Simona s-a întors în locul în care a devenit campioană. Și a făcut-o în același stil: dominant, imaculat

După o pauză de trei ani, Simona Halep a jucat astăzi pe Terenul Central de la Wimbledon, acolo unde a devenit campioană în 2019. Și-n fața Paulei Badosa, Simona a evoluat în aceeași manieră intimidantă pe care a arătat-o în finala memorabilă cu Serena: imposibil de depășit, precisă și intensă, cu prea multe idei și soluții pentru o adversară care a ieșit de pe teren întrebându-se, cel mai probabil, ce ar fi putut face mai bine astăzi.

În tenis, vorbim deseori despre „victorii dominante” și folosim acești termeni ori de câte ori avem ocazia – uneori chiar abuzăm de ei. Nu e cazul acum. Ceea ce am văzut azi la Simona vs Badosa e o mostră perfectă de ce presupune un meci câștigat în mod categoric. Nu scorul – drastic, la rându-i – face victoria asta dominantă. Ci maniera în care Simona a gestionat acest meci, sufocându-și adversara de la primul și până la ultimul punct; și închizându-i, practic, toate portițele Paulei. 

Nu putem spune că Paula Badosa a făcut un joc slab, pentru simplul motiv că ea n-a fost lăsată să joace; n-a avut nici măcar privilegiul de a încerca ceva diferit, de a forța într-o direcție sau alta. Or, asta trebuie să fie teribil de frustrant pentru ea.

Totul a fost despre Simona în acest meci; de la agresivitatea ei inteligentă și energia cu care a intrat în puncte – mereu pe vârfuri și lipită de linia de fund, sau chiar avansând mult în interiorul terenului -, până la acuratețea fiecărei lovituri în parte. Le-am revăzut pe toate în toată splendoarea lor, bifate rând pe rând: rever în lung de linie din alergare, rever blocat din alergare, retur câștigător blocat, lovituri de forehand în cros, forehand câștigător în lung de linie. 

E o adevărată bucurie să o vezi pe Simona cât de repede ajunge la minge, cât de repede întâmpină mingea, cât de devreme lovește și cât de intens tratează fiecare punct. E revigorant și îmbucurător să observăm că după trei ani teribil de grei, în care inclusiv ea a avut mari dubii în legătură cu tenisul ei și s-a gândit chiar la retragere, aproape nimic nu s-a schimbat – în termeni de tenis – de la *acea* finală.

Sigur, acest „nimic nu s-a schimbat” poate fi superficial. Pentru că în realitatea ultimilor ani, s-au schimbat destule în cariera Simonei; iar drumul până la acest nivel arătat azi, cu Badosa, a fost uneori tare greu, pe alocuri frustrant. Dar iat-o din nou într-un loc bun, sănătoasă și bucurându-se de tenis.

O evoluție ca asta a fost posibilă pentru că Simona – pentru a câtă oară? – a continuat să creadă, să-și dea șanse și și-a dorit să se îmbunătățească, luând decizii curajoase, ieșind din zona de confort și dorindu-și să fie mai bună decât a fost până acum. 

Cum i-a desfăcut Simona arma principală a Paulei Badosa

Încă de la Madrid, Paula Badosa a simțit că Simona are cheia potrivită pentru ea. Pornind de la declarația ei de dinaintea meciului, în care a subliniat de câteva ori că „știe” că Simonei îi place mult ce joacă ea și speră să nu joace la fel de bine precum la Madrid, ne putem face o idee destul de clară despre acest match-up, complet nefavorabil Paulei. Când adversara pare speriată de ideea unei noi întâlniri și speră să nu-ți aduci tenisul cel mai bun, ăsta e cel mai important semn că-ți faci treaba exemplar în fața ei. 

Iar Simona a făcut-o azi, încă o dată – parcă și mai impresionant. 

Problema principală pentru Badosa, atât azi, cât și la Madrid, nu a fost jocul ei neapărat. Nu a pierdut pentru că s-a aflat într-o zi slabă ori nu i-au ieșit loviturile. A pierdut pentru că fiecare parte a jocului ei a fost încetinită și desfăcută, bucată cu bucată, piesă cu piesă, lovitură cu lovitură. 

