetelor continuă să producă meciuri de calitate şi poveşti cu semnificație, așa cum a fost mai toată vara, mai tot sezonul. Ambele sferturi de azi au fost la un nivel extraordinar și ambele s-au decis la fotofiniș (culmea, s-au încheiat cu același scor, 6-3, 3-6, 7-6), cu puține lucruri despărțindu-le pe oponente.

În meciul-vedetă din sesiunea de seară, Venus Williams a învins-o pe Petra Kvitova, punând capăt unui turneu excelent făcut de Petra, care o învinsese pe Garbine Muguruza cu un tur înainte.

25 din primele 29 de puncte ale meciului nu trecuseră de patru lovituri; dar ceva din cum au decurs acele prime game-uri, cu un break al Petrei, anulat apoi de Venus, anunța că va fi iar un meci lung, de trei seturi. Ultima oară când se întâlniseră cele două, la Wimbledon 2014, rezultase unul dintre cele mai bune meciuri ale acelui sezon, decis la puține puncte. Așa avea să fie și acum; pentru a șasea oară în tot atâtea meciuri, Venus și Petra au avut nevoie de decisiv pentru a se desprinde.

Animată ca niciodată, Petra a lovit prima în decisiv; la 3-1 forța chiar dublul break, dar după ce și-a ținut serviciul acolo, Venus a replicat și a egalat. La 4-4, cele două au produs un game fantastic; Venus, care a avut 40-0, a reușit să evite pericolul după mai bine de opt minute, și s-a ajuns în prelungiri. Deși Williams fusese cea care venise din urmă la început de set, cea care ratase multe șanse de break anterior și cea care fusese supusă sub o presiune mai mare pe serviciu pe final de meci, ea s-a arătat mai energică în tiebreak și mai proaspătă mental; de asemenea, a fost prima care a luat inițiativa.

Venus a încheiat meciul cu 21 de winners și 29 de unforced, în vreme ce bilanțul Petrei a fost de 35 de winners și 45 unforced. Remarcabil, Venus a câștigat 61 la sută pe serviciul doi și a scăpat cu bine cu un scor de 3 din 11 la mingile de break; Petra a fost mult mai eficientă: 3 din 4.

Venus i-a dat credit Petrei, lăudând-o pentru revenire: „Tot ce a suportat ea, să treci prin așa e incredibil. E minunat să o vedem înapoi și să joace așa. M-am bucurat mult să o văd jucând bine și să joc cu ea. Sunt norocoasă că am putut câștiga azi”. Petra a plecat de pe teren în uralele publicului.

Venus revine în semifinalele US Open pentru prima dată din 2010 și completează un an fantastic la nivel de Slamuri: după finalele de la Australian Open și Wimbledon, e acum la un pas de a o juca și pe cea de la US Open. Ea va intra garantat în Top 5, prima dată acolo din 2011 încoace.

În față îi va sta, într-un meci 100 la 100 american, Sloane Stephens, la rându-i, alături de Petra, una dintre poveștile frumoase ale acestui an.

https://twitter.com/BillieJeanKing/status/905254320911810561

https://twitter.com/usopen/status/905249417166512128

Absolutely amazing the level VW is playing at 37 years young her movement is simply off the charts

— Brad Gilbert (@bgtennisnation) September 6, 2017

Venus Williams and Petra Kvitova are both tough women, and that was a great match until the last game. And Venus was tougher.

— Bruce Arthur (@bruce_arthur) September 6, 2017

Sloane Stephens a învins-o pe Anastasija Sevastova, într-un meci maraton, cu multă calitate de ambele părţi.

Pentru Sloane e a doua semifinală de Slam a carierei, la 4 ani de la cea jucată la Australian Open, când reuşea să o învingă pe Serena Williams în sferturi. După acel moment, Sloane a mai reuşit un singur sfert de finală, iar drumul până aici a fost întortocheat. Dacă în 2013 reuşea să impresioneze cu rezultatele din Slamuri şi era aproape de Top 10, în loc de pasul următor a urmat o perioadă tulbure, în care nu s-a regăsit deloc, a căzut în clasament şi a adunat multe înfrângeri premature.

Când în sfârșit părea să-și fi găsit echilibrul şi începuse să lege victorii – cele trei titluri din 2016 însemnau un semn mai mult decât îmbucurător, a apărut o accidentare la picior care a tras-o mult în jos. A jucat o vreme accidentată, în speranţa că se va rezolva, însă lucrurile s-au înrăutăţit spre finalul sezonului trecut, fiind nevoită să se opereze. De la Jocurile Olimpice nu a mai jucat niciun meci oficial până anul acesta, la Wimbledon.

Meciul împotriva lui Riske de la Wimbledon a fost revenirea; deşi a pierdut, spunea că pentru ea faptul că e pe teren şi joacă e deja o mare victorie. A pierdut apoi cu Simona Halep la Washington, iar după acel meci în care a părut apăsată de emoții, a avut o reacție simpatică: “Nu știu exact de cât timp o să am nevoie, dar la un moment dat o să înving pe cineva”. Ei bine, n-a durat mult. De acolo a început  cu adevărat revenirea pentru americancă, o revenire transformată, de fapt, în mai mult decât atât, în poate cea mai bună carieră: semifinale la Montreal şi Cincinnati, turnee în care reuşit să le învingă pe Kvitova (de două ori), Angelique Kerber, Makarova şi Safarova (de două ori). A urcat peste 700 de locuri în clasament, iar acum ajunge în semifinalele US Open, după un parcurs în care a învins 3 capi de serie (Cibulkova, Goerges şi Sevastova) și e la un pas de a reveni în Top 30.

