Sferturile de finală feminine | Cine merge în finală?

RG a continuat cu decizia  de a programa sferturile de finală concomitent pe Chatrier şi Lenglen, provocând sprâncene ridicate şi mormăieli nemulţumite în rândul fanilor şi jurnaliştilor.

Primele au fost fetele: Sara Errani – Angelique Kerber. De trei ani încoace, RG are obligatoriu o revelaţie italiană la fete. În 2010 şi 2011, a fost Francesca Schiavone. Anul acesta, o avem pe Errani, 25 de ani, cu un fizic la fel de compact, un joc făcut pentru zgură şi acelaşi sunet de “A-hiiii” când loveşte mingea.

Deşi, anul acesta, Sara avea 22 de victorii şi doar 3 înfrângeri pe zgură, în meciul contra lui Kerber nu era favorită. Nemţoaica este nr 10 iar recordul lui Errani contra jucătoarelor de top 10 era deplorabil: 28 de meciuri, 28 de înfrângeri. Mai mult, micuţa italiancă nu mai câştigase la o jucătoare de top 15 de patru ani!

Dar cifrele nu contează prea mult zilele astea în tenisul feminin. Errani a jucat variat şi atletic împotriva lui Kerber, la fel cum a făcut-o şi-n celelalte runde. A împins-o pe nemţoaică cu lovituri liftate şi precise şi apoi a dat lovitura de graţie cu scurtele. Errani este de asemenea o jucătoare de dublu redutabilă (este în finală şi la dublu, cu Roberta Vinci). Când este adusă la fileu nu se fâstâceşte, ca multe jucătoare de simplu.  Kerber a opus rezistenţă, mai ales în setul doi, când s-a jucat tie break, însă Errani a închis meciul în două seturi: 6-3 7-6(2).

Întrebată cărui lucru se datorează performanţele ei din acest an, Errani, care n-a trecut niciodată până acum de turul doi la RG, a răspuns: „Am muncit mult în extra-sezon la pregătirea fizică. Dar marea schimbare e faptul că acum joc cu altă rachetă (Babolat). Îmi dă mai multă putere şi nu mai este o aşa de mare diferenţă între mine şi celelalte jucătoare.”

“Sam a jucat ca un bărbat”

În al doilea sfert, de pe Chatrier, cea mai scundă jucătoare de pe tabloul feminin, Dominika Cibulkova,  (care venea după o victorie mare la favorita nr 1, Victoria Azarenka) avea rendez-vous cu Sam Stosur, finalista de acum doi ani. Stilurile celor două nu pot fi mai diferite: Dominika loveşte plat şi repede, iar Sam este celebră pentru topspinul monstru pe care-l pune pe serviciu şi dreapta.  

Meciul a fost disputat, însă slovaca a avut mari probleme cu returul (a trebuit să stea la trei metri în spatele liniei de fund pentru a avea o şansă), iar când Stosur avea timp să se aşeze la lovitura de dreapta, punctul era terminat. Scor final: 6-4 6-1. Domi a declarat la conferinţa de presă: „Top spinul de pe serviciul şi dreapta ei…a jucat ca un bărbat. Şi e greu să joci contra unui bărbat”. Nu-mi dau seama dacă e un compliment sau nu, dar Sam Stosur  a fost foarte mulţumită de performanţa ei: „M-am trezit bine azi dimineaţă şi asta s-a transferat în felul cum am jucat. Dacă încep bine meciul, pot să-mi impun jocul asupra adversarei”.

Vom avea deci semifinala pe are o aştepta toată lumea: Sam Stosur-Sara Errani. Sam e favorita teoretică, dar aşa am spus şi despre ultimele 3 adversare ale lui Errani. Un alt factor posibil ar putea fi şi oboseala, dat fiind că italianca joacă în continuare la dublu.   

Masha, la o victorie distanță de locul 1 în lume

Între Maria Sharapova şi Kaia Kanepi, singura diferenţă notabilă este mentalul. Mă rog, şi cele 3 Grand Slam-uri ale Sharapovei. Şi cele cîteva zeci de milioane câştigate de Masha din publicitate. Ok, sunt multe diferenţe între ele. Favorită teoretică, Maria. Dar ştim cu toţii cum e WTA-ul  în zilele noastre. Kanepi avea jocul necesar s-o destabilizeze pe Sharapova, dar marea întrebare era dacă are şi tăria psihică necesară. Judecând după antecedentele ei şi după performanţa asta, răspunsul este un nu hotărât.

Maria a luat startul în trombă, câştigând primul set cu 6-2 în doar o jumătate de oră. Ca de obicei, cheia meciurilor Sharapovei este returul. Kanepi n-a avut un procentaj grozav pe primul serviciu şi Masha i l-a pedepsit prompt pe al doilea. În primul set, Kanepi a câştigat doar 1 din cele 11 puncte jucate pe al doilea ei serviciu! De asemenea, Masha şi-a ţinut în frâu propriul serviciu (procentaj bun, şi doar 4 duble greşeli în total) şi a atacat fileul cu aplomb (8 puncte din 9 urcări la fileu). Pe scurt, Maria şi-a executat la perfecţie planul de joc marca „Sharapova”:  6-2 6-3 într-o oră şi un sfert.

 

Kvitova a ajuns în semifinale fără să dea peste vreo jucătoare de top 60

Cât despre sfertul Kvitova-Shvedova, Kvitova a progresat până acum relativ pe sub radar, şi e genul de jucătoare care poate face şi un meci imperial, şi o implozie la care ţi-e greu să te uiţi. Shvedova e la bază jucătoare de dublu (câştigătoare de GS cu Vania King), e înaltă şi are un joc solid nu numai la fileu, dar şi din spate.

Meciul a început cu Shvedova trăgând din toate poziţiile şi Kvitova la fel de derutată ca un turist care s-a pierdut de grup. În schimburile lungi, Slava dicta iar Petra era obligată să joace defensivă, chestie care nu e punctul ei forte. Mai cu seamă că zgura umedă nu era foarte prietenoasă cu deplasarea ei. Primul set a fost câştigat de Shvedova în 40 de minute: 6-3. Lucrurile nu arătau promiţător pentru Petra Kvitova. Trebuia să schimbe ceva, neapărat. Şi a schimbat: a renunţat la defensivă şi a început să atace fileul, să caute colţurile şi să înainteze în teren. A întors momentul în favoarea ei şi în tenis, asta contează imens: 6-2 în 30 de minute.

Setul decisiv a fost o afacere complcată, cu 5 break-uri, în care Kvitova  a continuat să atace fileul, iar Shvedova a început să obosească: numărul winner-urilor a scăzut dramatic (doar 3) iar loviturile ei şi-au pierdut adâncimea şi viteza.  Petra a câştigat cu 6-4, în 44 de minute, făcând break la momentul cel mai oportun: 5-4. Va juca cu Sharapova, a treia oară într-un GS, şi dacă vrea să câştige, va trebui să-şi ridice nivelul de la început. Masha e mai experimentată şi mai odihnită decât Shvedova. Iar zgura nu e iarba de la Wimbledon, unde Kvitova a câştigat clar anul trecut.

Din ce-am văzut până acum, aş preconiza o finală Sam-Masha, cele două bombardiere atât de diferite ale WTA. Iar dacă ajung amândouă acolo, în finală va câştiga cea care-şi va ţine emoţiile mai bine în frâu. Ca întotdeauna.