Simona își încheie sezonul 2019 cu o înfrângere deconcertantă. Cronica unui meci întâi pierdut, apoi întors frumos, și iar scăpat, atât de frustrant, printre degete
Camelia Butuligă | 1 noiembrie 2019Turneul Campioanelor rămâne în continuare un turneu frustrant pentru Simona, dar asta e, nu le poți avea pe toate. Dacă la începutul anului zeii tenisului ne-ar fi întrebat: ”Aveți dreptul la un singur titlu anul ăsta, ce vreți, Wimbledon sau TC?”, știm ce-am fi răspuns cu toții în cor, după ce ne-am fi regăsit glasul.
O fi Karolina fată bună, o fi ea prietenă cu Simona, dar azi i-a mâncat sufletul, și ei și nouă. A început exact cum îmi era teamă în preview c-o să înceapă: servind teleghidat, returnând adânc și lovind țac-pac câștigător după o minge-două. Când îi intră toate așa, lucrurile degenerează destul de repede. Practic, a ținut-o pe Simona în prag, în frig și ploaie, fără să-i dea ritm ca să se încălzească și să apuce să construiască ceva. Nasol. După 20 de minute, Simona era posesoarea tradiționalului covrig pe care nu-l vrea nimeni în tenis: un set pierdut cu 6-0.
Cahill a punctat la OCC tot ce trebuia schimbat: ”Joci prea plat”, i-a zis el. Unei jucătoare ca Pliskova treaba asta îi convine de minune. Cahill i-a spus să se dea mai în spate, dacă simte nevoia, și să lovească mingi mai boltite, mai ales pe rever, partea mai slabă a Karolinei. La serviciu, la fel: să se ferească de dreapta și să apese pe al doilea serviciu, pentru că cehoaica i-l taxase cu mare succes până atunci.
Una din calitățile majore ale Simonei este că-i elevă bună – aplică imediat sfaturile primite de pe banca tehnică. Chestia asta nu-i universală în circuit, să știți. Deși dezamăgită vizibil după dezastruosul prim set, Simona s-a tras de pe marginea prăpastiei destul cât să audă ce-i zicea Cahill și a schimbat tactica încă de la primele mingi ale setului doi. Schimbările au dat roade, căci i-au adus un prim break, ajutat și de o dublă a Karolinei. În următorul game, când Pliskova a făcut rost de o minge de break, Simona a stat răbdătoare în schimb până a sufocat-o și apoi a făcut holdul.
Karolina și-a amintit de planul de joc și a scos niște un-doiuri câștigătoare, lovind tot ce prindea și făcând un hold confortabil, un break la zero și egalând la 2. Însă, spre deosebire de primul set, Simona era intrată în meci și pândea. A făcut imediat încă un break, profitând de niște greșeli ale Pliskovei și încheind cu un voleu reflex demn de o dublistă experimentată. Dar munca ei adevărată se desfășura în spatele terenului, unde nu rămăsese centimetru neacoperit. N-avea încotro, căci Pliskova servea în continuare la un nivel enervant de bun și continua să caute loviturile câștigătoare. Dar Simona avea și ea arma ei mortală: reverul în lung de linie, cu care a făcut breakul pentru 5-2. Și uite-așa, după 50 de minute de joc, Simona servea pentru setul doi. Ce întorsătură!
Ultimul game al setului a fost un asalt susținut al Karolinei: aceasta a avut trei mingi de break, prima ratată cu un fileu dar următoarele două contracarate de un joc curajos al Simonei, care a sărit hopul la mingea de set servind un as, primul al meciului pentru ea. Pfff, ce rollercoaster – după aproape o oră, decisiv!
La al doilea OCC, după ce i-a mai dat niște indicații tactice (în aceeași notă cu primul OCC) Cahill a lăudat-o încântat pe Simona (”Sunt mândru de tine, ai făcut o treabă grozavă”). Simona a continuat cursa adunării game-urilor și și-a mai trecut un cont un break și un hold, ridicând la 6 numărul gameurilor consecutive câștigate. 2-0 și meciul părea să alunece rapid în direcția ei.
