Simona pierde din nou cu Serena Williams, pleacă de la Indian Wells cu motive de încredere pentru următoarele luni

”She is a pretty bloody good oponent”, i-a spus Darren Cahill Simonei despre Serena într-unul dintre cele două OCC-uri pe care le-au avut. A fost doar unul dintre multele adevăruri pe care Darren le spune când vine pe teren și pe care le-a spus și astăzi. Serena a jucat aproape impecabil, semn că îi acordă Simonei tot respectul și atenția pe care le merită jocul româncei.
 
Dacă tot am început cu relația dintre Simona și Cahill, să mai adaug câteva lucruri. Simona a glumit la conferința de presă că deja după patru săptămâni petrecute departe de el nu-l mai putea înțelege din cauza accentului și Darren a trebuit să vorbească mai rar. Însă din interacțiunile lor pe teren reiese pricepe exact ce-i spune, pentru că se vede imediat în jocul ei. La primul OCC, cerut de Simona când era condusă cu 5-2 în primul, Cahill i-a cerut s-o joace pe Serena mai ales pe forehand în cros, chiar și când servește, să aibă răbdare în schimburi și să se miște bine. ”Îi țintim forehandul, asta e lovitura pe care vrem să punem sub presiune.” Mi-a plăcut mult acest plural de persoana întâi. Dincolo de ce-i transmite punctual ca sfaturi tactice, Cahill e bun și la subtext: suntem împreună în chestia asta, nu ești singură. Este foarte important pentru Simona să nu se simtă singură pe teren și e bine că Darren s-a prins; când Simona i-a spus lui Victor Ioniță celebrul ”bateți și voi din palmele alea, nu stați așa”, voia să se simtă încurajată tocmai pentru că se simțea singură pe teren. A explicat în emisiunea ”Garantat 100%” că sunt momente când îi este frică în meciuri din acest motiv. Acum, evident că nu se mai simte singură, ci parte a unei echipe, pentru că îl cheamă pe Cahill atunci când se simte în dificultate: e un semn că are încredere că e alături de ea și că sfaturile lui o pot ajuta.
 
Aceste lucruri se văd în rapiditatea cu care îi pune în aplicare ideile. După primul OCC, a început imediat să-i atace Serenei forehandul în cros și a funcționat. Și-a ținut serviciul și apoi și-a recuperat breakul pentru 4-5. Însă servind din nou pentru a asta în set, a fost presată și n-a mai putut recupera deficitul: a salvat două mingi de break, dar a forțat un rever în lung de linie din alergare la a treia și nu i-a intrat.
 
Acesta a fost unul din aspectele care au făcut diferența: punctele mari, acele finishing touches la care îți trebuie un soi de obișnuință, un soi de liniște pentru a reuși. Simona a greșit niște forehanduri pentru a pierde al doilea break din primul set, a grăbit acest rever în lung de linie când a pierdut setul 1 și a făcut o dublă pentru a-i da Serenei breakul de la 4-2 din setul 2. Această liniște la punctele mari vine când ești deja în transă. Așa trebuie să joace Simona împotriva unei Serene în forma din seara aceasta pentru a avea o șansă. Transa însă, ca să fie accesată repede, are nevoie de ceva motorizare prealabilă: meciuri consecutive câștigate contra unor adversare diferite și dificile. Simona a însăilat la IW trei victorii consecutive, dar după începutul atroce de an pe care l-a avut, nu a fost suficient pentru a fi pregătită contra Serenei. Mai ales o Serena care este tot timpul pregătită contra Simonei, pentru că știe ce-i poate pielea.
 