Cum spuneam și înaintea meciului, tenisul Paulei Badosa e un tenis nuanțat, nici prea agresiv, dar nici defensiv; ea e capabilă să accelereze puternic și să iasă din defensivă când situația o cere. Dar faptul că are răbdare și îi place să construiască punctele e un dezavantaj incredibil pentru ea într-un meci cu Simona – pentru simplul fapt că are în față o jucătoare chiar și mai răbdătoare, dar și mult mai consistentă din spatele liniei de fund; o adversară care îi anulează dintr-un foc toate posibilitățile de a-și impune tenisul.  

Simona nu i-a oferit azi timp pentru (aproape) nimic. Și când, totuși, i-a oferit ocazia de a duce un schimb de mingi în zona ei de confort, Paula nu a rezistat sau l-a încheiat cu eroare – tocmai pentru că, așa cum spuneam mai sus, consistența Simonei e mai mare decât a ei.

Dincolo de toate aceste aspecte însă, probabil cheia acestor întâlniri poate fi în lovitura de forehand a Paulei Badosa; aici se decid și s-au decis multe. Alături de serviciu, lovitura de dreapta a Paulei e cea mai importantă armă din joculul său. E lovitura cu care câștigă cele mai multe puncte. Și e o lovitură specială, pentru că are o priză foarte închisă și generează mult top-spin, fiind mai degrabă o lovitură pe care o întâlnim în circuitul ATP. 

Deși mingea Paulei e greu de contracarat, Simonei îi plac foarte mult genul acesta de lovituri înalte, încărcate cu top-spin, care nu o împing ușor în spatele liniei de fund: reușește să întâmpine bine mingea de fiecare dată, tot timpul accelerează în cel momentul potrivit și dă senzația că se simte extrem de confortabil să lovească de la nivelul umărului – un lucru deloc ușor.

Dacă am putea face o comparație, Badosa are un forehand apropiat de cel al Samanthei Stosur (păstrând proporțiile, pentru că, totuși, dinamica loviturii e diferită). Și cu Stosur, în fața căruia a câștigat multe meciuri, Simona dădea impresia că îi place mult cum vine mingea și reușea să o domine pe australiancă tot pentru că prelua controlul asupra loviturii ei de forehand. 

În meciul de astăzi, au fost multiple situații în care Simona a câștigat autoritar toate duelurile forehand-forehand și a căpătat avantaj în punct tocmai pentru că i-a căutat adversarei frecvent lovitura de dreapta. Dincolo, cu arma principala expusă, Badosa n-a avut pe ce construi, pentru că sursa ei principala de puncte a fost tăiată. 

Ce ne spune acest meci despre nivelul Simonei 

Meciul de azi a fost primul – și cel mai important – test al Simonei la această ediție de Wimbledon. Faptul că l-a trecut într-o manieră entuziasmantă e grozav. Dar nimic din ce urmează nu e ușor. Și e important ca Simona să-și păstreaze sau chiar să crească și mai mult nivelul pentru ceea ce urmează. 

Meciul acesta ne spune că Simona e pregătită, e bine intrată în turneu și e capabilă să meargă încă o dată până la capăt. Dar nu trebuie să ne lăsăm furați de frumusețea acestei victorii, să credem că titlul e mai aproape decât este.

Până la ce va fi, e important să ne bucurăm de ce a fost – iar astăzi a fost o zi minuntă, cu o victorie care ne-a reamintit, pe alocuri, că „meciul perfect”, cum și-a descris Simona evoluția din finala din 2019, poate fi repetat. Tot la Wimbledon și tot pe Terenul Central. 

https://twitter.com/Wimbledon/status/1544010756542324740?s=20&t=P6DOs1th3f1zoyJQzZPMAg

Citește și:

Ce spune Anisimova despre Simona
Simona: „Totul începe să capete sens”
Simona, despre ce i-a spus Mouratoglou după meci