Not so fast, because… tennis.
În următorul game pe serviciul cehoaicei, Simona ajunge la 0-30, dar Pliskova iese din încercuire grație unor erori ale Simonei, care a știut că a scăpat o oportunitate. Mai grav însă decât faptul că n-a făcut un break acolo a fost că s-a înfuriat foarte tare pe ea însăși și și-a pierdut concentrarea, făcând cadou Pliskovei un break la zero în gameul următor. Acolo a fost punctul de cotitură: 2-2 și Pliskova era din nou în meci. Împinsă pe propriul serviciu până la egalitate de vreo două ori, Kaia a scos din pălărie niște servicii excelente cu exteriorul și a găsit un winner de rever sărbătorit cu un strigăt de triumf și un forehand pe linie. Karolina prinsese elan și meciul, vai, ne scăpase iar printre degete.
La 3-2*, Cahill livrează un OCC neașteptat de dur, în care o face pe Simona cu ou și cu oțet pentru jocul din ultimele gameuri, criticându-i mai ales atitudinea. ”Ultimele trei gameuri ai fost dezastruoasă. Adună-te și dă-ți o șansă. E numai vina ta. Rezolvă-ți atitudinea și vei câștiga meciul, sunt convins. Cum vrei să te definești ca sportivă și competitoare? Aici e vorba de mai mult decât rezultat.” Nu știu ce-a urmărit Cahill cu acest OCC șoc, dar rezultatul nu a fost cel scontat: Simona și-a pierdut serviciul următor la zero și nu a contat prea mult nici în holdul următor al Karolinei.
Iată-ne așadar cu meciul atârnând de un fir de ață: Simona servea să rămână în el la 2-5. Ca de cele mai multe ori după o perioadă turbulentă, se liniștise însă brusc (poate perspectiva iminentă a înfrângerii?): și-a ținut sec serviciul la zero, forțând-o pe Karolina să servească pentru meci. Aceasta nu reușește să găsească răspuns tenisului măsurat al Simonei, care îi face break. Înapoi pe serviciu și mă rugam să n-o trezească nimeni pe Simona din transă. A trezit-o însă la 30-0 un challenge al Simonei, venit la o decizie inițial favorabilă Simonei, pe care arbitrul de linie și-a corectat-o. Reluarea oficială i-a dat, mai apoi, punctul Pliskovei.
Pliskova primește și semnează pentru balonul nesperat de oxigen, apoi închide ochii și lovește cât poate niște revere în cros, făcând winner cu ultimul. Simona se trezise din transă și lovește un out crispat, dându-i minge de meci Pliskovei. Iar apoi, soarta, sătulă probabil de atâtea schimbări de direcție, decide ca o lovitură a cehoiacei să lovească banda fileului și să se scurgă în terenul Simonei.
Ce concluzii să tragi după așa ceva? Serios, îmi vine să zic și eu ca experții în fotbal: ”n-a fost să fie”. O Pliskova hotărâtă să-și vândă scump pielea, o Simona care a făcut să se întâmple ce i-e era mai frică (ah, a câta oară) la începutul decisivului și un Cahill poate prea tranșant la ultimul OCC.
Ok, deci vestea proastă e că Simona se împotmolește iar în faza grupelor. Vestea bună e că pleacă de la Shenzhen pe propriile picioare (spre deosebire de alte jucătoare), că a câștigat meciul, foarte important pentru ea, contra Biancăi Andreescu și că azi a luptat și măcar n-a lăsat-o pe Pliskova să câștige cu 6-0, 6-2.
Turneul Campioanelor rămâne în continuare un turneu frustrant pentru Simona, dar asta e, nu le poți avea pe toate. Dacă la începutul anului zeii tenisului ne-ar fi întrebat: ”Aveți dreptul la un singur titlu anul ăsta, ce vreți, Wimbledon sau TC?”, știm ce-am fi răspuns cu toții în cor, după ce ne-am fi regăsit glasul.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