Serena Williams pune o problemă unică în tenisul feminin pentru că este capabilă să câștige meciul aproape numai din serviciu și din retur. Acest lucru pune o presiune imensă pe orice adversară și cere o concentrare impecabilă de la primele secunde. Cu Serena nu ai timp să intri în meci, să-ți faci drum, să te încălzești. Spre deosebire de începutul anului, mi-a plăcut foarte mult nivelul retururilor Simonei. Atunci când Williams nu servea atât de bine încât n-avea timp să reacționeze (au fost destule și din astea), Simona a returnat adânc și a pus bine piciorul în schimburi. Pe serviciul ei, a fost altă poveste. Deși au avut procentaje similare pe primul, Williams a făcut pagube foarte mari pe ambele servicii ale Simonei, mai cu seamă pe al doilea, care rar a supraviețuit fără să fie transformat în lovitură direct câștigătoare de americancă. Aici este o zonă unde Simona va trebui să-și ridice nivelul în general, dar mai cu seamă contra Serenei.
 
Totuși, au fost destule bucăți din meci cu schimburi încinse, în care Serena a tras cu artileria grea și Simona a rezistat, ba mai mult, a răspuns cu propriile ei lovituri excelente. Am văzut nu de puține ori acea sclipire care îi dă posibilitatea să citească terenul și să vină cu soluții foarte bune de plasament, decizii foarte bune luate în fracțiuni de secundă. Am mai văzut o deplasare foarte bună, aproape de maximul ei. De asemenea o atitudine bună. Și pe teren, și în al doilea OCC, Simona a zâmbit, aproape a chicotit. Probabil era conștientă că ce face pe teren în această seară nu este suficient, nu are cum să fie suficient, și este OK așa. After all, Serena Williams IS a pretty bloody good opponent.
 
Cu ce ieșim din acest Indian Wells, în afară de cearcăne? Cu multe lucruri bune: în primul rând, cu certitudinea că Simona a oprit căderea liberă de la începutul anului și a început să inverseze momentumul. Se antrenează la maxim, se mișcă mult mai bine pe teren și și-a regăsit claritatea și spiritul jocului. La Indian Wells n-a mai pierdut la te miri cine și nici n-a stat pe teren mai mult decât era absolut necesar pentru a obține victoria. Cu Serena am avut senzația că a jucat la maximul capacităților ei din acest moment. Într-adevăr, această întâlnire din sferturi a venit poate prea devreme și cum spunea Adrian, Simona va trebui să se ocupe să aibă un clasament suficient ca să o întâlnească pe Serena în semifinale sau finale. Dar chiar și așa timpuriu, cred că meciul cu Serena a fost bun pentru că a servit ca reminder al nivelului ridicat pe care îl cere americanca. Am mai spus că Serena joacă la un nivel unde oxigenul e rar și puține jucătoare ajung acolo, darmite să mai și reziste două ore de meci. Simona poate să ajungă acolo și este genul de jucătoare care, dacă este aptă, este stimulată, nu intimidată, de provocarea imposibilă pe care o aruncă Serena peste fileu.
 
Cel mai optimist membru al redacției Treizecizero anunță lucruri mari pentru Simona pe zgură. ”Așa face ea, în fiecare an joacă bine pe câte o suprafață și anul ăsta e rândul zgurii.” Eu sunt mai realistă și am văzut destul tenis cât să nu mă mai declar sigură de nimic niciodată. Până la zgură mai este Miami și câteva fusuri orare, să ne vedem trecuți sănătoși peste ele mai întâi. Însă atâta pot spune despre sezonul european: dacă se menține aptă și în formă, am încredere în foamea Simonei de rezultate. Vine după o perioadă tare secetoasă și cred că IW i-a deschis apetitul.

Foto: Jimmie48Photography

Lots of positives for Simona Halep after this week. Best she’s played all season. In fact, best she’s played since USO.

— WTA Insider (@WTA_insider) March 17, 2016

Serena over Simona 6-4, 6-3. Good showing from Halep who has been mediocre to poor this year. Competed well, looks far more healthy.

— Brodie (@MindTheRacket) March 17, 2016

Simona Halep hoping for a few days off before getting back to work in Miami. #BNPPO16 pic.twitter.com/8rkWWZJqfs

— WTA Insider (@WTA_insider) March 17, 2016