Simona, bine ai venit în Club 50: Victorie și calificare în semifinale la Sofia

“Forcing into submission, chapter 6”. Salutări fanului Simonei care a arborat o pancartă cu acest mesaj în tribune la Sofia. Nu știu dacă el citește Treizecizero și dacă a văzut-o pomenită aici, dar avem amândoi aceeași expresie preferată în ceea ce o privește pe Simo. Forcing into submission, am mai scris, se traduce la Simona în abilitatea de a-și subjuga adversara, de a o forța să-și recunoască inferioritatea, de a capitula. Ori această capitulare se aplică pe toate planurile – nu doar din punct de vedere tehnic, ci și mental – și se metamorfozează într-o reputație care crește de la meci la altul. Iar, în perspectivă, se va transforma în teamă și respect.

Ceea ce vreau să spun că, față de multe dintre adversarele ei, Simona are alonjă. Are o abordare care îi permite să survoleze fără mari pierderi și perioadele de joc mai puțin reușit, atunci când are în față adversare de genul lui Alize Cornet. Să admitem fără nicio jenă, n-a fost cel mai bun joc al româncei în 2013, dar într-o înșiruire de atâtea victorii – 50 la număr, începând de azi – există victorii convingătoare și victorii de rutină. Iar cea de azi a fost una de rutină. În povestea tot mai complexă a acestui sezon, un meci precum cel de azi are rolul lui bine determinat: să asigure pasajul către alte meciuri, mai importante, și atât.

Și dacă n-a fost o zi din cale afară de spectaculoasă, să nu cădem nici în extrema opusă, pentru că n-au fost emoții. Simona a fost mereu în control, iar Alize, pe lângă meritul de a fi muncit ca la galere pentru fiecare punct, n-a fost niciodată în postura de a amenința cu ceva victoria româncei. A încurcat-o pe aceasta, într-adevăr, dar atât. Halep a avut prim-planul încă de la primul game: un break solid, consolidat rapid printr-un punct care l-a făcut pe comentatorul englez să exclame: “De asta are atât de mult succes: multe alte jucătoare ar fi ales să meargă cross, pe când ea a avut suficientă încredere să lovească în lungul liniei”.

Odată pierdut acel avantaj, Simona l-a recuperat imediat, nelăsând pierderea celui mai spectaculos rally al meciului, punctul de la 3-3, 30-40, să se transforme într-un potențial turning point, într-un moment în care Alize prinsese curaj. După cum românca n-a ezitat nici când a servit pentru set, deși a avut de salvat o minge de break, închizând ușa unei posibile reveniri a jucătoarei din Hexagon.

În setul doi, Simona a început la fel de puternic, de data asta asigurându-și break-ul cu un al doilea. O poliță de folos, pentru că Halep, la fel ca în primul set, a mixat momentele bune cu câteva game-uri complet neinspirate pe propriul serviciu, game-uri care au lungit un pic suspansul. Cornet s-a agățat de fiecare punct, a zburat dintr-un colț în altul ca să pună mingea înapoi, profitând, pe alocuri, și de faptul că mingile Simonei parcă n-au mai avut de fiecare dată aceeași adâncime ca de obicei. Dar de cele mai multe ori strădania ei, care i-a adus, totuși, câteva puncte spectaculoase, s-a terminat cu un slice defensiv aproape disperat. Tot un fel de capitulare e și asta.

Înaintea unei foarte utile zile de pauză, pentru Simona urmează acum meciul cu Svitolina, care are și el miza lui. O victorie e importantă, pentru că i-ar păstra șansele Simonei de a urca până pe locul 11, în cazul în care va câștiga și titlul la turneul bulgar.

Și ca să închei cum am început, cu un mesaj de la fanii Simonei adică, unul dintre comentariile de la un articol mai vechi spune toată povestea: „Haideți la Sofia, băieți, cât mai sunt bilete! La Bansko sau la Nisipurile de Aur ajungeți în vacanțe, dar acum SIMONA are nevoie de un pic de sprijin! Vremea e superbă, în Mall se aude muzică în limba română. Pare chiar mai curat decât la București. Iar prețurile sunt mici. Hai, Simona!”.

N-ar fi ceva mai frumos decât o finală a Simonei, duminică, în fața unor tribune înțesate de români. Un ultim meci pe 2013, cu un trofeu pe masă. Și cu multe steaguri tricolore în tribune. Hai la Sofia!