Simona și o condamnare mirată de propriile raționamente

Text de Dan Cristea

Dan Cristea este avocat partener la Țuca Zbârcea & Asociații, specializat în drept sportiv. A reprezentat cu succes Federația Română de Rugby, câștigând locul României la Mondialele de Rugby aflate în derulare, într-un proces care s-a soldat cu excluderea Spaniei.

Neavând absolut nicio implicare în procesul Simonei Halep și vorbind din postura de simplu cititor al motivării hotărârii tribunalului independent, trebuie totuși să spun că raționamentul prin care a fost găsită vinovată de doping intenționat mi se pare vulnerabil, ba chiar straniu.

Tribunalul acceptă că (i) în opoziție cu susținerile ITIA, Simona a luat un supliment contaminat cu roxadustat, însă în același timp consideră că (ii) în paralel, Simona a avut o ALTĂ sursă din care ingera FIX TOT roxadustat.

Ba mai mult, Tribunalul admite el singur că concluzia la care a ajuns e complet improbabilă: “241. Admitem că concluziile noastre implică o statuare care e, prin ea însăși, extrem de improbabilă: anume că, în aceeași perioadă a anului 2022, Simona Halep a ingerat Roxadustat din 2 surse complet separate, suplimentul KetoMCT și o altă sursă care nu a fost niciodată identificată. E de bun simț și logic că dacă raționamentele noastre anterioare au adus la această concluzie discutabilă, ar trebui să ne întrebăm singuri dacă nu cumva una dintre premisele intermediare este greșită. Dar am făcut asta. […]”

O hotărâre care admite în considerente că nu prea îi vine să creadă concluzia la care ea a ajuns e o hotărâre susceptibilă de critică. Indiferent cât de impresionant ar fi pentru public stilul cursiv, rafinat al motivării,  principiile de logică rămân aplicabile și aici: dacă învinuitul dovedește o sursă REALĂ a contaminării fix cu acea substanță, cât de plauzibil o fi să îl condamnăm spunând “nu contează, lasă că oi mai fi luat tu de altundeva?”.

Cât despre (i) sancționarea pentru variații ale profilului biologic, sau (ii) ideea că roxadustatul din supliment n-ar fi fost îndestulător pentru a explica analiza de urină, condamnarea se bazează pe un “he said/she said” științific. Simona a avut somități în materie medicală, a căror integritate nu poate fi pusă la îndoială și care au prezentat pe larg variantă contrară ITIA.

Hotărârea a decis să meargă pe mâna experților ITIA fără să își revendice (nici nu putea!) vreo competență științifică care să îi permită să anuleze tezele experților (multipli) aduși de Simona.

Ba chiar, însuși Tribunalul (nu Simona!) admite că e jenat de faptul că 2 dintre experții aduși de ITIA au ajuns la concluzia de “likely doping” abia temporal după ce se aflase identitatea sportivei: “345. La termenul din iunie, Tribunalul și-a exprimat disconfortul despre faptul că, la momentul la care Profesorul d’Onofrio și Dr. Garvican Lewis (dar nu și Dr. Morkeberg) și-au exprimat opinia în sensul de <<probabil doping>, știau deja că e vorba de doamna Halep>>”.

Bref, hai să nu luăm de bune concluziile unei hotărâri susceptibile de apel, mai ales câtă vreme ea însăși și le declară “extrem de improbabile”.

Baftă, Simona! Vorba lui Don Quijote, “The truth may be stretched thin, but it never breaks and it always surfaces above lies, as oil floats on water.”