Simona continuă seria de victorii, întoarce meciul cu Kuznetsova și se califică în semifinalele de la Montreal

Simona Halep a întors spectaculos un meci în care nimic nu arăta bine la început: a fost condusă cu 4-0 și 5-1 în primul set de Svetlana Kuznetsova, dar revenirea Simonei a fost brutală. După ce a pierdut primul set, românca a jucat la o intensitate excelentă și a câștigat 12 din următoarele 14 game-uri: 3-6, 6-1, 6-1. 

Simona a revenit apoi pe teren și a câștigat și în sferturi la dublu, alături de Monica Niculescu, contra Caroline Garcia și Kristina Mladenovic, pereche clasată pe locul doi în Race to Singapore. Celălalt rezultat românesc important al zilei este victoria lui Florin Mergea și Horia Tecău asupra fraților Bryan.

Sâmbătă, semifinala de simplu a Simonei vs Kerber începe de la ora 20:00, ora României, urmată apoi, după o pauză de odihnă, de meciul de dublu. 

***

După 40 de minute de la începerea meciului, o Simona frustrată se îndrepta spre scaun și arunca cât colo racheta. Era 6-3, după un set în care Kuznetsova jucase aproape perfect de la început până la sfârșit: primul game câștigat de Simona venise abia pentru 4-1, după un hold greu, cu minge de break salvată. Întâmplător sau nu, DJ-ul stadionului a pus în pauză melodia din coloana sonoră a filmului ”Misiune imposibilă”. La prima vedere, așa părea și misiunea Simonei de a reintra în meci.

Kuznetsova e una din acele jucătoare care a poate avea zile extrem de diferite: azi bate pe oricine, mâine pierde la te-miri-cine. Din păcate pentru Simona, azi a intrat pe teren Sveta cea Talentată, Rapidă și Puternică. A presat-o cu returul, a deschis terenul și apoi a ucis-o cu dreapta într-o varietate de feluri: plat, cu spin, în lung de linie, în cros, în contrepied. Serviciul mergea, reverul mergea, poziția în teren era avansată, deciziile erau toate bune. Simona, de cealaltă parte, era aruncată dintr-o parte în alta, agresată și în general, înota contra curentului; tot ce putea face era să-și țină capul deasupra apei.

La 3-0, după ce și-a pierdut a doua oară serviciul, Simona a convocat o ședință de urgență cu Cahill. Acesta i-a dat schemele de prim ajutor pentru a opri hemoragia: ferește-te de forehandul ei, dă-i-o mai înalt pe rever și dacă i-o dai pe dreapta, rupe mingea, că altfel o rupe ea. Cahill a luat în considerare și factorul briză (pentru că da, diavolul e în detalii), dar și imaginea de ansamblu (”Nu contează dacă ai 3-0 sau ești condusă cu 3-0, trebuie să lupți”). E chestia care îl face pe Cahill un antrenor mare: în doar 30 de secunde poate să dea zoom in, zoom out și să acopere toate aspectele care trebuie acoperite. 

Da, asta trebuie făcut contra Kuznetsovei sau a oricărei jucătoare în transă: țintești partea slabă, te ferești de partea puternică. Însă nu e destul: pentru a face breșe în transă, trebuie să faci breșe în încredere. Pentru a face breșe în încredere, trebuie s-o faci să greșească. Și cu toate că Simona, elevă model ca de obicei, a aplicat imediat indicațiile lui Cahill, Sveta nu greșea. Aici, presupun, e chestia care o face pe Simona o jucătoare mare (sau mă rog, mai mare decât majoritatea): n-a mai așteptat ca schimbul să-i ofere fie greșeala Svetlanei (pentru aceasta nu venea) sau șansa de a păși în teren.

Steve Tignor (love him, hate him, omul știe ce zice, cel puțin atunci când nu face predicții, ha) a spus o chestie când Simona a apărut pe firmament care mă obsedează și acum. La fel ca în cazul oricărei noi stele, întrebarea de o mie de puncte care se pune imediat este: ”Poate câștiga Slamuri?” În cazul Simonei, deși s-a declarat încântat de jocul ei, Tignor a fost sceptic, dintr-un motiv la fel de simplu și dur pe cât este de demonstrabil statistic. Spunea el că mai toate câștigătoarele de Slam din ultimii 10 ani au în comun un singur lucru: abilitatea de a lovi oricând câștigător stând pe baseline. Simona, spunea el, nu are această abilitate de a bubui mingea după bunul plac din spatele terenului.

Meciul de azi contra Kuznetsovei a dovedit că, dintr-o anumită perspecitvă, Tignor are dreptate: Simona n-a întors meciul decât când a început să încerce winnere de pe baseline, deci asta poate face diferența între înfrângere și victorie. Dar în același timp, meciul de azi a dovedit că Tignor n-are în totalitate dreptate: Simona a lovit doar 13 winnere în ultimele două seturi câștigate drastic, față de 10 în primul set în care a fost dominată drastic. E drept, Kuznetsova a făcut mult mai multe neforțate în ultimele două seturi comparat cu primul (26 versus 11), dar cred că asta a fost în primul rând o consecință a faptului că Simona a pus presiune și a riscat winnere din spate atunci, la sfârșitul primului/începutul celui de-al doilea set, mai degrabă decât a altor factori (oboseala sau celebra inconstanță a ei). Poate Sfântul Graal al victoriilor și Slamurilor nu este să bubui winnere de pe baseline tot timpul, ci suficient de des cât să-ți impui jocul și s-o faci pe adversară să-l uite pe al ei. 

Când meciul deja mergea ca uns în direcția SI-MO-NA, Cahill a mai fost chemat odată, de control. N-ar mai trebui să ne mire că a profitat de faptul că scorul era în siguranță pentru a-i sugera Simonei să încerce să forțeze pe serviciu mai mult, un serviciu modificat se pare la sugestia sa. ”Dacă nu merge poți să dai vina pe mine”, a spus el serios. ”Singurul fel în care vom progresa este gândind global mereu și gândind pe termen lung.”

Still in disbelief that Darren is in Simo's camp. When all is said and done, this might look as one of the moves with the greatest impact

— Adrian Ţoca (@adriantoca) July 29, 2016

Tocmai am văzut ultimele mingi din super tiebreakul Simonei și Monicăi câștigat contra perechii Garcia/Mladenovic. Este prima dată când Simona ajunge în semifinale la dublu la un turneu așa mare. Mă întreb dacă acest lucru este parte din strategia de gândire globală și pe termen lung de a încerca lucruri noi pentru a progresa. Fie că e, fie că nu e, judecând după zâmbetele largi ale fetelor, funcționează. Simona nu va juca dublu ca Tecău, dar, ca și cu winnerele făcute de pe baseline, nici nu e nevoie tot timpul, doar la momentele esențiale – cum a fost la sfârșitul tiebreakului, când a taguit-o fără milă pe Garcia la fileu. ”Transmite un mesaj”, ziceau comentatorii britanici despre jocul ei la sfârșitul setului unu contra Kuznetsovei. Și asta este cel mai important lucru într-un sport unu la unu ca tenisul.