Simona depășește obstacolul Giorgi, ajunge la 12 victorii consecutive, un nou record personal

Simona Halep o învinge pe Camila Giorgi și continuă un traseu extraordinar în această primă parte a sezonului. A câștigat în două seturi, 6-4, 7-5 și s-a calificat pentru prima dată în carieră în optimi la Miami. Ajunsă la 12 victorii consecutive, Simona își stabilește și un nou record personal: e cel mai mare număr de victorii consecutive din cariera ei. 

În optimi, Simona o va întâlni pe Flavia Pennetta, care a învins-o pe Vika Azarenka în două seturi strânse, 7-6, 7-6.

Easily one of the best matches I've seen this year in terms of consistent quality. Great win for Halep, into the fourth round. 6-4, 7-5.

— Brodie (@MindTheRacket) March 29, 2015

Pretty darn good first set of tennis there from Simona Halep.

— Courtney Nguyen (@FortyDeuceTwits) March 29, 2015

E interesant cât de diferite sunt perspectivele oamenilor cu privire la același meci. Sentimentul fanilor Simonei a fost că favorita lor a făcut mai degrabă un meci așa și așa, în vreme ce două dintre vocile cele mai autorizate din presa/twitosfera de tenis laudă evoluția româncei.

O privire la rece pe înregistrarea meciului te dumirește întotdeauna, îți asigură confortul pe care febra meciului live, cu acele mici drame naționale la fiecare punct pierdut de Simona, nu ți-l poate oferi niciodată. Iar concluzia e că nici de această dată, la fel ca și în meciul cu Vaidisova, lucrurile n-au stat câtuși de puțin atât de rău.

Da, a fost un meci frustrant, dar e o situație pe care românca a mai întâlnit-o în trecut cu alte jucătoare de profil big-hitter. Ce-i drept, sunt puține jucătoarele care lovesc mingea cu atâta forță precum Giorgi, cu o agresivitate ieșită din tipare, chit că se întoarce de multe ori ca un bumerang împotriva ei. Camila e întotdeauna agresivă, indiferent de scor. Ia mingea foarte repede, atacă orice punct, lovește serviciul doi ca pe primul, caută mereu liniile, chiar și când nu are nevoie și nu dă ritm.

Da, drept consecință, Simona și-a pierdut clarviziunea de câteva ori, lăsând să-i scape avantajul din mână în ambele seturi, dar intervențiile lui Victor Ioniță au fost (încă o dată, devine o constantă) spot-on, ajutând-o să-și regleze rapid punctele deficitare.

Și da, a lipsit ritmul din alte meciuri, inclusiv și pe serviciu, dar era normal să se întâmple așa, când punctele sunt mereu scurte, iar serviciul doi e sub o amenințare permanentă din partea lui Giorgi.

Dar mai important e că Simona a reușit acele rebreak-uri ori de câte ori a avut nevoie de ele. Mai important e că a înțeles atunci când a făcut doi pași în spate și s-a corectat imediat. Mai important e că, ori de câte ori a început să fie înghesuită de atacurile italiencei, Simona a reușit să returneze brusc mai bine, cu o lungime excelentă, suficientă cât să forțeze greșeala neforțată sau să preia controlul punctului. De fiecare dată când a returnat lung și a oferit acea minge “grea”, cum i-a cerut Ioniță, break-ul s-a prezentat imediat. În destule ocazii s-a folosit perfect de viteza italiencei, răspunzându-i cu dobândă. Și mai important e că Simona a câștigat, și de această dată, punctele mari. Replica ei din final a fost în mod special răcoritoare: își pierduse serviciul când a servit pentru meci la 5-4, dar apoi a răspuns câștigând opt din ultimele nouă puncte.

Pe lângă astea, bonusul tradițional, o serie de execuții numai bune pentru highlights-urile turneului: acel retur fantastic din primul ei game pe serviciu, care abia a trecut fileul, lobul defensiv de la 2-3 în primul set, născut din intuiție și încredere, o pereche de puncte bine încheiate din preajma fileului (cel mai important, cel cu care a făcut rebreakul la 6-5), plus câteva passinguri și revere în lung.

Sigur că, per total, a fost un meci greu, greu de apucat, dar era cumva asumat din start asta. Simona are dreptate să fie nemulțumită, bineînțeles că e departe de cel mai bun tenis al ei. Dar nici nu avea nevoie de el azi. E important că ea arată, pe măsură ce meciurile se rostogolesc de la o zi la alta, că a învățat să câștige păstrând efortul depus la minim, dar neuitând să se implice mental la maxim. Dacă era să piardă azi, ar fi pierdut pentru că ar fi cedat pe plan mental.

Comparațiile de valoare se fac judecând după nivelul maxim atins și demonstrat de o jucătoare. Dar turneele și meciurile se câștigă cu o serie întreagă de alte ingrediente, inclusiv felul în care înveți să îți dozezi efortul pentru un traseu cât mai lung, păstrându-ți nivelul cel mai bun pentru meciul cel mai important. Din acest punct de vedere, în vreme ce în jurul ei favoritele au început din nou să cadă în ritm amețitor, Simona continuă să se adapteze la adversar și la condiții, continuă să învețe lucruri noi (managementul emoțiilor, al resurselor fizice, cum să bată adversare cu tipare de joc cât mai diferite), toate astea ÎN TIMP CE câștigă.

Miami,1/8: Serena-Kuznetsova, Errani-Lisicki, Halep-Pennetta, Sloane-Bencic, Aga-CSN, Venus-Wozniacki, Makarova-Petkovic, Pliskova-Gavrilova

— Treizecizero.ro (@treizecizero) March 30, 2015

Lobul Simonei de azi: https://t.co/SzlE92gxVx

— Treizecizero.ro (@treizecizero) March 29, 2015

„Le mulțumesc tuturor pentru că m-au susținut azi și m-au ajutat să câștig. Sunt un pic obosită acum, e dificil să manageriez acest moment. Nu simt că joc cel mai bun tenis al meu acum, dar am o încredere mare, poate de aceea câștig atâtea meciuri. Sper ca la următorul meci să-mi ridic nivelul”.

Următorul va fi în sesiunea de noapte a zilei de luni, mai exact marți dimineața la ora 4, ora României. Va fi o reîntâlnire mult așteptată cu Flavia Pennetta, în fața căreia a pierdut optimea de finală de la US Open 2013, un meci în care pauza prelungită de ploaie a influențat desfășurarea meciului, iar înfrângerea de atunci a amânat primul sfert de finală într-un Slam pentru Simona.

Pennetta o conduce cu 3-0 pe Simona în meciurile directe, mai câștigând la Marbella, în 2010 (6-4, 7-6) și la Bastad, în 2013 (4-6, 7-5, 2-0 retragere).