Simona pierde devreme la Miami, este eliminată de Agnieszka Radwanska în runda a treia

Codruț Baciu | 24 martie 2018

Simona Halep a fost eliminată în runda a treia la Miami, învinsă de Agnieszka Radwanska, 3-6, 6-2, 6-3. Simona a greșit mult neforțat – 44 unforced errors per total, neacoperite de cele 31 de winners – și a plătit în cele din urmă prețul oscilațiilor din timpul meciului. Pentru Simona (încă angrenată la dublu, alături de Irina Begu) urmează o pauză până la Fed Cup, iar următorul turneu WTA va fi cel de la Stuttgart.

Ne-am obișnuit cu meciurile de trei seturi ale Simonei, dar încă nu ne-am obișnuit cu înfrângerile ei. Cea din seara asta, cu Radwanska, e doar a treia a sezonului, după finala de la Melbourne și semifinala de săptămâna trecută de la Indian Wells, cu Osaka: 19-3 bilanț în 2018, așadar.

Un head-to-head echilibrat cu poloneza (5-5) anunța un meci pe măsură; însă de la acel sfert de finală câștigat de Simona la Cinncinati în 2016, cele două fete nu s-au mai întâlnit, iar clasamentul Agăi  s-a tot înrăutățit de-atunci. Locul 1 împotriva locului 32. Personal, mi-era dor de un meci între ele. Niciuna nu are forță să închidă punctele repede, niciuna nu e plictisitoare, și ambele aleargă mult, pentru fiecare punct.

Primul set a fost presărat cu multe break-uri (5 din cele două 9 game-uri), iar cea care a greșit mai mult a fost Aga. Pentru mine, nu e deloc supărător când fetele își pierd des serviciul, atâta vreme cât ale noastre câștigă setul. A fost vânt, au fost multe erori de ambele părți ale fileului și am remarcat că Radwanska nu mai accesează cu aceeași ușurință ca în urmă cu doi-trei ani constanța aceea teribilă pentru adversare. Pe vârfuri parcă parcurge traseul liniei de baseline si dă toate mingile înapoi. Dar primul set nu a fost cel mai bun văzut anul acesta, și cu siguranță nici cea mai bună reclamă făcută loviturii de serviciu în WTA. Ambele au servit nesigur și, pe alocuri, de-a dreptul prost. De exemplu, procentajul punctelor câștigate pe al doilea serviciu nu a depășit 25% de nicio parte. În ultimul game al setului însă, Halep a servit foarte bine, a revenit de la 0-15 și a închis prime treime de joc cu 6-3.

Ne-ar fi plăcut să o vedem păstrând răutatea de acolo și în setul doi (sau măcar în începutul setului doi), însă inexplicabil, jocul ei a sărăcit în lovituri câștigătoare și s-a îmbogățit cu greșeli neforțate; majoritatea, în fileu. Venirile Radwanskăi în față s-au petrecut în momentele cele mai oportune și cele mai multe dintre ele au fost finalizate inteligent. Simona a fost pasată, chemată la fileu cu scurte și pusă să muncească serios pentru orice deuce. Până la 4-0, munca aceasta a fost cam în zadar. Este ceva la mingile înalte, care-i cer să facă drive-volley, ce o deranjează constant. Când alege traiectoria corectă, sweetspotul rachetei o trădează, iar când lovește corect, mingea se duce înspre adversară. Încrederea dictează și genul ăsta de lovituri, iar la Simona, ea mai mult a lipsit în ultimele două seturi ale meciului.

La 4-0, frustrarea a luat locul tacticii de joc, iar când se întâmplă asta, nu mereu e un lucru rău. Game-ul 5 al setului l-a câștigat, așadar, cu lovituri câștigătoare, lovituri puternice care spuneau, parcă, ”nu am nimic de pierdut”. Însă jocul SImonei a fost cel care s-a pierdut pe drum. Picioarele parcă erau mai grele, iar vântul și loviturile Radwanskăi, egale mereu până la următorul drop-shot, au făcut ca game-ul de 4-2 să fie ultimul din set pentru Halep.

Am privit decisivul ca pe o șansă sa dau textului de față un titlu de genul ”Urât și bine”. Sau ”Iarăși trei seturi, iarăși victorie”. Adică știm că Simona are nevoie, uneori, de o groapă în care să se afunde nițel, pentru a-și oferi motivație să joace bine apoi (sau ceva de genul ăsta, poate aveți voi explicații mai realiste pentru căderile astea dureroase). Și, pentru o vreme în timpul setului decisiv, părea că așa va fi: revenirea Halepească, împotriva unei jucătoare care încă se află în căutări, încă își joacă restartul și-și propune să lege victoriile în sezon. Uitați-vă numai la primul game din set, acela în care Simona aleargă după o scurtă excelentă, o ajunge, și-apoi găsește unghiul perfect, la o unghie deasupra fileului, pentru a face punctul de 1-0 . E aceeași jucătoare care a încheiat meciul cu 44 de greșeli neforțate.

