Simona Halep, după eliminarea de la Paris: „Nu renunț. Nu mă sperie episodul acesta. Îl iau ca atare, o să învăț din el și cred că mâine o să fiu mai puternică decât azi”

(Paris)

În tot acest timp de la numirea lui Patrick Mouratoglou ca antrenor, sentimentul de bucurie, inspirație și motivație la cote dintre cele mai înalte a fost atât de evident la Simona în tot ce a făcut și a spus, încât fanii ei au fost încurajați mai mult ca oricând de perspectivele ei pe termen lung.

Motivele erau acolo: un antrenor de top, cu idei noi, o jucătoare entuziasmată de noua ei echipă, de noua strategie și de noua direcție, un sezon de zgură curat în față, fără multe puncte de apărat. Când însă rezultatele nu au venit la fel de repede pe măsura motivelor de optimism, concluzionând cu această eliminare mai mult decât timpurie de la Roland-Garros, prima care suportă consecințele pe propria ei piele este chiar Simona, care a mărturisit că a suferit un atac de panică în timpul meciului pierdut cu Qinwen Zheng, în turul al doilea la Roland-Garros 2022.

„Nu m-am așteptat la asta, dar am avut un atac de panică. Nu am știut cum să reacționez, pentru că nu le am prea des. De fapt, acesta a fost primul. Nu știu de ce mi s-a întâmplat, pentru că eram la conducere, jucam bine; dar s-a întâmplat și m-am pierdut. Nu m-am putut concentra. Și după meci mi-a fost destul de rău, dar acum sunt bine. M-am recuperat. Și o să învăț din episodul ăsta. Nu e nimic periculos, în opinia mea, dar mi s-a întâmplat. Mă simt bine că acum pot zâmbi.”

E un update care schimbă, în bună măsură, modul în care privim acest rezultat, dar mai ales momentul actual al Simonei.

Însă, dacă e ceva important aici, este modul în care ea alege să răspundă în acest moment. Iar declarațiile ei sunt oneste, revelatorii și încurajatoare.

Despre perioada ei la RG, Simona spune că a fost prea scurtă pentru a avea concluzii. „Și știu că o să spun un clișeu, dar mă concentrez acum pe ziua următoare. O să mă trezesc motivată să muncesc în continuare, nu am de gând să renunț. Mă bucur că nu e ceva serios, nu e vorba de o accidentare, asta e foarte bine. Prin comparație cu perioada în care am fost accidentată, aș spune că sunt într-o poziție bună acum”.

Crede că una dintre cauze poate fi tocmai dorința ei mare la începutul unui nou parteneriat, cu un start de an bun? 

„Probabil că da. Pentru că îmi doresc foarte mult și am muncit foarte mult în perioada asta – de când am început cu Patrick. Și mai am chestia asta: când îmi doresc prea mult, mă cam blochez și nu pot să fiu eu pe teren. Se poate să fi pus prea multă presiune pe mine.”

Am întrebat-o dacă ceva anume din ce și-am propus, în noua formulă, este apăsător. Și dacă țintele ei actuale țin mai degrabă de joc. 

„Da, e vorba de obiective de joc. Să fiu mai agresivă, să schimb puțin și să nu mai joc în defensivă. Nu este ceva oau, este pur și simplu dorința mea de a fi una dintre cele mai bune. Am avut dorința asta întotdeauna și, probabil acum, la început de parteneriat, este un pic mai apăsătoare. Dar va trece și am să o controlez mult mai bine.”

Când am întrebat-o dacă s-a înarmat cu răbdarea necesară pentru schimbările căutate, oricât de fine ar fi, Simona a răspuns zâmbind: „Da, răbdarea nu e un punct forte la mine. Nu am răbdare de obicei, dar nici nu cedez. Știu că am nevoie, că avem nevoie de timp; și, cum am mai spus, nu renunț. O să muncesc în continuare și, dacă va fi să se întâmple, o să se întâmple.”

„Nu mă sperie episodul acesta”

Simona a vorbit apoi despre presiunea celor doi ani „grei pentru toată lumea”. „În plus, am avut parte și de accidentările de anul trecut, momente grele și ele; au fost și multe schimbări”, spune ea, înainte să întărească: „Nu mă sperie, nu mă sperie episodul acesta. Îl iau ca atare, o să învăț din el și cred că mâine o să fiu mai puternică decât azi – chiar dacă e un nou clișeu.”

„Joc foarte bine la antrenamente, mă simt extraordinar și cred că am așteptări mult prea mari de la mine, într-o perioadă scurtă. Iar la meci e diferit: presiunea turneului, presiunea publicului. Am cedat azi un pic. Dar simt că pot să fiu acolo (unde vreau să fiu) – și asta poate că nu mă ajută; pentru că mă stresez și pun presiune. Însă presiunea e bună în general, deci o să încerc să o gestionez mai bine.” 

Simona nu știe încă ce urmează pentru ea, în termen de prezențe la turnee, dar s-a arătat bucuroasă că „Patrick m-a întrebat deja unde vreau să joc. Suntem cu mintea la turnee, deci e un semn bun.”