Meciul găsit, meciul câștigat: Simona și Irina trec de primul hop, urmează Monica și Sorana

Simona Halep nu i-a lăsat decât două game-uri japonezei Nao Hibino, la debutul acesteia pe tabloul de la Roland Garros. Favorita numărul 6 a încheiat meciul în 45 de minute, 6-2, 6-0. Următoarea adversară a Simonei: Zarina Diyas, pe care Simona a învins-o în cele două întâlniri anterioare, de fiecare dată la un Slam, la AO și Wimbledon. „Simt că joc un tenis destul de bun, dar când o să apară adversare mai puternice, trebuie să fiu atentă și să mențin același nivel ca și azi. Nu va fi ușor, dar pentru asta muncesc zi de zi, ca să ajung la un nivel ca să pot stăpâni jocul și cu jucătoarele bune„, a spus Simona. Declarațiile ei complete, în articolul de aici.

Tot azi, Irina Begu a învins-o pe Bethanie Mattek-Sands în trei seturi, depășind elementul frustrant al unui prim set pierdut și al unei tactici neașteptate din partea adversarei. Despre meci, plus declarațiile Irinei, în articolul de aici. Meciul Soranei Cîrstea cu Elina Svitolina a fost amânat pentru mâine, din cauza startului întârziat de ploaie. De asemenea, Monica Niculescu debutează tot marți, întâlnind-o pe Pauline Parmentier. La rândul ei, Alexandra Dulgheru a pierdut cu 6-1, 6-3 meciul cu Yanina Wickmayer. Este a opta înfrângere consecutivă pentru Alexandra, chinuită din nou de probleme la genunchi, în acest sezon. 

***

Îmi place cum zic jucătorii de limbă franceză că trebuie să ”caute” meciul. ”Cherche le match” – îi auzi pe antrenorii francezi care vin pe teren pentru consiliere; la fel l-am auzit pe Wawrinka zicând anul trecut la Roland Garros, când a luat titlul. Anul acesta, cred că este mai mult decât atât: cherche le tournoi. Printre picături de ploaie și meciuri amânate, retrageri și incertitudini, acest Roland Garros se lasă căutat. Nu numai de noi, cei care privim sau scriem, dar și de jucători.

Înainte să înceapă fetele, m-am uitat la meciul lui Stan cu Rosol și al lui Grigor cu Troicki. Ce bâjbâială, ce canoneală, ce brambureală. Rosol clar are în sânge ceva de om care adoră să strice petrecerea și îmbrățișează total acest rol. Cinci seturi i-a pus piedici, i-a dat bobârnace și castane lui Stan, care pufăia roșu ca racul între puncte, zburlindu-și părul și aruncând priviri exasperate spre public. Așișderea la Dimitrov și Troicki, deși la ei atmosfera era un pic mai puțin grea. Una este să iasă din primul tur campionul en-titre și una e să iasă cineva care este cu un picior în groapa fostelor speranțe.

Până la urmă, Stan a reușit să se azvârle și să țintuiască la pământ acest meci care i-a scăpat din mână mai ceva ca un pește alunecos. La sfârșit a sărbătorit ridicând mânile în aer și rotindu-se ca un boxer victorios în ring, mai abitir ca anul trecut după ce a câștigat finala. Magnus Norman, antrenorul său celebru pentru figura impenetrabilă și minimalismul emoțiilor, a făcut ceva similar în tribună. Uneori meciul trebuie căutat în gaură de șarpe, pe coate și genunchi, prin scaieți și noroaie. Simbolic vorbind, bineînțeles.

Tot simbolic vorbind, alteori jucătorul intră pe teren deja cu meciul în buzunar. L-a găsit înainte de a-l începe și jocul pare doar o formalitate, o împlinire a unei profeții. Simona a jucat un astfel de meci, în care avea un set și un break în față înainte să ne așezăm confortabil la locurile noastre. Hibino a fost redusă la rolul de om care umplea jumătatea opusă de tren pentru că așa cer regulile; din felul în care a zburat pe teren azi, cred că Simona ar fi putut să-și returneze singură propriile mingi, nicio problemă.

