Simona Halep salvează două mingi de meci, câștigă primul joc de după US Open

De la luminile strălucitoare ale New York-ului la unele ceva mai șterse la Tokyo. De la înălțimea unui tur patru disputat pe Louis Armstrong la liniștea asurzitoare a unui tur inaugural jucat pe un teren secundar. Păstrând proporțiile, cam așa a fost și diferența între Simona de acum o lună și Simona de azi. Un singur lucru nu s-a schimbat: capacitatea ei de luptă. Focul a rămas la fel de aprins, dorința e tot acolo, detașarea interioară s-a păstrat, iar toate astea, plus încrederea sădită adânc de cele patru titluri câștigate în 2013, au scos-o până la urmă la capăt într-un meci bizar pe alocuri, care ne-a trecut printr-o mie de stări și în care românca a fost în două rânduri la un singur punct de înfrângere. Când se va trage linie peste acest an, victoria Simonei de azi s-ar putea să aibă o însemnătate mult mai mare decât am crede azi.

N-a fost frumos, dar a fost sănătos. Nu scrie nicăieri că toate victoriile trebuie să arate bine. Drumul spre înălțime cuprinde și meciuri mai puțin strălucitoare, evadări din situații limită, dar și noroc. Însă tot norocul din lume n-ar fi fost suficient pentru Simona dacă ea nu și-ar fi oferit singură o mână de ajutor. Dacă ea n-ar fi continuat să tragă pentru fiecare punct, Pavlyuchenkova n-ar mai fi ajuns niciodată într-o postură din care, spre exemplu, să facă două duble greșeli consecutive la 6-5 în setul doi, la secunde după ce românca îi refuzase victoria.

Până acolo am văzut aproape două ore de luptă intensă, în care Simona a pornit greu, parcă neconectată la meci. Dincolo, Pavlyuchenkova e una dintre cele mai inspirate jucătoare de atac din circuit atunci când planetele se aliniază și îi merge jocul la toate turațiile. În plus, rusoaica era încă sub efectul unei săptămâni excelente la Seul, acolo unde pierduse, cu 48 de ore în urmă, finala cu Agnieszka Radwanska. Serviciul a trădat-o complet pe româncă în prima parte a meciului, iar cele trei break-uri reușite în prima manșă au avut meritul că au frustrat-o pe rusoaică, mult prea nervoasă încă din momentele timpurii ale serii. Primul set s-a scurs însă la Pavlyuchenkova, și s-a evidențiat doar printr-un game colosal la 3-1 pentru aceasta, game care a durat mai bine de un sfert de oră și pe parcursul căruia s-au consemnat șapte egalități. Simona a fructificat, într-un final, a șasea șansă de break din respectivul game, dar, prea puțin impresionată de propria-i reușită, a cerut imediat o sesiune de coaching. Inabilitatea ei de a-și păstra serviciul s-a transferat și în startul setului secund, când a cedat aproape fără luptă primul game. Halep și-a câștigat serviciul abia la a șasea tentativă, iar asta a adus ceva viață în jocul ei. Mai limpede și mai îngrijită în joc, românca a câștigat trei game-uri consecutive, dar un alt break al rusoaicei, făcut sandwich între două hold-uri convingătoare ale lui Pavs, ne-au adus în situația de set și 5-3 pentru aceasta.

Și de aici a început cu adevărat balul. Anterior, în ultimul punct al game-ului opt, Simona a acuzat o durere la încheietura piciorului stâng, parcă blocat în ciment atunci când a alergat un retur. Jena s-a resimțit la serviciu, pentru că nu s-a putut baza pe piciorul de sprijin, iar în game-ul următor, Halep a pierdut rapid un avantaj de 40-0, ajungând în situația de minge de meci după câteva puncte în care n-a alergat cu prea multă convingere. A salvat match point-ul, apoi și-a făcut serviciul, aducând-o pe Pavlyuchenkova în situația de care aceasta, cel mai probabil, se temea cel mai mult: aceea de a trebui să închidă singură meciul. Pe cât este de talentată, pe atât este de instabilă rusoaica atunci când resimte o presiune majoră. S-a văzut și în game-ul de 5-5 (dublă greșeală, serviciu ezitant, limbajul corpului dezastruos), și în cel de 6-6. În ultimul, Pavs a ajuns la 40-30 și o a doua minge de meci. A urmat un schimb ciudat, cu multe lovituri salvate greu din ambele părți, dar pe care Simona l-a încheiat cu un backhand down the line lovit cu mult curaj și cu toată convingerea. Au urmat cele două duble greșeli pomenite și tiebreak-ul, în care ne-am plimbat iar cu roller-coaster-ul: 4-1 Simona convingător, 4-4 cu rusoaica revenind în atac, apoi Halep și-a luat soarta în mâini, atacând decisiv pentru punctul vital de la 5-4.

Când a câștigat setul, Simona s-a îndreptat spre bancă fluturând către propria-i boxă zâmbetul ștrengar al unui copil eminent care știe că nu și-a făcut în întregime temele, dar care se salvează când e scos la tablă cu un răspuns pe care nu îl putea găsi decât în numeroasele ore de studiu individual. Senzația generală era clară: odată ajunsă în decisiv, Halep și-a recăpătat statutul de favorit, iar Pavlyuchenkova, ajunsă de nervi și de oboseală după numeroasele ore de tenis din ultimele zile, a capotat: și-a pierdut de două ori serviciul, apoi s-a retras. A fost, totodată, victoria cu numărul 40 pentru Simona în 2013.

Zi grea la birou pentru Simona, puține lucruri au mers cum trebuie, dar avantajele unei astfel de reușite de tipul Live to fight another day sunt prea numeroase: e important că a răzbit, că și-a oferit o șansă în plus, că a mai bifat o experiență pozitivă la răbojul acestui an și că a mai adăugat o cărămidă la o potențială calificare in extremis la Istanbul. Și la US Open Simona s-a extras dintr-o situație deloc plăcută în meciul cu Watson, apoi au urmat două meciuri superbe. În plus, calificarea în turul doi înseamnă că o va depăși pe Kirilenko în clasament și un potențial loc 17 de săptămâna viitoare, alt highest ranking personal. Urmează reîntâlnirea cu Andrea Petkovic, cea pe care a învins-o în finala de la Nurnberg, finala primului titlu al carierei. Și o șansă la ridicarea nivelului arătat azi.