Main

Simona Halep pierde o finală pe muchie cu Caroline Garcia, dar încheie fericită o săptămână istorică

Treizecizero | 8 octombrie 2017

„Mâine voi fi numărul 1 în lume, este un vis devenit realitate și vreau să mă bucur. Nu pot fi supărată. Sigur că am vrut să câștig azi”, a spus Simona, care a felicitat-o pe Caroline Garcia pentru săptămâna ei și a mulțumit publicului, echipei și organizatorilor.

Simona Halep a pierdut o finală strânsă, 6-4, 7-6 cu Caroline Garcia, la o zi după ce și-a asigurat locul 1 în clasament începând de luni. După consumul emoțional de după victoria cu Ostapenko, Simona nu a mai fost la fel de proaspătă, iar asta s-a simțit cel mai bine în momentele cheie.

Meciul avea din start date specifice; unice, de fapt, și trebuie judecat exact în contextul în care s-a jucat. Descărcarea emoțională de ieri, specifică atingerii unui obiectiv urmărit îndelung, e ceva greu de surmontat într-un interval atât de scurt. E greu de intuit exact din afară cât de mare este efortul de a-ți convinge corpul și mintea că turneul nu s-a încheiat odată cu ceremonia de la finalul meciului cu Ostapenko, când Simona a fost felicitată pe teren de conducerea WTA pentru urcarea pe locul 1. Ea a spus încă de ieri, de la conferință, că vrea să se păstreze atentă la următorul meci, și a reușit, pentru că evoluția ei de azi a fost bună, în general, și i-ar fi fost suficientă pentru victorie cu destule alte adversare. Însă ce a pierdut de ieri până azi Simona a fost exact un procent sănătos din “fire in the belly“. Adică rezervorul acela neprețuit din care să-și tragă seva, energia și inspirația pentru punctele mari. Și s-a simțit: erorile neforțate s-au înmulțit, returul a trădat-o în ocazii importante, iar serviciul a fost sub nivelul săptămânii. Una peste alta, era un meci foarte greu de jucat în acest moment, în special contra unei jucătoare pe un asemenea val de formă.

Caroline Garcia, la rândul ei, nu ajungea nici ea la finală cu resursele la maxim; în cazul ei era vorba de un efort fizic susținut, dus fantastic la capăt în aceste două săptămâni în care a legat două titluri Premier unul după altul (Prima de la Vika, în 2016, care reușește acest lucru în săptămâni succesive). În ultimele trei zile, Garcia a jucat acel meci epuizant până târziu în noapte cu Elina Svitolina, câștigat cu o minge de meci salvată, apoi a bătut-o cu puțină odihnă pe Kvitova, iar azi avea de înfruntat o jucătoare în fața căreia pierduse destul de clar cele două meciuri anterioare.

Din această ciocnire de resurse solicitate la maxim – emoțional vs fizic – a câștigat jucătoarea care venea pe val, care era încă în urcare, încă împinsă din spate de adrenalină.

Simona a spus la conferința de ieri că va încerca să reviziteze meciurile cu Sharapova și Ostapenko pentru a se pregăti pentru ce va primi din partea lui Garcia, dar, în vreme ce Caroline este și ea o jucătoare puternică, are și mai multe nuanțe, nu doar un joc de forță de pe baseline. Spre deosebire de cele două, Garcia i-a dat puțin gratis Simonei azi și aproape niciodată în momentele cheie, obligând-o pe româncă să producă mereu ceva de calitate pentru a-și face game-urile.

Iar serviciul a făcut până la urmă diferența. După ce a deschis cu un break excelent meciul, Simona, care servise excelent toată săptămâna, n-a început bine cu serviciul; era util un hold acolo, care s-o ajute să joace la adăpostul scorului, dar în acel prim game, Halep a pus doar un serviciu 1 în teren, a făcut dublă-greșeală la minge de break și s-a văzut scoasă în colț de forehandul cross-court al Carolinei. Franțuzoaica a continuat să lovească mai adânc și cu o viteză mai bună, deschizându-și mai bine terenul și mișcându-se mai bine decât Simona în acele prime game-uri, arătând per total drept jucătoarea mai energică. Simona s-a redresat din mers, dar a închis setul din păcate cu un serviciu la fel de prost precum primul, cu câteva erori neforțate (11 în total în acel prim set) și cu lovituri nesigure, pierzându-și serva la 4-5.

Setul al doilea a găsit-o pe româncă ridicându-și nivelul. Simona și-a câștigat mai ușor serviciul și a început să pună presiune la retur, lucrându-și, treptat, reintrarea în meci, până la punctul în care, pe alocuri, s-a simțit drept jucătoarea mai bună, mai prezentă, cu mai multă inițiativă. A echilibrat raportul winners/unforced. Și-a asumat riscuri, și-a asumat lovituri grele în momente importante și din poziții complicate; câteva dintre ele, o frumusețe, precum reverul direct câștigător în lung de linie sub presiune sau acel passing cu forehandul din alergare, lovit cu o precizie chirurgicală, exact în spațiul în care Garcia nu putea ajunge cu racheta.