Atitudinea ei, de om care n-are chef să piardă vremea cu tâmpenii, făcea un contrast derutant cu outfitul flirty, de școlăriță nebunatică. O fi el chic și haute-couture, dar nu prea o reprezintă pe Simona Halep, care n-are nimic nebunatic și kinky pe teren. Simona e all business într-un fel atât de serios, că i s-ar potrivi un costum și o cravată mai degrabă, nu fustițe de dantelă. Adidas, cred că e timpul pentru o gamă de echipament personalizată.

Jucătoarea nr. 2 din ”Big 3”-ul nostru românesc (copyright Adrian) a avut și ea de căutat în meciul cu Bethanie Mattek-Sands, dar doar un singur set. Mattek a intrat pe teren cu un plan nou față de întâlnirile precedente contra Irinei. Acest plan a inclus un slice afurisit de rever, care stătea lipit de zgură și pisa reverul Irinei până când îl adormea, urmat de o rupere de ritm cu o dreaptă furioasă în partea opusă a terenului. Apoi, au mai fost numeroase scurte care mureau unde cădeau în umezela unui teren plouat zile întregi. Ulterior, am aflat că a fost vorba despre o strategie mai mult de voie decât de nevoie; Bethanie a avut probleme la un deget, așa că a făcut ce a putut în condițiile date. Irina a părut să înoate contra curentului tot setul unu, deși a avut câteva șanse de break de-a lungul său. Senzația a fost că i-a scăpat printre degete la final: a salvat două mingi de set când a servit la 4-5, dar la 5-6 Bethanie a făcut break la primul breakpoint.

Cu atât mai mult credit Irinei, care nu s-a demoralizat (eu eram cam ofticată) după ce muncise aproape o oră la primul set. În setul doi și-a suflecat mânecile și a făcut ceva ajustări. În primul rând, a lungit schimburile, pentru că americanca nu este nici pe departe o jucătoare de calibrul ei din spate. Dar ca să lungească schimburile, Irina a trebuit să găsească soluții la sliceurile de rever ale adversarei, să reacționeze ca din pușcă la dropshoturi și să apere ca și cum viața ei depindea de asta. Și a reușit să le facă pe toate, iar în plus, bonus, a împins-o pe Mattek-Sands frecvent cu adâncimea loviturilor. Și uite așa, seturile doi și trei au părut că fac parte din alt meci. Chiar erau un alt meci, cel găsit.

După un meci câștigat parcă înainte de a intra pe teren (al Simonei), apoi unul câștigat după ce a fost căutat și găsit pe teren (al Irinei), meciul Alexandrei a părut să fie pierdut înainte de a începe. Cu un bandaj care nu anunța nimic bun și se întindea de la genunchiul stâng până sus pe coapsă, Alex nu a putut opune rezistență jocului agresiv al lui Wickmayer.

Marți intră în concurs numărul 3 din Romanian Big 3, Monica Niculescu, contra lui Pauline Parmentier. Meci abordabil, cu condiția ca vremea să nu dea prea rău peste cap programul, pentru că este ultimul pe Terenul 3. Tot ultima, dar pe Terenul 4, este programată Sorana Cîrstea cu Elina Svitolina (18). Dacă am vorbit de celelalte fete ca fiind the Big 3, Sorana este jolly jokerul, surpriza plăcută din orice pachet de cărți. Vine fără așteptări, fără presiune, dar poate bate pe aproape oricine. Svitolina este un counterpuncher agasant și poate fi greu să lovești prin ea pe un teren greu de umezeală. Sorana va trebui să fie și agresivă și răbdătoare și găsească momentele potrivite pentru a ataca. Leitmotivul acestui articol: să găsească meciul și să se țină de el până la sfârșit.

Fotografii: Jimmie48Photography