Simona a făcut 2-0, dar apoi a fost egalată la capătul unui nou șir scurt, dar venit exact când nu trebuia, de greșeli neforțate. Forehandul din alergare, în meciurile trecute armă de bază, abia dacă prindeau culoarul de dublu, iar răbdarea părea să o părăsească. Asta se vedea foarte bine de pe linia de fund a terenului, iar venirile în față nu au reușit să echilibreze raportul winners-neforțate.

După un game lung, la 3-2 pentru Radwanska, Simona a reușit să-și păstreze servciul, însă nici momentul acela nu a avut suficientă greutate sau intensitate pentru a-i servi drept trabulină spre câștigarea meciului. Până la final, Halep nu a reușit să o ducă pe poloneză în niciun game până la 40-40.

Coincidență sau nu, în 2017, tot la Miami, Simona avea (deja faimoasa) repriză de nesiguranță și renunțare, petrecută de față cu Darren Cahill. De data asta, australianul nu a mai coborât pentru vreun OCC. Simona ar fi avut nevoie, poate, de unul din discursurile antrenorului său (poate-l vedem la TED Talks într-o zi), dar ei știu mai bine ce și cum. Match-up-ul cu Radwanska nu cred că e unul care-i displace neapărat, în ciuda faptului că este unul echilibrat. Însă unghiurile găsite adesea de poloneză rămân în continuare la capitolul ”de rezolvat” pentru Simona. Un joc mai bun în vecinătatea fileului ar ajuta-o, însă dragoste de fileu cu forța nu se poate. La plusuri, putem pune iarăși atitudinea Simonei, care se tine de promisiunea făcută sieși (și antrenorului său anul trecut), anume aceea de a nu mai renunța în niciun meci înainte de a auzi cuvintele ”Game, Set & Match”, din partea arbitrului.

Pentru Agnieszka, pe de altă parte, victoria e importantă. Din 2016 încoace nu mai reușise o victorie la o jucătoare de Top 5. Și din 2012 încoace nu mai reușise o victorie la un lider mondial. Atunci, Wozniacki îi fusese adversară, la Sydney.

Pentru Simo urmează acum Fed Cup (aprilie, Cluj, be there!), iar apoi, Stuttgart, pe zgură. Dar, până atunci, să-i ținem pumnii la dublu, unde este în turul al doilea, alături de Irina Begu.

https://twitter.com/WTA/status/977623575757664257

https://twitter.com/WTA/status/977609098681245696

***

Oferte de neratat în Shop-ul 30-0

***

Oferte de neratat în Shop-ul 30-0!

1. Noul tricou 30-0 Tee

Un tricou cu un design fresh, cu semnificație, cu care ieși din rând și îți faci cunoscută apartenența, ca fan, la sportul cu cel mai atipic sistem de scor din lume.

Ia-l de aici, pe negru, pe gri sau pe alb.

Verifică toată oferta din Shop AICI

 

2. Pachetul Play: albumul Simona de Păstrat + tricou

Vrei să iei albumul Simona de păstrat și să faci și o afacere bună? Pachetul ‘Play’, disponibil în Shop-ul 30-0 aici, îți aduce la un preț excelent albumul plus un tricou la alegere, dintre ‘Play Hard’ și ‘My Forehand’, ceea ce-ți asigură o reducere consistentă din prețul cumulat al celor două produse. Ofertă disponibilă un timp limitat!

Completează-ți comanda cu unul dintre stickerele și magneții 30-0 ca să treci de 130, limita de la care primești transportul gratuit!

Despre „Simona de păstrat”:

– reeditarea unui album foto dedicat în exclusivitate Simonei Halep, tipărit cum te-am obișnuit, în condiții grafice de mare calitate. Am strâns la un loc momentele relevante din cei mai frumoși ani ai carierei ei și din drumul către locul 1. Ediția a 2-a a „Simona de păstrat” are conținut nou, de la Australian Open, și 16 pagini în plus, la același preț.

În total, 160 de pagini, în format landscape, cu hardcover. Contemplă în liniște cariera Simonei, ca pe un film bun, pe care vrei să-l vezi iar și iar. Îl poți comanda separat de aici.

Despre My Forehand is better than yours

– în tenis, lovitura de dreapta este pilonul de bază al jocului din spatele terenului, atât pentru profesioniști, cât și pentru amatori. Forehandul este eficient, periculos și emblematic, stabilind identitatea unui jucător: biciul lichid al lui Federer, lasso-ul lui Nadal sau sunetul pe care-l face mingea când pleacă glonț din racheta lui Juan Martin Del Potro. Acestei lovituri de grație îi dedicăm un tricou menit să bage groaza în adversari. Dacă nu groaza, măcar îndoiala. Poartă-ți forehandul cu încredere!

 Despre Play Hard, Get Dirty
– Un tricou special gândit pentru cei care trag tare atât la birou, cât și pe terenul de sport sau la sală, și știu că mai importante decât victoria sau înfrângerea sunt curajul și intensitatea cu care muncesc pentru visul lor.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi