Simona: „Calea de la locul 2 la locul 1 e lungă”. Despre sclipiri în ochi, cum se bucură de luptele grele, Serena și amintiri de acum 10 ani

După un meci cu un astfel de rezultat, o conferință poate fi fie neremarcabilă sau, dimpotrivă, mult mai interesantă decât de obicei. Cea a Simonei a fost în categoria a doua. S-au atins topicuri dintre cele mai diverse, iar Simona a fost purtată de la a-și da cu părerea despre o eventuală nouă finală cu Caroline Wozniacki, până la amintiri din 2008 sau întrebări despre cine a fost Roland Garros.

S-a început de la o clasică întrebare despre favoritele la titlu, Simona fiind întrebată dacă i se pare într-adevăr că tabloul feminin lipsit de o favorită certă, ci gravitează între 5-6 nume. „Aș zice că tot Top 10 are șanse. Fiecare dintre cele 10 poate câștiga turneul, în opinia mea. Sunt de acord că e un tablou deschis și e normal, pentru că tenisul s-a schimbat un pic. Toată lumea e la un nivel foarte înalt. Așa că e greu, în vremurile astea, să spui cine va câștiga turneul. Vom vedea. Nu știu”, a încheiat ea, zâmbind.

Ceva mai târziu, în română, am întrebat-o unde ar plasa-o pe Serena pe scara șanselor. „Ea e capabilă de orice, din punctul meu de vedere, însă nu știu cât de bine este fizic în momentul acesta. E greu, după ce naști, să vii să joci un turneu de Grand Slam. Toate jucătoarele își doresc foarte mult la turneele astea și toată lumea este în formă bună, adică ne antrenăm zi de zi. Nu știu cum stă ea la capitolul acesta, dar ca jucătoare este capabilă de rezultate mari în orice moment”, a spus Simona despre jucătoarea care avea să revină, ceva mai târziu, de la 0-1 la seturi în meciul de final al zilei, cu Ashleigh Barty.

Și dacă tot a fost liber azi la calcule și socoteli, un jurnalist (probabil danez) a întrebat-o dacă un eventual scenariu în care se repetă finala din Australia este unul „înfricoșător sau de vis pentru ea”. „N-am nicio idee, nu m-am gândit la asta. Ar fi frumos să joc iar o finală cu Wozniacki, precum în Australia, dar chiar e departe, așa că mi-e greu să vorbesc despre asta.”

pic.twitter.com/9caqze4ZI1

— doublefault28 (@doublefault28) May 31, 2018

Unul dintre cele mai largi zâmbete văzute la Simona pe teren, cel când și-a procurat mingile de meci, și-a găsit și el explicația. „Știi de ce am zâmbit? Pentru că, înainte de meci, domnul Țiriac mi-a spus că dacă merg la fileu, să lovesc voleul normal, nu swing. Azi, când am făcut asta, m-am întors și l-am văzut ridicând mâinile spre cer, gen “în sfârșit!”. Așa că am zâmbit. El m-a făcut să zâmbesc. Altfel nu fac asta pe teren.”

Apoi, Simona a intrat în meci, livrând o radiografie a virgulă a unei situații în care ce pare de la televizor ușor, e, de fapt, mult mai complicat în realitate.

„A fost foarte greu, chiar dacă scorul arată foarte ușor. Mingile ei erau foarte dificil de returnat, din cauza topspinului și forehandul de mână stânga. E foarte, foarte greu. Așa că n-am putut returna la nivelul meu. Ea se apăra pe cross-ul meu scurt cu reverul, și se apăra foarte bine. Mixează mereu, și e foarte greu să-ți găsești ritmul. Am încercat să rămân concentrată. M-am mai enervat ocazional, dar e normal când întâlnești o jucătoare atât de talentată și de tehnică. Am încercat să nu grăbesc mingea, să nu grăbesc să închid punctele. Dar la final tot ce contează e dacă câștigi sau nu, iar eu am câștigat și am fost foarte fericită că am putut să închid ambele seturi așa cum am făcut-o. M-am simțit mult mai puternică în setul al doilea. După trei-patru game-uri m-am simțit în meci. Cred că simt mingea foarte bine acum.”

În română, avea să completeze:

„Am fost mult mai bine emoțional, nu au mai fost așa de mari emoțiile, dar tot am avut un mic sentiment de plăcere, de emoție când am intrat pe terenul central. Dar în rest s-a schimbat totul, pentru că așa cum spun mereu, primul tur este mereu greu la un Grand Slam. Încerc să mă relaxez de la meci la meci și sper ca în turul al treilea să fie și mai bine.”

Despre meciul cu Andrea Petkovic, rejucarea semifinalei din urmă cu patru ani, Simona a spus: „Mă aștept la un meci greu, pentru că Andrea lovește plat fiecare minge. E o luptătoare, nu renunță niciodată. Eu voi face fix la fel. Știu că se deplasează foarte bine. Acel meci cred că a avut un tiebreak; o să mă uit un pic la el, să văd cum să joc, dar în mod normal îmi voi face jocul meu.”

Ca să treacă cu bine printr-un turneu lung, Simona crede că lucrul cel mai important e să-și păstreze nealterată rutina.

„Cred că trebuie ca programul să fie foarte strict și asemănător de la zi la zi. Adică trebuie să faci cam aceleași lucruri în fiecare zi ca să-ți păstrezi rutina și să nu îți pierzi energia în alte chestii. Asta cred că e cel mai important. Eu fac aceleași lucruri în fiecare zi, nu încerc să mă abat de la drum.”

„Sunt recunoscătoare pentru ce am reușit”

Se fac 10 ani de când Simona a câștigat titlul la junioare aici, într-o finală 100 la 100 românească, cu Elena Bogdan, așa că a fost întrebată cum s-a schimbat turneul de-a lungul acestui timp.

„Sunt multe lucruri care s-au schimbat în acești ani; eu m-am schimbat în acești ani, văd totul diferit acum. Dar pe atunci nu aveam oportunitatea să am lucrurile pe care le văd acum, să fiu parte din ceea ce trăiesc acum. Percep turneul drept foarte special. Văd că atmosfera e grozavă și că oamenii din public sunt foarte plăcuți. Am mereu susținerea lor, ceea ce face totul foarte special. De asemenea, faptul că am câștigat acum 10 ani aici face totul să pară ca acasă. De aceea vin mereu cu plăcere.”

Am întrebat-o dacă-și mai aduce aminte ceva din acel meci din finala cu Ema, dar tot ce-și reamintește e că a avut set și 5-2, înainte ca Elena să reintre în meci.

Una dintre cele mai faine bucăți a fost când jurnalistul devenit viral ieri, când accentul lui de Yorkshire l-a făcut să râdă pe Sasha Zverev, s-a lansat într-o introducere, amintind cum Simona a menționat, de-a lungul timpului, cum muncește din greu să nu mai fie așa de dură cu ea. „Și cum par acum?”, a întrerupt ea, zâmbind. „Foarte fericită”, a venit răspunsul. „Oh, asta e bine”.

„Ai o sclipire în ochi, e plăcut să vedem asta. Te face asta să te simți diferit în ce privește felul în care joci tenisul acum?”

„Mă simt mai fericită acum pe teren, în timpul meciurilor, dar și la antrenamente, mă bucur de tot. Și în trecut simțeam asta, dar nu puteam să o arăt, acum sunt mult mai relaxată. M-am îmbunătățit mult la acest capitol, sunt mult mai pozitivă. De aceea probabil că toată lumea vede că-s mai fericită pe teren. Acum sunt mai deschisă cu oamenii, accept mai ușor și meciurile foarte grele. Așa că și dacă sunt într-o situație proastă în timpul unui meci, îmi place să stau acolo, să alerg pentru fiecare minge. Dacă e un meci dramatic, îmi place să simt asta, că fac parte din el, că-l joc. Iar dacă îl câștig, sunt foarte mândră, recunoscătoare pentru ce am reușit. Așa că totul s-a schimbat în acești ani.”

„Calea de la locul 2 la locul 1 e foarte lungă!”

Rugată să descrie impactul lui Cahill în evoluția ei, Simona a venit cu un unghi nou: „Darren a făcut posibil ca eu să ajung pe 1, în opinia mea. Mi-a zis acum câteva zile, când am început erai pe locul 2. I-am zis, da, dar de la locul 2 la locul 1 este o cale foarte lungă. Eu cred că asta s-a putut întâmpla datorită lui și personalități sale; e foarte relaxat și m-a făcut și pe mine la fel. M-a făcut să accept mai ușor presiunea, emoțiile și să mă înțeleg mai bine. De aceea am fost capabilă să reușesc toate aceste rezultate bune și să ajung pe locul 1. Este o persoană grozavă și cel mai bun antrenor.”

Apoi a fost trecută și ea, ca mai mulți alți jucători de top, prin întrebarea-provocare „Cine a fost Roland Garros?”. Simona nu a știut pe moment, dar apoi a rugat-o pe intervievatoare să o ajute cu răspunsul, amintindu-și apoi că aflase recent de poveste.

Și s-a încheiat cu o altă bucată relevantă, în care Simona a încercat să definească diferența dintre presiune și emoții, din punctul ei de vedere.

„Presiunea este atunci când te aștepți că trebuie să câștigi meciul, că trebuie să te duci pe teren și să câștigi neapărat. Așa simt eu presiunea. Iar emoțiile sunt atunci când ești bucuroasă, dar și stresată să ieși pe teren. Sunt emoțiile revenirii pe Center Court, vezi oamenii, mulțimea. Asta-i partea sensibilă. Presiunea, pentru mine, e ceva mai brutal, și are de-a face doar cu rezultatul. Dacă nu te stresezi atât de rezultat, cred că presiunea nu există. Dar pot exista emoțiile, neliniștea.”

 

***

Albumul foto „Simona de păstrat” – cele mai bune momente din cariera liderului mondial – este disponibil în ediția a doua, într-un număr limitat! ULTIMA PARTE A STOCULUI

Primul tiraj s-a epuizat, așa că am pregătit un al doilea tipar, care vine cu câteva bonusuri:

– conținut nou;
– 16 pagini în plus. Sunt 160 în total acum;
– o copertă modificată, cu imaginea care a făcut înconjurul lumii după victoria cu Kerber de la Melbourne;
– imagini de la Australian Open, cu ipostazele care definesc traseul eroic al Simonei la Melbourne: accidentarea din turul 1, meciul epic cu Lauren Davis, drama cu Kerber sau finala ireală cu Wozniacki.
– cu toate astea, prețul nu se modifică: rămâne același ca la prima ediție!

Albumul este disponibil ÎN STOC, asta înseamnă că ajunge la voi foarte repede după plasarea comenzii. Ia-ți unul de AICI.

*

În Shop ai reduceri de primăvară, de până la 40 la sută! Primește primăvara cu reducerile din Shop-ul 30-0: până la 40 la sută reducere la produsele selectate! Fără voucher, fără condiții secrete; ce vezi e ce primești. Sunt ultimele reduceri aplicate în magazinul 30-0 pentru o perioadă însemnată; verifică-le și profită de ele acum, aici!