Simona Halep se oprește: „Iau această decizie cu sufletul împăcat. Totul merită, într-un final”

„Îmi e un pic greu să vorbesc”, a spus Simona Halep în microfonul primit pe terenul mov de la Transylvaia Open, în fața tribunelor pline. Pline de oameni, pline de emoție, pline, într-un fel, și de frica că urmează un anunț pe care mulți dintre cei prezenți în BT Arena nu erau pregătiți să-l asculte.

„Aici e casa mea, din România, aici mă simt cel mai bine, m-am simțit mereu înconjurată de multă dragoste. Au fost multe meciuri pe care le-am câștigat aici, au fost și meciuri pe care le-am pierdut, dar mereu rămân amintirile bune, frumoase, iar energia voastră mi-a umplut sufletul. Indiferent unde am jucat, aici m-am simțit cel mai bine. S-a simțit și azi că abia respiram pe teren. E o emoție specială.

Am parte de mulți prieteni care au venit să mă vadă azi. Echipa mea, persoane din tenis care m-au susținut, m-au ajutat să ajung unde am ajuns. Din punct de vedere sportiv, sunt o persoană foarte împlinită, nici măcar nu am visat când eram copil să realizez ce am realizat. Am muncit foarte mult pentru asta. E aici și familia mea, care m-a ajutat mereu. Părinții mi-au fost din prima clipă alături, fără ei nu aș fi reușit să fiu cine sunt azi. Le mulțumesc și îi iubesc foarte mult, pentru că au fost alături de mine orice decizie am luat.“

„Simt și tristețe, dar și bucurie – ambele sentimente mă încearcă în acest moment“, a continuat Simo. „Dar iau această decizie cu sufletul împăcat. Corpul meu nu mai duce atât de mult ca să ajung unde am fost, îmi e foarte greu să ajung acolo și știu ce efort presupune asta. Tocmai de aceea am venit aici la Cluj să joc în fața dumneavoastră și să îmi iau la revedere de la dumneavoastră. Chiar dacă prestația mea nu a fost cea mai bună, mă bucur mult că ați venit. Nu vreau să plâng, am ajuns numărul 1 mondial, am câștigat Grand Slam-uri, tot ce mi-am dorit. Viața merge înainte și după tenis și sper să ne vedem cât mai des posibil. Voi mai veni la tenis, dar ca să fiu competitivă înseamnă mult mai mult și, în momentul acesta, nu se mai poate.

Vreau să le urez copiilor să aibă multă ambiție, multă dorință să ajungă în vârf, pentru că este minunat acolo. Am jucat mulți ani, este obositor, este epuizant, dar este frumos, iar adrenalina din acele momente nu o regăsești nicăieri. Așa că, dragi copilași, luptați, munciți, pentru că totul merită, într-un final.“