Din păcate, când șansele s-au prezentat, Simona nu le-a putut lua. E vorba, în mod special, de acel game șapte, un meci în meci. Cu un serviciu mai devreme, Garcia dăduse mici semne de tensiune, iar când s-a reîntors la linia de serviciu, s-a văzut prompt în urmă, 0-40. A jucat foarte curajos următoarele trei puncte, câștigându-le cu atac și cu un serviciu foarte bun. Halep a continuat să preseze, s-o hărțuiască pe Garcia și să-și creeze puncte, însă pe cât de bine a jucat românca de pe partea de deuce, pe atât de bine a răspuns Garcia când a servit la ad. Au urmat alte șase mingi de break (nouă în total în acel game), majoritatea salvate de Garcia după schimburi grele, dar Simona va regreta cele câteva oportunități ratate pe serviciul al doilea, pe care a returnat slab.

După acel game, Simona a răspuns în continuare bine și și-a ținut serviciul sub presiune, inclusiv răspunzând cu un serviciu la zero imediat, la 3-4. S-a ajuns în tiebreak, unde din nou Simona a reintrat foarte bine în meci de la 1-4. Ajunsă la 3-4, ea a avut ascendentul de fiecare dată în următoarele două schimburi, ajungând în ambele cazuri în postura de a finaliza cu reverul. Puncte de făcut, dar întâi a trimis în out, iar la al doilea a lovit banda fileului, de unde a ricoșat iar în out. Cu trei mingi de meci la dispoziție, Garcia n-a avut nevoie decât de una pentru a obține cel mai important trofeu al carierei. O finală intensă, de o calitate bună și echilibrată până în ultima clipă, cu puține break-uri și cu multe situații în care ambele jucătoare au răspuns bine sub o presiune imensă; de altfel, cele două au încheiat cu câte 76 puncte fiecare. Simona a adunat 16 winners și 25 unforced errors, raportul lui Caroline fiind de 17-31.

Performanța lui Garcia nu trebuie subestimată; volumul de meciuri și calitatea adversarelor întâlnite și învinse spune totul despre importanța rezultatului ei. Cu al doilea titlu în două săptămâni consecutive, după cel de la Wuhan, ea trece pe locul 8 în Race to Singapore după această victorie, depășind-o pe Johanna Konta. Cele două își vor disputa ultimul loc la Turneul Campioanelor în următoarele două săptămâni; Garcia e înscrisă la Tianjin (ar întâlni-o pe Sharapova în turul întâi), dar încă nu știe dacă va juca acolo; în schimb, intenționează să ia un wildcard la Moscova, unde Konta va juca și are nevoie de finală pentru a nu pierde al doilea an la rând pe linia de sosire prezența în Singapore.

Simona, la rându-i, va regreta acel game șapte și un tiebreak scăpat prea ușor din control; dacă ar fi împins setul în decisiv, ar fi avut probabil ascendentul, readucând meciul pe poziții egale din punct de vedere emoțional. La final, a spus că s-a simțit un pic obosită după ieri, că n-a putut dormi și nu s-a simțit la 100 la 100, dar crede că, în fața unei jucătoare care a jucat un tenis “amazing” și și-a luat meciul, ea a luptat până la final, ceea ce o face bucuroasă.

Peste toate, Simonei i-ar fi, însă, imposibil să fie tristă după această finală pierdută, chiar dacă e a patra oară anul acesta din cinci ocazii când încheie o ceremonie de premiere din postura celei învinse. Momentul de ieri e prea prețios, iar săptămâna în sine – cu bornele Sharapova, Ostapenko și locul 1  – prea importantă pentru cariera ei pentru a fi umbrite.

Are acum oportunitatea a câteva zile în care să-și tragă sufletul și să se reîncarce pentru ultima bătălie a sezonului. Ajunge în Singapore ca locul 1 și are de tras pentru a pleca de acolo tot ca locul 1; eventual și cu un trofeu care să-i consolideze poziția, sezonul și încrederea înainte de 2018. Apoi va fi timp să gândim, să judecăm, să analizăm și să apreciem ce înseamnă această performanță cu adevărat; atât obținerea ei, cât și drumul până la ea. La 24 de ore distanță, faptul că Simona a ajuns și ocupă locul 1 în lume încă sună un pic ireal. Că avem șansa să gustăm și să trăim acest sentiment e un privilegiu.

https://twitter.com/WTA_insider/status/917051358066249728

 

 

***

Nou! Tricourile votate de voi sunt de acum în Shop. Ia-ți „Onederful” – preferatul publicului – și „Onederful Black”, două tricouri care marchează o performanță istorică.
Sărbătorește locul 1, sărbătorește un moment minunat al tenisului! 😉

 

Onederful 

 

Onederful Black

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi