Simona, după eliminarea de la Wimbledon: "N-am niciun motiv să fiu tristă. Abia aștept să joc multe alte turnee de Slam. Și abia aștept să vin acasă!"

Simona a ajuns la ultima discuție cu presa de la Wimbledon un pic marcată de efortul depus pe teren în condiții adverse, dar fără să-și fi pierdut zâmbetul și strălucirea din ochi. Discuția a mers mai degrabă pe fast-forward, însă chiar și așa, a fost suficientă pentru Simona să își transmită mesajul. Cum ne-a învățat deja, preferă să vadă partea plină a paharului: alte două săptămâni minunate, confirmarea faptului că poate juca bine și pe iarbă, mult optimism pentru viitor.

Halep a fost solicitată să vorbească mult despre accidentare (asta, plus multitudinea de întrebări despre Genie Bouchard venite dinspre jurnaliștii nord-americani), dar românca n-a pus înfrângerea pe seama ghinionului din setul secund. În schimb, a recunoscut că a tras o sperietură serioasă când piciorul i-a fugit pe pământ, în acel moment nefericit de la începutul meciului și că a jucat ulterior cu frică.

“A fost dificil să continui jocul după ce mi-am sucit glezna. Am simțit o durere foarte puternică în acel moment și a trebuit să mă opresc. A fost un pic mai bine după ce glezna mi-a fost bandajată. Serviciul meu a fost foarte slab ulterior. A fost complicat să-mi păstrez concentrarea, pentru că mi-a fost un pic teamă, din cauza durerii. Dar, știți, până la urmă nu contează accidentarea sau orice altceva, trebuie să joci meciul mai departe”.

Nici pauza din tiebreak, când un spectator a leșinat, iar meciul a trebuit oprit într-un moment foarte important, nu a fost un factor perturbator pentru Simona. “Nu m-a deranjat. Am înțeles problema, am înțeles ce s-a întâmplat acolo, se poate întâmpla oricând. Am încercat să îmi păstrez concentrarea. Am servit foarte bine următorul punct, dar apoi a fost o minge ghinionistă pentru mine, acel fileu într-un moment foarte important, la 4-2. Poate mi-a scăzut un pic concentrarea ulterior”

Am rugat-o pe Simona să explice punctual în ce fel își pune amprenta o astfel de accidentare, care părți din jocul ei sunt în mod direct afectate, din punctul ei de vedere.

“Păi, cam toate. În primul rând e afectată deplasarea, iar când nu te deplasezi bine ajungi greu la lovituri, iar automat loviturile sunt mai slab executate. Mi-a fost greu să împing în picior, mi-a fost greu să mă opresc după sprinturi, serviciul a fost foarte prost astăzi. Te și sperii un pic după o accidentare care apare chiar în timpul meciului, să nu se repete. Am continuat să lupt, am fost aproape, dar în setul doi mi s-a terminat energia. La lovitura de rever în lung de linie eu mă proptesc foarte bine în piciorul stâng, joc foarte deschis, loviturile sunt foarte deschise la mine și nesiguranța de la gleznă mi-a afectat execuția la rever. Dar nu vreau să găsesc scuze, să zic că din cauza asta am pierdut. Sunt destul de mulțumită de jocul meu, ea a jucat mai bine, a fost jucătoarea mai bună astăzi, dar o să vedem în viitor ce va fi, că ne vom mai întâlni cu siguranță”, a spus Simona, lăsându-i să scape, pentru o secundă, o privire care părea să spună că n-o să uite prea ușor acest eșec și că abia așteaptă ocazia unei revanșe.

Și, dacă trecutul recent e un bun indicator în acest sens, nu doar că n-o să uite meciul, ci o să și învețe din el. Așa cum a spus și după finala de la Paris, are o lecție de luat din desfășurarea meciului.

“Cred că am luptat, am făcut toate eforturile până la capăt, dar în al doilea set mi-am pierdut un pic din energie, de asemenea și din încredere. Nu am mai crezut atât de mult că pot să întorc. Într-o astfel de situație se mai întâmplă să simți așa, e mai greu să îți zici, ok, hai să mai jucăm încă două seturi, cu glezna cu probleme. Dintr-o dată resimți altfel și oboseala, am jucat foarte multe meciuri în ultima perioadă. Data viitoare, într-o astfel de situație, poate că voi reuși mai mult decât am făcut azi”.

Piciorul ca piciorul, dar ea e afectată de cum s-a derulat până la urmă această zi?

„Dar n-am de ce să fiu tristă, sigur că sunt bucuroasă cu rezultatul pe care l-am obținut aici. Am jucat foarte bine aici, am ajuns la un nivel înalt, poate cel mai înalt din tenis. Trebuie doar să am energie să merg mai departe. Am făcut semifinală la Wimbledon, nu e un motiv de supărare. O să mă bucur de acest rezultat și abia aștept să joc multe alte meciuri la turneele de Grand Slam”.

Cu ce rămâne din experiența Wimbledon?

“În primul rând, m-am convins că pot să joc bine și pe iarbă. De asemenea, am și mai multă încredere în mine. Mă simt bine, sunt fericită cu ce am realizat. Săptămâna viitoare merg acasă, la turneul de la mine din țară, și abia aștept să ajung acolo, să mă bucur de toate aceste lucruri alături de prieteni și de fani. După aceea, îmi voi lua o vacanță, după care urmează circuitul american. Mai e o jumătate de sezon. Obiectivul este ca și până acum, să mă bucur de fiecare turneu în parte și să am foarte multă grijă de mine.

Mai apoi, revine asupra subiectului și încearcă să liniștească discuția din jurul stării ei de sănătate.

“Ei, nu sunt chiar într-atât de obosită încât să fie îngrijorător. Cu o săptămână de pauză și cu o alta de vacanță, cu masaje, recuperare și tratament, voi fi cu siguranță înapoi la 100 la 100 din punct de vedere fizic. Nu îmi fac griji în ce mă privește, sunt bine”.

Apoi se ridică, salută pe toată lumea și pleacă, lăsând în spatele ei sentimentul acela pe care îl ai când o petrecere foarte bună se termină brusc și ți-ai dori fie să întorci timpul înapoi, fie să se întâmple cât mai repede o alta. Norocul nostru e că vom avea parte de multe astfel de petreceri. Ne vedem acasă, Simona!