Singurele jucătoare la care a pierdut în sezonul de hard american sunt Simona Halep şi Caroline Wozniacki, așa că nu e neapărat o surpriză că Sevastova, cu a ei varietate, avea să se dovedească o nucă tare pentru Sloane.

Dar americanca a arătat multă luciditate în momentele cheie și a sfârșit meciul fiind jucătoarea mai curajoasă. În primul set, Sloane a recuperat break-ul şi nu s-a mai uitat înapoi; în setul doi Sevastova a lovit ceva mai apăsat, şi-a asumat mai multe riscuri şi a reuşit să o facă să joace în termenii ei, fapt ce a debusolat-o ceva vreme pe Stephens. Setul decisiv a fost o luptă de la un cap la altul, inclusiv a nervilor.

S-a jucat foarte intens: Sevastova a avut multe momente în care a jucat perfect tactic, a luat mingea devreme, a variat jocul, și-a chemat oponenta la fileu, a condus cu 3-1 şi a avut o șansă de dublu break, apoi cu 4-3 şi serviciul. De fiecare dată însă Stephens a avut cel mai bun răspuns; a avut răbdare, a atacat doar când era în cea mai bună poziţie de lovire, a salvat mingile de break cu lovituri câştigătoare, multe dintre ele venite de pe partea de rever. În tiebreak a continuat să fie ofensivă şi a rezistat neaşteptat de bine în raliuri, reuşind să închidă meciul tot după un winner cu reverul în lung de linie. A adăugat astfel încă o victorie solidă la o revenire spectaculoasă şi greu de anticipat în urmă cu câteva luni.

https://twitter.com/SloaneStephens/status/905187829894008833

***

Într-un sezon în care a ajuns în top 20, s-a calificat în sferturi la Roland Garros şi în prima semifinală de Masters, Pablo Careno Busta s-a calificat în prima lui semifinală de Slam, după o victorie în trei seturi în faţa lui Diego Schwartzman. Pablo ajunge astfel în Top 10, iar până în semifinale n-a cedat niciun set; ce-i drept, a profitat din plin de un traseu ofertant, devenind şi primul jucător din Era Open care a întâlnit 4 jucători veniţi din calificări (King, Norrie, Mahut şi Shapovalov). Meritul spaniolului rămâne, pentru că a ştiut să îşi ia şansele, a profitat din plin de orice mică slăbiciune a adversarilor, s-a folosit de experienţă şi a găsit mereu soluţii.

Cariera lui Careno Busta s-ar rezuma scurt prin paşi mici, dar siguri. A apărut în circuitul ATP acum 6 ani, iar evoluţia lui a fost constantă. A evoluat treptat, a adunat puncte în turnee mici, nu a impresionat prin vreun rezultat mare, dar a fost mereu acolo, fără căderi spectaculoase, dar cu progres de la meci la meci. Nici ca joc spaniolul nu impresionează neapărat în vreun fel; nu are o armă cu care să domine, dar munceşte enorm, nu are nişte calităţi fizice ieşite din comun, dar e disciplinat, are o viziune clară asupra jocului şi are un tenis simplu şi eficient – Mouratoglou spunea înainte meciului că în cele 4 meciuri jucate până acum are o medie de doar 5 erori/set.

Anul trecut a început să joace constant şi în turneele de dublu şi a reuşit să ajungă în finală la US Open şi în semifinale la Australian Open alături de Garcia-Lopez; experienţa căpătată în aceste faze finale i-au fost de folos mai apoi la simplu. După victoria de azi, spaniolul mărturisea că dublul l-a ajutat enorm: ,,M-a ajutat să îmi antrenez serviciul, jocul la fileu şi să fiu mai agresiv. Anul trecut am jucat finala aici la dublu, iar experienţa acumulată m-a ajutat în ultimele două meciuri, când am jucat pe Arthur Ashe”.

Contra lui Schwartzman, Carreno-Busta a ştiut tot timpul ce are de făcut şi ce trebuie făcut; nu a forţat inutil, a jucat la siguranţă, a ştiut când să accelereze şi când să aştepte oportunităţile, iar în momentele cheie a avut cele mai bune răspunsuri. În primul set şi-a ţinut nervii după ce de la 5-2 a pierdut 2 game-uri la rând, iar în setul doi a salvat 3 mingi de break consecutive la 3-4, două dintre ele cu lovituri de rever în lungul liniei grozave. Ulterior a câştigat 3 game-uri la rând. Şi în setul trei a reacţionat bine la orice încercare a argentinianului de a reveni în meci şi a închis meciul fără nicio ezitare.

Schwartzman, în schimb, nu a părut deloc în apele lui, posibil şi din cauza problemei de la coapsă cu care s-a confruntat în meciul cu Lucas Pouille. A ratat complet loviturile ori de câte ori a încercat să închidă punctul şi abia prin setul doi a început să mai lege jocul, reuşind şi câteva lovituri spectaculoase, acoperite rapid însă de multiple erori şi duble greşeli. Chiar şi cu înfrângere, Schwartzman rămâne cu cel mai bun rezultat al carierei şi va intra în premieră în Top 30.

 

***

În noul Shop 30-0 ai o ofertă specială, valabilă doar pe perioada US Open, la un preț avantajos: un pachet revistă 30-0 Pe Curat 2017 + tricou „Vam10s”. Numărul pachetelor oferite este limitat.

Aruncă un ochi în Noul 30-0 Shop, aici