Simona Halep își continuă seria victoriilor la Wimbledon, se califică în săptămâna a doua

Simona Halep s-a calificat în optimile de la Wimbledon, după o altă victorie în două seturi, 6-4, 6-1 cu poloneza Magda Frech. Afară de o scurt perioadă din primul set, când a cedat trei game-uri la rând, permițându-i lui Frech să revină de la 5-1 la 5-4, Simona a fost mereu în control, în drum spre a 10-a victorie consecutivă la Wimbledon.

Românca a încheiat cu 24 de winners și 18 unforced, și cu exact aceleași cifre la fileu ca în turul anterior: 14 din 21.

Înaintea întâlnirii cu Simona, Magdalena Frech era încrezătoare, subliniind că a analizat cu atenție jocul Simonei și e pregătită să îi ia la țintă punctele slabe pentru că, până la urmă, “și ea tot o jucătoare e, e tot un om”, a spus poloneza. Această exuberanță a fost însă ușor încetinită imediat pentru că ultimele lor două meci, în care a câștigat nouă game-uri la total, i-au arătat, totuși, cât de greu e să o înfrunți pe Simona, completând apoi: „e o jucătoare solidă, nu îți oferă niciun punct gratuit și trebuie să muncești foarte mult pentru tot.”

Pentru a treia oară la rând, Magdalena a simțit asta. Această greutate în  a găsi o cale spre a sparge jocul Simonei au simțit-o și o vor simți multe jucătoare, dar mai ales Frech, pentru că marea problemă este chiar stilul ei de joc, care se pliază impecabil pe ceea ce joacă Simona. Frech, care se află la cel mai bun rezultat în Slamuri, e o jucătoare defensivă, care se agață de mingi, te forțează să greșești și construiește cu o răbdare care te poate scoate din minți uneori. 

Toate cele trei înfrângeri clare (6-2, 6-0 la Praga 2020, 6-3, 6-4 la Melbourne 2022, 6-4, 6-1 acum, la Wimbledon) în fața Simonei spun exact povestea matchup-ului dintre cele două. Simona  se simte foarte bine cu ritmul pe care Frech îl oferă iar pentru că poloneza nu e vreo jucătoare extrem de agresivă Simona nu e niciodată pusă în gardă; își poate gândi atacurile și poate deschide terenul oricând și oricum, fără să fie expusă, fără să existe presiunea că se va trezi cu un retur brutal care să îi destabilizeze serviciul și fără stresul de a accelera mai des lovitura pentru a fi sigură că face diferența. Mai scurt de atât: cu Frech, și alte jucătoare cu stil similar, Simona se simte în elementul ei – iar când asta se întâmplă e greu de scos din *acea zonă* de regularitate perfectă în care e greu să treci mingea prin ea. 

Partida de astăzi s-a desfășurat în aceleași condiții ca precedentele două, cu Simona în control, jucând cât trebuie și fără să încerce prea mult ori să vrea prea mult de la anumite mingi sau lovituri. A simțit, firește, și ea această senzație de control deplin și că totul depinde exclusiv de ea, drept dovadă momentul de la 5-2, când a servit pentru primul set, dar a făcut-o pe fondul unei stări de pasivitate şi o uşoară grabă, ca și cum deja se gândea la setul doi. Această mică scădere de ritm, cu două erori neforțate și o dublă greșeală, a făcut ca Frech să se apropie de Simona la 5-4, dar campioana din 2019 a rezolvat rapid problema cu un game câștigat la zero doar din serviciu. 

Setul doi a continuat în aceeași notă, cu Simona având momente fluctuante și dând senzația că nu forţează; a stat aproape de adversară și și-a ridicat nivelul rapid când a simțit cel mai mic pericol. De exemplu: începe setul cu break după un game de retur grozav, dar își pierde apoi serviciul ușor, după o serie de erori neforțate. După acest moment a urmat un nou break, venit după o evoluție în care toate căsuțele au fost bifate: intensitate, siguranță în execuții, agresivitatea controlată. 

Acel serviciu pierdut în game-ul doi a fost momentul în care Simona a pus piciorul în prag și a fost decisă să încheie partida rapid, fără alte complicații inutile. A câștigat următoarele cinci game-uri la rând după o rețetă tipică ei, păstrând aceeași intensitate în fiecare schimb, ba chiar mărind viteza de execuție pe măsură ce schimbul s-a prelungit, căutând să dicteze cu forehandul și să închidă cu reverul în lung de linie. 

Prima parte a turneului se termină, așadar, satisfăcător pentru Simona. De luni începe, teoretic, un nou turneu pentru că datele problemei se schimbă o idee. Pe de o parte, condițiile de joc; iarba se va toci din ce în ce mai mult și asta va influența săritura mingii, viteza de joc și va fi nevoie de ajustări suplimentare la deplasare. Pe de alta, adversarele; Simona va avea o misiune complicată indiferent de cine îi va fi adversară în optimi. Fie Kvitova, care este probabil cea mai periculoasă adversară posibilă rămasă în turneu și de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți, ori Paula Badosa, care, deși nu excelează neapărat pe iarbă, are un joc cu care poate încurca. 

Simona știe toate lucrurile astea foarte bine, a mai trecut pe drumul ăsta, iar aceste schimbări nu ar reprezenta o mare dilemă pentru ea. Iar legat de celălalt factor – al adversarei – și pe drumul ăsta a mai trecut: pe Kvitova a învins-o în patru din cinci meciuri, pe Badosa a învins-o recent (și clar) la Madrid. 

https://twitter.com/Wimbledon/status/1543255021659324416?s=20&t=RdT1e8vHI7OOz2MwNL1AEQ