Simona Halep se lasă prinsă în plasa întinsă de Timea Bacsinszky, se oprește în sferturi la Miami

Simona Halep a pierdut cu Timea Bacsinszky, 4-6, 6-3, 6-2, în sferturile de finală de la Miami. Simona nu a reușit să găsească soluții la tactica aleasă de Timea, mingi înalte, ruperi de ritm, slice-uri de forehand și un tenis de uzură care a început, treptat, s-o deranjeze pe româncă. Deși a lovit mai bine decât în precedentele meciuri o bună bucată din timp, Simona a clacat începând cu mijlocul setului doi și n-a mai reușit să se ridice până la final. A încheiat meciul cu 18 winners și 38 de erori neforțate, versus 20 cu 33 la Timea.

***

E târziu și creierul meu este fragmentat ca meciul pe care tocmai l-am văzut. Știam că Timea Bacsinszky este o jucătoare tactică; pentru semifinala de anul trecut contra Serenei de la Roland Garros a declarat că a pregătit trei planuri diferite de joc, dar nu credeam că poate alege unul atât de inestetic azi. Practic, și-a propus să găsească soluții ca să nu-i dea ritm Simonei. Și a funcționat. După un sfârșit de 2015 ratat din cauza unei accidentări la genunchi, anul acesta i-a fost ocupat de recăpătarea formei fizice și sportive. Timea probabil știa că nu poate sta în schimburi din spate cu o Simona la capacitatea de acum. Așa că a încercat să rupă și să destabilizeze ritmul schimburilor. Mai întâi, a încercat sliceurile de forehand, dar Timea e departe de a fi Monica Niculescu, iar forehandul este partea ei mai slabă. Slice-urile ei pluteau în out sau sau săreau prea sus pentru a pune probleme Simonei, ba mai aveau și un timing ciudat. Așa că primul set a curs cu Simona jucând ce știe ea, solid și drept înainte, și cu Timea dându-i târcoale, dar negăsind calea pentru a face vreo breșă.

@Renestance And so often on neutral/moonball misses too. I see the chess but the pieces keep falling over.

— Ben Rothenberg (@BenRothenberg) March 29, 2016

S-au schimbat breakuri, scorul final al primului set a fost până la urmă strâns (6-4), dar senzația era că Simona era, așa cum a zis și Cahill la primul OCC, ”peste” adversara ei.

Occ Darren: „Ești peste ea, știi asta? Ea simte că trebuie să facă mai mult, se panichează. Tu fă-ti jocul, fii solidă din spate”

— Camelia (@TreizecizeroFST) March 29, 2016

Cum a ajuns situația să se schimbe cu 180 de grade? În primul rând, Bacsinszky a renunțat la slice-urile dubioase și a aruncat în luptă planul B: loburile, mai ales pe reverul Simonei. Cred că acele loburi au făcut pagube foarte mari. Odată că rupeau ritmul, o obligau pe Simona să lovească din spate și de deasupra umărului, și apoi, cel mai grav, i-au erodat răbdarea.

Simona nu este o jucătoare defensivă la bază, nu e Caro Wozniacki. Nu stă în schimburi lungi decât atunci când nu are încotro și e împinsă în spate de forța adversarei. Instinctul ei este să termine punctul, iar aceste loburi au exasperat-o și au făcut-o să ia inițiativa, deși Cahill îi spusese că nu e o idee bună să încerce winnere din ele. Dar la un moment dat Simona era atât de sătulă de baloane, că venea la fileu, doar, doar va încheia cumva punctul.

Și cum venirile Simonei la fileu nu sunt aproape niciodată voluntare, nu am putut să nu-mi pun niște întrebări. Pe lângă loburi, al doilea factor care cred că a rupt ritmul meciului a fost întreruperea de la 3-1 din setul doi, pentru a usca terenul. Se adunaseră niște nori amenințători și căzuseră câțiva stropi de ploaie, iar arbitrul a decis să ia câteva minute de pauză pentru a șterge liniile. Cred că dacă Simona nu ”se răcea”, ar fi putut să recupereze breakul înainte să devină prea târziu și meciul să fie împins în decisiv.

Încă un lucru: Cahill a venit de patru ori. Este mult, este puțin? Se bazează Simona prea mult pe sfaturile lui? Sunt sfaturi bune, excelente chiar, dar atunci când joacă bine și are controlul, are nevoie de aceste OCC-uri? Tipul care a scris ”The Inner Game of Tennis” spunea că laudele sunt la fel de dăunătoare ca și criticile, pentru că sunt tot un fel de a manipula, dar pozitiv, și de a crea așteptări premature și presiune. E posibil ca atunci când Cahill i-a spus: ”Joci peste ea, nu trebuie să faci cine știe ce” Simona să se fi relaxat? Iar atunci când Timea a găsit breșa și a început să-i pună probleme cu loburile și tenisul de guerrillă, și ar fi fost nevoie ca Simona să facă ceva mai mult decât nivelul ei de bază, nu a mai putut pentru că nu era pregătită pentru așa ceva? Astea sunt toate speculații de psiholog din fotoliu, dar, hei, nu strică să ne punem întrebări. Pentru că Bacsinszky a deturnat pur și simplu meciul de sub nasul Simonei și al lui Cahill, care a mai încercat să controleze pagubele în ultimele două OCC-uri, dar fără succes: Simona era deja obosită și exasperată. Iar misiunea ei era îngreunată de faptul că, prinzând încredere, Timea nici nu mai greșea ca în primul set. Era exact invers, de fapt, față de primul set: Simona era cea care se panica și Timea părea că nu trebuie să se chinuie prea mult ca să facă puncte.

Sunt animale ciudate meciurile de tenis: slippery little suckers, vorba Juliei Roberts. Te uiți un pic în altă parte și adversara reușește să sape sub tine un ditamai tunelul cu o lingură, fuge cu meciul prin el, în timp ce tu râmâi scărpinându-te în creștetul capului și întrebându-te ce s-a întâmplat.