Simona își face corect meseria, trece de promițătoarea croată Ana Konjuh la St. Petersburg

Am stat și m-am uitat mult și bine la ecran până să încep să scriu. N-ați fi zis că o asemenea reacție ar putea fi provocată de un prim meci la St. Petersburg, nu? Dar dacă ați văzut știrile de aseară, știți că uitatul meu în gol (și al multora dintre voi, probabil) nu are de a face cu meciul Simonei Halep, ci cu viața în România. ”Țara arde, și eu trebuie să scriu despre tenis”, am mormăit, învinsă temporar de inutilitatea demersului. Apoi însă m-am gândit. Am respirat, am mâncat, am mai băut o cafea. Și mi-am dat seama că mai ales când țara arde *trebuie* să scriu despre tenis.  

Nu pretind că tenisul ar putea în mod magic să rezolve problemele nației noastre schizoide politic. Esențialul este altul: trebuie să continui să-mi fac meseria la fel ca până acum, adică bine, într-o țară în care cei care-și fac treaba bine și onest sunt luați de fraieri. A-ți face bine meseria a devenit manifest politic, deci iată cronica primului meci al Simonei Halep de la St. Petersburg, câștigat cu 6-4, 7-6(2) contra Anei Konjuh; este manifestul meu împotriva tuturor ticăloșilor și incapabililor, indiferent de poziția pe care o ocupă în guvern, în presă, sau la chioșcul din colț.

Croata Konjuh este o jucătoare în ascensiune, pe care cei familiarizați cu tenisul au remarcat-o încă din juniorat, când a reușit să câștige titlurile la Australian Open și US Open în același an (2013). A împlinit 19 ani în decembrie și este clasată acum pe locul 39. În avalanșa de jucători și jucătoare care au avut succes întârziat în carieră în ultimii ani s-au mai strecurat și exemple de precocitate, mai ales în tenisul feminin. Konjuh e unul dintre ele.

În ciuda faptul că în dreptul numelui său nu e trecut încă nici un număr pe tablourile de concurs, Konjuh are lovituri extraordinar de explozive pe ambele părți și stă mai bine în apărare decât colegele ei mai înalte. Știm cu toții că în tenis și meciurile în teorie ușoare se pot transforma în coșmaruri, dar nici măcar în teorie acesta nu era un meci comod pentru Simona. Bine, poate pentru ageamiii a căror expertiză în tenis se bazează pe compararea clasamentului, a formei picioarelor sau culorii pielii celor două, elemente esențiale în tenis.

Felul cum a decurs meciul, cu multe înaintări și retrageri de ambele părți (traduse prin breakuri și rebreakuri, șapte în total) e o mărturie a acestei lupte, câștigată centimetru cu centimetru și finalizată abia pe ultima porțiune a seturilor. În primul, Simona a făcut breakul decisiv în ultimul game, în al doilea Konjuh a reușit să iasă din încercuire și să forțeze un tiebreak, unde a fost depășită clar.

Felul cum a câștigat Halep acest meci este reprezentativ pentru tenisul său, mai ales împotriva jucătoarelor care lovesc tot cu ferocitate nedisimulată. Este un stil foarte frecvent la vârful ierarhiei din tenis și Simona a făcut bine s-o învingă pe Konjuh cum a învins-o azi, pentru că are nevoie de cât mai multe repetiții reușite ale acestui spectacol. Contra forței, nu e deștept ca ea să folosească tot forța, pentru că ar fi neutralizată: Simona a vorbit deseori despre acest lucru, de exemplu înaintea meciului contra lui Madison Keys de anul trecut de la Singapore. Deștept e să găsească un mod prin care să conțină această forță. Să o încercuiască și s-o stăvilească cum stăvilește un dig sau un baraj un râu de munte furios care vrea să te ia pe sus.

Din acest punct de vedere, Simona este și ea unul din românii care își fac meseria bine. A încercat să servească cât mai mult cu primul (a apăsat pe serviciu în momentele mari, a acceptat breakurile ca pe niște pierderi inevitabile, dar nu definitive) și a atacat fără oprire serviciul doi al croatei, intrând în schimburi cât de cât pe picior de egalitate, pentru că în schimburi s-a dus adevărata muncă de încercuire și dezamorsare.

E simplu să lovești de pe loc: din alergare, lucrurile nu mai sunt așa de simple. Unul din capitolele la care Simona e superioară majorității adversarelor sale este la cât de bine este capabilă să controleze mingea din alergare. Jucătoarele care se bazează pe forță ca să-și câștige punctele sunt cel mai vulnerabile aici și Halep a reușit azi s-o expună pe Konjuh alergând-o stânga dreapta sau înghesuind-o cu lovituri lungi pe centru, mai ales pe rever. Bineînțeles, au fost momente când croata apuca să lovească imparabil înainte ca Simona s-o scoată din dispozitiv. Acestea sunt pierderi inevitabile – Konjuh n-a ajuns degeaba unde este în clasament – dar ingredientul cel mai important al victoriei Simonei este faptul că a continuat să aplice planul de joc până la capăt, în ciuda acestor temporare deraieri.

Asta vor să spună cei care folosesc clișeul ”experiența și-a spus cuvântul”. Simona a avut suficientă experiență cât să știe că tactica ei, aplicată consecvent, mai ales în momentele de cumpănă, are șanse mari să-i aducă victoria. Pe de altă parte, Konjuh a tremurat sub presiunea sfârșiturilor de set și și-a rătăcit primul serviciu suficient de mult cât Simona să profite, ca orice jucătoare de top, de această oportunitate.

.@Simona_Halep advances to @Formula_TX Quarterfinals!

Edges Konjuh 6-4, 7-6(2)! pic.twitter.com/fRa5p1s9eE

— WTA (@WTA) February 1, 2017

Următoarea ei adversară este o rusoaică surpriză, Natalia Vikhlyantseva, 19 ani și locul 119 mondial, care a învins-o pe Daria Kastakina cu 7-6, 6-2. Simona a învins-o în 2015 la Shenzhen cu 6-2, 6-2, dar doi ani e timp berechet să progresezi, mai ales între 17 și 19 ani. Faptul că rusoaica are 1,85 înălțime indică spre genul de tenis pe care îl joacă. Simona va trebui să repete ce-a făcut azi cu Konjuh, în condiții poate chiar mai vitrege. Vestea bună e că se simte bine fizic, după cum a anunțat la interviu de pe teren, iar bandajul de sub genunchiul stâng e mai mic și mai discret decât în Australia.

Deocamdată Simona Halep continuă să-și facă meseria bine în condiții cinstite, la St Petersburg și pe unde o poartă circuitul feminin de tenis. Noi, aici acasă, trebuie să ne luptăm încă pentru acest drept.