Simona ne reamintește, în victoria cu Kanepi, că tenisul nu e gata până nu e gata și îi răsplătește pe cei care nu pleacă, fizic și mental, de pe teren

Camelia Butuligă | 15 ianuarie 2019

Ce e de reținut de aici? Simona putea să piardă, mai ales după cum a pierdut setul unu, la mustață? Da. Știam cu toții ce meci va fi, ce urcuș abrupt. Dar s-a înfipt pe călcâie, a stat cu Kanepi și a încercat totul.

Într-un ipotetic curs de tactică, la capitolul „Ce să faci și ce să nu faci când dai peste un adversar care rupe mingea”, Simona Halep a contribuit de-a lungul anilor cu câteva meciuri-studiu de caz. Ultimul, cel de azi contra estonienei Kaia Kanepi. Fanii români își amintesc cu dinții strepeziți de nume precum Lucic-Baroni, Sharapova, Muguruza, Ostapenko. Ce-i drept, în ultimii ani, Simona gestionează mult mai bine meciurile contra jucătoarelor de profil Goliat, în sensul că învață din ele și învață destul de repede. În plus, orgoliul și încrederea sporită în capacitățile ei o ajută să-și ia revanșa rapid.

Încă de la început, Simona a dat impresia că a venit să joace, nu să facă act de prezență. Chiar așa, primul set a fost cumplit: Kanepi, proaspătă, transforma tot în winnere, mai ales pe forehand. Schimburile se terminau repede: backhandul o ținea în ele până prindea ceva cu dreapta, iar serviciul o scotea invariabil din game-urile in care Simona se apropia de ea. Simona a reușit un break inițial, dar l-a pierdut repede și de acolo totul a devenit o luptă de hărțuială.

Din punct de vedere tactic, setul unu a fost un coșmar: Simona avea foarte puține locuri unde să dea mingea fără să fie asasinată instantaneu. Totul trebuia lovit lung, fie pe centru pentru a o țintui pe Kanepi în spate, fie în lung de linie, ca să nu ajungă la ele.

Aceste ținte erau foarte mici, iar crosurile erau mai toate moarte sigură. În plus, forța brută a mingilor care veneau o dădea pe spate – primul set Simona a fumegat și a tot zis ceva de „picioare”. Inițial, am crezut că nu e mulțumită de jocul de picioare, dar nu avea sens, pentru că se deplasa bine. Ne-a lămurit Courtney Nguyen, WTA Insider, într-un tweet: „Forța Kaiei o împinge în spate și Simona a spus mereu că are nevoie (de forță în) picioare împotriva jucătoarelor care lovesc tare.”

Primul set a fost ca o bătălie între un tanc și o dronă care îi dădea târcoale, căutând punctele slabe. Am avut mare noroc că serviciul n-a lăsat-o când îi era lumea mai dragă, dar schimburile au fost extraordinar de frustrante: multe winnere ale estonienei, multe tușe, multe out-uri mici, multe challenge-uri. De fapt, dacă te uiți pe statisticile din primul set, ale Simonei sunt solide toate, iar diferențele între ea și Kanepi foarte mici. Cu toate astea, nu cred că Simona s-a simțit vreo clipă la cârma meciului. La 5-6 a salvat două mingi de set și a împins cu un efort supraomenesc setul în tie-break. Kanepi a jucat însă o variantă distilată a tenisului din restul setului, lovind cu precizie și forță, încheind și cu un voleu de îndemânare. Alarmele de „upset” începeau să sune.

Cu toate că felul cum progresa jocul ne dădea puține motive de speranță, atitudinea Simonei era încurajatoare: da, fumegatul, mormăitul, gesticulările, toate mi se păreau de bun augur. Simona era acolo, în meci, iritată, dar prezentă. Și căuta. Și cine caută, găsește. S-a prins că estoniana are probleme pe backhand, mai ales la mingile înalte. Pe forehand nu a avut nici un fel de problemă în a zdrobi absolut tot ce prindea, indiferent de înălțime, însă pe backhand lucrurile erau mai complicate, mai ales când nu avea timp să se așeze. Așadar, Simona a început să îi servească pe corp (ușor spre stânga) și s-o înghesuie, iar în timpul schimburilor a căutat să o preseze cu reverul în cros pentru a crea deschideri în restul terenului. Asta a fost una din fisurile care, până la sfârșitul meciului se transformase în ditamai breșa.

Altă breșă a fost făcută pe palierul fizic. Vorbele lui Cahill („make it physical” – transformă meciul în bătălie fizică) ne răsună tuturor în cap – de câte ori au fost spuse! Sunt sigură că îi răsună și Simonei. Știa că îi este superioară fizic adversarei și că dacă reușește să ducă meciul în decisiv, va fi în avantaj. Dar până la decisiv, a trebuit să demoleze jocul fortăreață al lui Kanepi, piatră cu piatră. În primul rând, a trebuit să recupereze un break pe care estoniana l-a obținut la 1-1 in setul doi. Simona l-a luat înapoi pe o dublă a adversarei, semn că și palierul mental putea fi vulnerabil. Apoi a început să preseze pe serviciul lui Kanepi: pe măsură ce meciul avansa, i-l citea tot mai bine. Bătălia decisivă s-a purtat în game-ul de la 4-5 în setul doi, când Kanepi a servit să stea în set. Acolo a apăsat Simona, într-un game lung, iar setul a stat în balanță timp de patru egalități până când Kanepi a pierdut două puncte consecutive cu nefortate de rever. Avalanșa fusese stăvilită, meciul nu se mai prăvălea într-o singură direcție.

În decisiv, fisurile care fuseseră create în setul doi s-au adâncit. Simona prinsese ritm, iar construcția punctelor i s-a rotunjit, căpătând claritate la închidere. Fizic, apucase meciul de guler, iar Kanepi începea sa piardă din suflu pe teren. La 2-3 pe propriul serviciu, reverul estonienei s-a năruit: de la 40-0, a făcut cinci neforțate consecutive, patru pe rever și una pe dreapta. Zece minute mai târziu, meciul era gata.

Ce e de reținut de aici? Simona putea să piardă, mai ales după cum a pierdut setul unu, la mustață? Da. Știam cu toții ce meci va fi, ce urcuș abrupt. Dar s-a înfipt pe călcâie, a stat cu Kanepi și a încercat totul. La US Open, Kanepi i-a stăvilit revenirea. Acum, Simona s-a ținut scai de ea în acel game de la 4-5 din setul doi, până a forțat decisivul. Deodată, era alt meci. Ăsta e tenisul. Nu se termină până nu se termină, și îi răsplătește pe cei care nu pleacă, fizic și mental, de pe teren.

Fotografii: TennisAustralia

***

NOU! Tricou Grand Slam Life. Disponibil acum pentru precomenzi în Shop!

Tricoul inspirat din viața fanului de tenis, organizată în jurul celor patru mari turnee de Grand Slam, turnee găzduite de patru orașe electrice și cosmopolite. Poartă cu tine spiritul din Melbourne, Paris, Londra sau New York!

Disponibil pentru precomenzi AICI.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi