#SiMonica a pierdut cu zâmbetul pe buze. Fetele au cedat finala de dublu, dar traseul lor rotunjește amintirile de la Montreal 2016

Pe la finalul setului doi, comentatorul de pe TennisTV, care n-a mai prididit în a sublinia calitățile fetelor noastre și în a explica de ce meciul este foarte bun, a spus simplu: “That’s why we come to sports. To have fun!”.

Reacția lui a venit după un șir lung de zâmbete dinspre #Simonica, numele pe care Internetul l-a găsit, tare inspirat, pentru Simona Halep și Monica Niculescu. Fetele cam știau că nu e ziua lor, simțeau că oportunitățile se cam termină, dar se minunau singure de felul în care continuau să lupte, continuau să aibă o șansă la o nouă surpriză, să anuleze break după break, avantajul luat de rusoaice și care părea, de fiecare dată, decisiv. Ultimul, la 6-5, părea că va anunța finalul meciului. Dar Simona și Monica au mai găsit o dată putere să câștige pe serviciul adversarelor, iar în tiebreak au avut un alt scurt puseu de energie, după cel mai spectaculos punct al zilei, câștigat cu un efort comun. Vesnina și Makarova, două veterane experimentate și cunoscătoare ale acestei probe, au închis însă ușa în nas în mod expert unei alte reveniri ale româncelor, după ce acestea și-au câștigat în moduri similare meciurile din sferturi și din semifinale.

Am putea vorbi despre jocul care n-a mai mers azi și despre multitudinea de șanse ratate; cu siguranță, evoluția scorului putea fi alta. Sau despre oboseală și despre antebrațul Simonei, care s-a resimțit. Dar ar părea un pic nepotrivit. Fetele s-au dus până unde a fost posibil să se ducă în acest turneu, care, firește, n-a fost niciun moment prioritatea unu. Tocmai de aia e și mai remarcabil că o pereche alcătuită ad-hoc, intrată pe tablou cu wildcard, cu o abordare adesea atipică pentru dublu, s-a dus până în finală și a scos pe drum două perechi de top. Asta, în condițiile în care Simona a luat titlul la simplu și a dus bătălii grele cu Kuznetsova, Kerber sau azi cu Keys, intrând la dublu la puțin timp după ce ieșise de la simplu. Meciul cu Mladenovic și Garcia rămâne un etalon prin spectaculozitatea lui și prin rezultat, dar Makarova și Vesnina au fost Suedia fetelor noastre, oprind acest traseu superb.

Dublul e proba perfectă care îți permite să te uiți mai ușor peste dezamăgirea unui eșec. E mai mult despre jocul în sine, nu despre scor. Mizele și încrâncenarea nu-s așa mari (e adevărat, lucru mai valabil în cazul jucătorilor de simplu), e mai puțin despre clasamente și puncte de apărat, despre rivalități și presiuni, ci mai mult despre câștiguri adiacente. În cazul Monicăi, o a doua finală de dublu în tot atâtea săptămâni, vești minunate după accidentarea din vară, ce bucurie că poate juca fără dureri. Plus intrarea în Top 20 la dublu, care se va produce de luni. În cazul Simonei, o binevenită ieșire din rutina obișnuită, o ieșire care s-ar putea să aibă efecte pozitive pe viitor. Simona nu va deveni peste noapte o expertă la fileu și nici nu va deveni prea curând o obișnuită a fazelor finale în circuitul de dublu, dar reflexele și experiența acestei săptămâni și-ar putea dovedi utilitatea când te aștepți mai puțin. La fel și limitele împinse până peste cap, cu cele două finale într-o zi. Tot ce s-a acumulat în această săptămână e un câștig remarcabil. La fel cum e și faptul că prezența Simonei a făcut o reclamă foarte bună probei de dublu.

Sigur, e păcat că Simona nu își va putea trece în palmares o dublă istorică, e păcat că Monica nu a putut să câștige cel mai important titlu de dublu al carierei; pentru cineva cu bucuria pe care o are Monica pentru această probă, bilanțul ei din finale (6-13 acum) este aproape nedrept. Pe de altă parte, amintirile acestei săptămâni de la Montreal vor fi speciale și rotunde și datorită acestui traseu neașteptat de la dublu. Vom rămâne cu energia, cu reflexele și cu punctele spectaculoase, cu chimia echipei, cu surprizele, cu bucuria de a fi pe teren. Și cu zâmbetele, da. Că de aia venim la sport. Să ne distrăm, să ne simțim bine. Și să învățăm.

**

Aici: Cronica finalei câștigate de Simona Halep cu Madison Keys

Aici: Declarațiile Simonei după finala de la Montreal

**

Titlurile și finalele românilor în 2016, ATP și WTA, simplu și dublu: 9 titluri – 6 finale

Titluri
Simona Halep – București
Simona Halep – Madrid
Simona Halep – Montreal
Monica Niculescu – Shenzhen (dublu)
Monica Niculescu – Washington (dublu)
Andreea Mitu – Istanbul (dublu)
Andreea Mitu – Bastad (dublu)
Florin Mergea și Horia Tecău – București (dublu)
Horia Tecău – Madrid (dublu)

Finale
Alexandra Cadanțu – București (dublu)
Raluca Olaru – Rabat (dublu)
Florin Mergea – Madrid (dublu)
Florin Mergea – Sydney (dublu)
Horia Tecău – Australian Open (dublu mixt)
Simona Halep și Monica Niculescu – Montreal (dublu)