Simona Halep se califică în finala de la Dubai, după o semifinală impecabilă cu Jennifer Brady
Radu Marina | 21 februarie 2020Simona va încerca să câștige un nou trofeu la Dubai, primul al anului și al 20-lea al carierei. Misiunea ei rămâne cel puțin la fel de complicată precum a fost întreaga săptămână: se întâlnește cu Elena Rybakina, cea mai în formă jucătoare a acestui început de sezon.
Simona Halep s-a calificat în finala de la Dubai, după o victorie clară cu Jennifer Brady, 6-2, 6-0, în o oră și două minute.
După cele două meciuri foarte intense, câștigate cu revenire de la 0-1 la seturi cu Ons Jabeur și cu Aryna Sabalenka, Simona a venit la meciul cu Brady deja setată la un nivel excelent; fără îndoială că dificultățile întâmpinate anterior în turneu au ajutat-o și au pregătit-o excelent pentru semifinale. Agresivă și insistentă, Simona a bruscat-o în permanentă pe americancă, știind cum să o facă pe aceasta să sufere pe teren, conștientă că Brady are un număr mare de meciuri în picioare în această săptămână.
Începutul furtunos de an al lui Jennifer Brady, care le-a învins, printre altele, pe Ash Barty, Elina Svitolina, Garbine Muguruza ori Maria Sharapova, dar și istoricul ei cu Simona, pe care a dus-o în 2019 la Rogers Cup într-un tiebreak decisiv și a avut trei mingi de set în primul tur la Australian Open anul acesta, erau avertismente că pe Simona ar fi așteptat-o o întâlnire dură; un meci de luptat, cum ar spune Simona. Mai ales dacă ne gândim la faptul că, la ora meciului, Brady avea șase victorii consecutive la Dubai, venind din calificări.
Însă, dincolo de forma și încrederea americancei, partea bună pentru Simona era faptul că avea amintiri recente cu Brady. Or, pentru o jucătoare ca Simona, intuitivă și foarte periculoasă dacă-ți găsește punctele nevralgice și nu are surprize, ăsta e un detaliu semnificativ, pentru că știe să insiste asupra anumitor vulnerabilități și le exploatează suficient de bine încât să iasă pe plus, la trasul liniei.
Pentru ea, Brady nu mai era o necunoscută. Iar lucrul acesta s-a reflectat chiar din primul game, când Simona a făcut break-ul prompt, insistând să o joace exclusiv pe partea de rever, returnând spre zona de rever a adversarei și încercând să o atragă în dueluri de rever.
Planul Simonei a fost, așadar, bine conturat și l-a pus în aplicare de la primele mingi, semn că știe ce anume o rănește pe Jennifer, lovitura de rever fiind slăbiciunea principală a americancei. Spre deosebire de forehandul accelerat, bine mascat și cu care schimbă rapid direcțiile, backhand-ul lui Brady e nesigur, aduce erori și nu e o lovitură cu care să facă diferența.
Simona a început meciul foarte convingător, știind, de asemenea, că nu e loc de pași greșiți cu Brady. Față de meciul de la Australian Open, când a lăsat-o pe americancă să se desfășoare în voie o vreme îndelungată, acum a pus piciorul în prag din primul game și nu a lăsat-o să se alimenteze cu încredere, dat fiind faptul că vorbim de o jucătoare de moral, pentru care evoluția scorului contează mult și îi influențează considerabil starea de spirit. În plus, un start iute al Simonei creștea șansele ca Brady să simtă rapid și efectele efortului depus în aceste zile: simți mult mai repede oboseala când ești agresat pe toate părțile.
Cum Simona a avut grijă să închidă toate portițele, într-un timp relativ scurt, n-a fost de mirare maniera în care a curs primul set și mai apoi întregul meci. Pentru că Simona a jucat ceea ce trebuie, Brady a avut mari dificultăți în a apuca de undeva acest meci: forehandul nu și l-a putut pune în valoare pentru că Simona a avut grijă să-l evite, iar asta a însemnat, implicit, și faptul că i-a fost imposibil să conducă jocul; serviciul nu a ajutat-o și nu i-a adus puncte ușoare pentru că returul Simonei a fost la datorie, având procentaje de peste 55% la punctele câștigate cu returul. Și atunci, în momentul în care două dintre loviturile care îi câștigă majoritatea meciurilor i-au fost anulate de către Simona încă din debutul meciului, întreg jocul ei s-a destrămat treptat.
Brady s-a aflat la al șaptelea meci la Dubai, deci un consum de energie fantastic, care în mod clar a limitat-o într-o anumită măsură. Dar asta nu șterge, nici pe departe, evoluția încântătoare avută de Simona astăzi. O evoluție convingătoare și dominantă, venită după două victorii grele și muncite, în care a trebuit să revină din urmă de fiecare dată.
Faptul că după meciurile cu Jabeur și Sabalenka, în care a avut serios de tras, vine cu o demonstrație de forță de genul acesta, e remarcabil din mai multe motive. Îi conservă resursele pentru ceea ce va urma și oferă o nouă confirmare că momentele grele, cu adevărat dificile, pe care le-a trăit în primele meciuri la Dubai au scos la suprafață cea mai bună versiune a ei. Este, practic, una dintre poveștile carierei ei, într-o versiune comprimată: cu cât dezamăgirea a fost mai mare și momentele mai grele, cu atât revenirea a fost mai puternică.
Va urma, așadar, a 37-a finală a carierei Simonei, prima a acestui sezon și prima de la Wimbledon 2019 încoace. Bilanțul ei în finale este de 19-17.
În finală, Simo o va întâlni pe Elena Rybakina, marea revelație a începutului de an, jucătoarea care a atras atenția tuturor. Rybakina a învins-o pe Petra Martic, 7-6, 7-6, în ciuda faptului că, la rându-i, e cu resursele fizice spre final, după efortul masiv din ultimele săptămâni.
E a doua finală în două săptămâni pentru Rybakina și a patra (!) a anului, după cele de la Shenzhen, Hobart (câștigată) și St. Petersburg. Rybakina conduce în topul victoriilor din WTA în acest sezon, cu 19.
Simona a întâlnit-o pe Rybakina toamna trecută, la Wuhan, când Simona avea dureri la spate și a trebuit să se retragă la 4-5 în primul set.
Fantastic lob, @Simona_Halep 😳#DDFTennis pic.twitter.com/YMUSw7G1Dd
— WTA (@WTA) February 21, 2020
What an angle from @Simona_Halep 😳#DDFTennis pic.twitter.com/lII07IKb4X
— WTA (@WTA) February 21, 2020
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română