Simona Halep câștigă duelul românesc cu Irina Begu, se califică în ultimele patru la Madrid

Declarațiile celor două urmează pe Treizecizero.ro.

***

Avem o pauză înainte de Patricia, să respirăm și să vedem ce-a fost azi în primele două sferturi românești de la Madrid. Amândouă meciuri de trei seturi, cu răsturnări de situație și tensiune. La Simona – Irina a fost vorba de tensiune între teren și cei de pe margine, iar la Sorana-Cibulkova, a fost vorba de tensiunea rachetelor și cea interioară. 

Era de așteptat ca meciul Simona – Irina să fie încordat și plin de neprevăzut: era, de fapt, prima lor întâlnire de când și-au început amândouă ascensiunea către tenisul mare. Miza era și ea măricică: o semifinală de Premier Mandatory, în condițiile în care restul tabloului este foarte promițător. Irina a intrat pe teren vizibil sub imperiul emoțiilor. Începutul meciului a găsit-o ușor defazată, lovind încordat și neconvingător. Simona a intrat direct conectată la meci, jucând ca și în tururile anterioare, elastic și asertiv și făcând un break încă din primul game.

Dacă privești de la distanța de unde se află camerele tv, jocurile lor prezintă destule asemănări. Și Simona, și Irina lovesc pentru a deschide terenul, desenează linii încrucișate sau paralele, se mișcă bine pe baseline, pot face ușor tranziția de la apărare la atac și invers. Meciul a fost din acest punct de vedere interesant de privit, creativ și combinativ.

Balanța a fost înclinată către Simona tot setul unu, dar era clar că Irina nu juca la intensitatea pe care o arătase în meciurile anterioare. Acesta a fost și mesajul lui Cruciat, chemat pe teren în primul set. Acesta a subliniat că planul pe care-l stabiliseră rămâne valabil, doar că trebuie pus în aplicare, iar pentru acest lucru, Irina trebuie să-și ridice intensitatea, să lovească mai hotărât.

Irina e cu o viteză mai înceată decât Simona, greșește lovituri care-i ieșeau până acum. Probabil emoții, dar trebuie să scape de ele repede

— Camelia (@TreizecizeroFST) May 5, 2016

De la jumătatea setului încolo, game-urile s-au lungit și amândouă au avut mingi de break de apărat. La fel cum a început, cu un break, Simona a încheiat cu un al doilea, închizând setul la 6-3.

Setul doi s-a întors cu 180 de grade: Simona și-a pierdut imediat serviciul, Irina a făcut un hold la zero și apoi Simona a mai cedat un break, după ce avusese minge de game. Era 3-0 și Darren Cahill a fost chemat pe teren pentru un OCC în care Simona a vorbit necaracteristic de mult și de precipitat. Se pare că plângerile ei vizau faptul că loja Irinei era cam vorbăreață și-i dădea cam multe indicații. Irinei, nu ei 🙂

Halep told Cahill on that last timeout that she can hear Begu’s box coaching on every ball. Clearly got under her skin.

— WTA Insider (@WTA_insider) May 5, 2016

Occ Darren: ”Folosește mai mult bh cros să deschizi terenul, fh e foarte bun, loveste mai tare contra vântului, calm, punct cu punct.”

— Camelia (@TreizecizeroFST) May 5, 2016

Cahill a încercat să schimbe atmosfera, insistând pe ce trebuie să facă pe teren, însă nu a reușit să risipească încordarea Simonei, care a continuat să piardă game-uri galopant și setul cu 6-0.

Indicațiile date de echipă sunt interzise în mod oficial, jucătorul putând fi penalizat pentru acest lucru. Dar cine își închipuie că nu există comunicare între jucători și echipele lor este naiv. Mai ales în limbi care nu sunt de circulație internațională și astfel mai puțin înțelese de arbitri. Dar în tenisul feminin, când există posibilitatea on-court coaching, mi se pare excesiv să se mai dea indicații și din tribună în timpul jocului. Mai ales când adversara are aceeași naționalitate și poate să audă și să înțeleagă.

Dacă este adevărat ce susține Simona, paradoxal, echipa Irinei e posibil să-i fi făcut în primul rând ei un deserviciu. Nu știu cât au ajutat-o pe Irina acele sfaturi, dar pe Simona au băgat-o în acea stare de furie mocnită, cu o privire fixă care nu anunță nimic bun pentru adversară. ”Uh-oh”, mi-am zis, ”știu privirea asta. Păzea.” Și deodată Simona a început să pleznească dreptele în cros, să facă pași în teren, să ia mingea mai repede și să nu se mai întindă la vorbă în schimburi. Primul game din decisiv a fost un hold la zero, iar al doilea un break făcut la a doua șansă. În a treilea, Simona a apărat două mingi de break consecutive. 

Amândouă jucau bine, nivelul era foarte competitiv, spre deosebire de primele două seturi, care fuseseră dezechilibrate. Însă Simona avea acea hotărâre în plus, acea cruzime de animal de pradă pe care tocmai l-ai împuns și l-ai trezit. La 4-1, pe serviciul Irinei, a urmat un alt game lung, cu trei mingi de break apărate, dar nu și a patra. Un game mai târziu, Simona răspundea cu un set grisină setului covrig pe care îl încasase mai devreme.

Dincolo de controversa coachingului ilegal, meciul acesta a fost extrem de interesant prin prisma faptului că a opus, în sfârșit, pe primele două jucătoare române ale momentului. Ca nivel, meciul a fost captivant, mai ales în decisiv, când jucau amândouă bine concomitent. Pe cât de asemănătoare sunt stilurile lor, pe atât de diferite sunt ca temperament. Azi, diferența între victorie și înfrângere a făcut-o ”ambâțul”, răutatea competitivă, orgoliul. Simona își accesează mai ușor ”bestia interioară” decât Irina. Probabil de asta este unde este în clasament.

Am primit în timpul meciului un comentariu care spunea că nu înțelege cum Simona își dă voie să fie deraiată de aceste chestii neînsemnate și să-și piardă concentrarea. Mă tem că la ea este a package deal: acest temperament impulsiv i-a pierdut setul doi cu 6-0, dar tot el i-a câștigat decisivul cu 6-1. Iar în tenis, cine râde la conferință râde mai bine.