Simona încheie în forță după un start greoi; a doua semifinală consecutivă la Indian Wells!

Camelia Butuligă | 19 martie 2015

Simona Halep s-a calificat în semifinalele Indian Wells 2015, după o victorie în trei seturi cu Carla Suarez Navarro.

Pentru al doilea an consecutiv, Simona Halep este în semifinalele Indian Wells, cel mai important turneu de tenis din lume în afara celor patru Slamuri. Simona a depășit un start lent, în care s-a văzut condusă cu 4-0 în primul set, s-a ajustat la stilul Carlei Suarez Navarro și a dominat-o clar pe jucătoarea iberică în ultimele două seturi, câștigând 12 din ultimele 14 game-uri. A fost 5-7, 6-1, 6-1 pentru Simona, care va întâlni în semifinale învingătoarea dintre Serena Williams și Timea Bacsinszky.

Simona a încheiat meciul cu 28 de lovituri direct câștigătoare și 39 erori neforțate, cu 73 la sută procentaj pe primul serviciu, pentru a noua ei victorie consecutivă și a 18-a din 19 meciuri jucate în circuitul WTA în 2015.

Şi meciurile urâte trebuie câştigate, nu numai cele frumoase, yes, no? E fascinant cum o partidă de tenis este mai mult sau, în cazul de faţă, mai puţin decât suma jucătoarelor. Simona şi Carla au, separat, două dintre cele mai curate şi mai curgătoare stiluri de joc din circuit. Pune-le împreună şi rezultă meciuri de trei seturi, fracturate, încurcate, în care alternează punctele hot shot cu tot felul de … chestii.

Pe la începutul ascensiunii Simonei, când lumea largă abia începea să o cunoască, Behind the Baseline, fostul blog de tenis al Sports Illustrated, pe care sunt sigură că îl cunoaşteţi, a făcut un articol interesant despre ea. Articolul era alcătuit din foarte multe poze şi foarte puţine cuvinte. Dar în acele puţine cuvinte, autoarea observa o chestie foarte interesantă. Spunea că fotografiile jucătorilor în timp ce lovesc mingea sunt aproape în exclusivitate stop cadre ale efortului. Mai toţi sunt contorsionaţi, se strâmbă, suflă încordaţi sau au poziţii nefireşti. Singura excepţie este Majestatea Sa, Roger Federer, care zici că meditează levitând, nu că loveşte o minge cu peste suta de km pe oră. O altă excepţie considera autoarea că este Simona, remarcând că în mai toate fotografiile, indiferent cât de întinsă era, nu era totuşi dezechilibrată.

Este adevărat, Simona este rareori înghesuită sau prinsă pe picior greşit. Nu ajunge prea devreme sau prea târziu la minge, nu evaluază prost distanţele, traiectoriile, sau jocul general al adversarei. Are o deplasare iute iute, dublată de o anticipare la fel de iute şi susţinută de o minte şi mai iute. Dar nu şi azi, nu contra lui Suarez Navarro. Nu ştiu dacă a avut ea o zi mai înceată (eu am tot timpul, dar pe de altă parte, nici nu sunt atletă de clasă mondială) sau tenisul Carlei este atât enervant de imprevizibil, dar meciul de azi, vizual, a fost ca o extracţie de măsea. În care nu funcţionează prima anestezie.

O fi fost spinul lui Suarez Navarro? O fi fost reverul ei în cros, sau slice-ul, tot de rever, or fi fost dreptele acelea trăznite din senin după nişte mingi plouate? Sau totala lipsă de predictibiliate a schimburilor? Sau lipsa totală de ritm? Cert este că scorul nu reflectă bătălia de pe teren şi cât de muncite au fost de fapt gameurile. A fost un meci de care Brad Gilbert ar fi fost mândru.

Dar cât de drăguţ de privit a fost meciul este relevant doar pentru noi, fanii. Pentru că ei, jucătorii, nu activează în domeniul frumuseţii, ci în domeniul victoriei. Cum, necum, trebuie să câştige. Simona a trebuit să îşi învingă în primul rând frustrarea proprie, pe care a mai descărcat-o un pic în dialogul cu Victor Ioniţă. Apoi cred că a acceptat că nu e un meci pe care să-l câştige frumos şi s-a apucat să câştige ugly. A făcut în primul rând ce depindea de ea, adică şi-a ridicat serviciul şi şi-a curăţat jocul de neforţate în setul doi. Apoi s-a apucat să alerge. Nu numai frumos şi ritmat cum ştiam, ci cum dădea Dumnezeu şi mingile care veneau din partea cealaltă a fileului. Au ieşit nişte puncte ireale, câştigate federerian la fileu sau contorsionat djokovician sau cu nişte passinguri nadaliene. Dar printre ele, presărate, au fost şi împleticeli, piruete sucite, servicii neanticipate bine, sliceuri pe care nu le mai putea dezgropa. Cum spuneam.

Una peste alta, s-a terminat. Sper ca Suarez Navarro să nu devină pentru Simona cum era Fabrice Santoro pentru Marat Safin, care declara că preferă să se ducă la dentist decât să joace cu el. Deşi azi a strigat şi ea furioasă şi a trântit mingea şi racheta, Simona a găsit drumul spre victorie. Până la urmă, este singurul lucru care contează.

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi