Serena Williams pierde la Miami după o veșnicie, Azarenka o învinge pe Muguruza într-un meci relevant. Intriga din WTA sporește

Manic Monday și-a meritat pompa. Până la urmă, poate că nu-i un lucru rău să înghesui într-o singură zi opt meciuri care aduc pe teren unele dintre cele mai bune jucătoare din lume. Ar fi interesant de studiat în ce măsură programarea e un factor care influențează rezultatele în astfel de zile, dacă aglomerarea ca timp și spațiu de nume grele influențează în vreun fel starea de spirit ale jucătoarelor, dacă le face sau nu mai agitate, de exemplu. Lla urma urmelor, nici la Slamuri nu se întâmplă ca primele cinci jucătoare ale lumii să fie toate pe teren într-un interval de câteva ore. 

Serena, cel puțin, a arătat cât se poate de agitată. A rezultat surpriza turneului, liderul mondial pierzând cu Svetlana Kuznetsova, 6-7, 6-1, 6-2. Și dacă înfrângerea mai e cum mai e, atitudinea Serenei din partea a doua a meciului a frapat; Serena aproape că a renunțat la luptă pe final. 

Ce-i drept, Serena a jucat slab la Miami în tururile anterioare, având nevoie de trei seturi cu McHale și indicii mixte în meciul cu Diyas. Iar Svetlana, în calitatea ei de dublă campioană de Slam, ne mai miră că e capabilă să propună un tenis precum cel de azi? N-ar trebui; Sveta a fost întotdeauna o jucătoare completă, cu toate armele, ba chiar cu atât de multe opțiuni la dispoziție încât asta o încurcă uneori, după propriile-i declarații. De asemenea, rusoaica a jucat mai mereu strâns cu Serena, meciurile lor fiind adesea electrice, un tenis spectaculos și la un nivel tehnic mult peste medie. Ultima oară când o bătuse pe Williams se întâmplase la Roland Garros din 2009, pe care l-a și câștigat.

Ok, dar s-o bată pe Serena la Miami? Asta nu era în script. Serena avea o serie de 20 de victorii consecutive la un turneu pe care-l adoră și pe care încerca să-l câștige a noua oară. Treaba asta va trebui să aștepte măcar un an. Serena s-a strecurat în tiebreak-ul primului set și părea în grafic pentru unul dintre acele meciuri în care își ridică nivelul, iar ziua bună a adversarei rămâne insuficientă. În loc de căderea Svetei, a venit căderea Serenei, cu un total amețitor de 50 de erori neforțate. Dincolo, Sveta a remarcat haosul de peste fileu și și-a ținut firea, lucru remarcabil, pentru că nu l-a reușit tot timpul de-a lungul carierei ei. Însă la cum merg lucrurile în tenisul actual, cu atâtea rezultate excelente reușite la peste 30 de ani, nici pentru Kuznetsova n-au intrat zilele în sac. O va vedea pe Makarova în sferturi, cu învingătoarea urmând s-o primească pe câștigătoarea meciului Simona Halep – Timea Bacsinszky. 

Cât despre Serena, ea rămâne în continuare fără titlu în acest sezon – încă un eveniment aproape imposibil de prevăzut care se adaugă pe lista unui an agitat din toate punctele de vedere. E pentru prima oară din 2012 încoace când ea intră în zgură fără trofee în cont. Ceea ce e surprinzător și cumva ironic, dat fiind că, per ansamblu, a jucat un tenis mai bun decât cel de anul trecut, când s-a strecurat adesea cu 70-80 la sută din potențial, chiar și în multe dintre Slamuri. Însă atunci când a clacat, a făcut-o zgomotos: cu Kerber și cu Azarenka a jucat prost și a făcut multe erori, căzând pradă emoțiilor în ambele ocazii. Azi a făcut și erori și, mai important, a arătat adesea ca și cum nu-și dorește să fie pe teren. De altfel, după fix două minute și jumătate petrecute în sala de presă, timp în care a spus că „nu pot să câștig fiecare meci”, Serena a fost văzută urcată în mașină și părăsind imediat baza. 

Înseamnă ceva asta?

E încă devreme de tras concluzii, însă semnele că ne așteaptă un an tumultuos în WTA se înmulțesc. Serena n-a mai luat un titlu de la Cincinnati, anul trecut, ceea ce, la nivelul ei de excelență, se califică drept o mini-criză. Poate că, într-adevăr, victoria lui Kerber (cuplată cu ce s-a întâmplat anul trecut la US Open) a produs un efect dublu: pe de o parte, le-a convins pe restul jucătoarelor că au mai multe șanse s-o bată pe Serena dacă e contextul potrivit; pe de altă parte, a născut niște întrebări suplimentare în mintea Serenei. Intrarea pe zgură ar putea chiar să sublineze această evoluție. 

În spatele Serenei se profilează, încet-încet, un grup de jucătoare care pot deveni periculoase dacă-și vor alinia momentele de formă: o Azarenka întoarsă la nivelul pre-accidentări, o Radwanska în forma vieții, o Muguruza de la al cărei breakthrough de anul trecut nu a trecut așa mult și o Simona care are o sumedenie de argumente cu care să rămână în mix. Un patrulater formidabil de jucătoare cu stiluri diferite, deja sau pe cale să atingă o maturitate sportivă. La asta se mai adaugă foamea sporită de rezultate și frica tot mai mică de Serena. Lângă aceste patru nume poate veni în orice moment cineva ca Petra Kvitova, chiar dacă fosta campioană de la Wimbledon nu mai amenință prin constanță. Sau poate o campioană on-off precum Angelique Kerber, sau o reprezentantă a noii generații, precum Belinda Bencic. Dintre acestea, primele patru au însă mai multe argumente pentru o formă susținută de-a lungul unui sezon.

Cu un astfel de grup solid pe cale de formare, nu înseamnă neapărat că, gata, domnia Serenei s-a terminat. Înseamnă că îi va fi mai greu, pentru că are mai multe fronturi de apărat. Așa cum am văzut la Melbourne, Indian Wells și la Miami, deocamdată ea nu reușește să aducă aceeași intensitate atunci când întâlnește mai multe adversare de top la rând. De văzut dacă va deveni un trend sau va rămâne un episod izolat, dar senzația la acest moment că se pun primele cărămizi la tranziție.  

Două dintre aceste pretendente, Azarenka și Muguruza, s-au întâlnit pentru prima oară la Miami; meciul celor două amazoane a fost așteptat cu trepidație maximă și nu a dezamăgit deloc: atac și contraatac, servicii fulgerătoare, retururi înțepătoare. Amândouă au un arsenal pe care și-l stăpânesc foarte bine. Garbine a impresionat cu jocul său de atac și cu bravura cu care a servit când era condusă. Vika a mișcat-o neîntrerupt, a returnat cu tupeu maxim și și-a ținut firea mai bine în tiebreak. Aici a fost diferența perceptibilă dintre ele în setul 1: Garbine a condus în tiebreak cu 6-4, după un set umăr la umăr. Dar acolo, s-a pripit, a făcut niște neforțate și Azarenka a profitat. Între ele două, Vika este cea mai experimentată în genul acesta de situații de presiune. Imediat în setul doi, și-a consolidat avantajul făcând un break cu niște retururi usturătoare, profitând din nou de scăderea de intensitate din jocul Muguruzei, și mai consolidând cu încă un break.

Garbine a oprit dezastrul la 5-2, cu un hold în care a servit impecabil și a exectuat niște un-doiuri eficiente. E jocul ei acesta, și când servește bine, o ajută foarte mult să încheie punctul. După ce-a câștigat gameul, a aruncat cu mingea  și a mormăit stropșit. Ca și cum și-ar fi zis: ”Fată, AȘA trebuie să joci!”

Game-ul următor, cu Victoria servind pentru victorie a fost antologic. Garbine a avut două mingi de break consecutive pe care le-a risipit, Vika a avut două mingi de meci pe care le-a risipit. Fiecare a aruncat cu tot ce-a avut: Vika a servit ca Raonic, Mugu s-a năpustit la fileu la matchpoint, amândouă au dat cu sete în tot. Până la urmă, Garbine, cu ajutorul fileului, a făcut breakul și a adus setul înapoi pe serviciu. Am ajuns încă o dată în tiebreak, unde încă o dată diferența s-a făcut la cele mai mici detalii. Mai exact, o dublă greșeală pe început de TB a fost exact punctul care i-a asigurat bielorusei un avantaj pe care l-a putut duce până la capăt. 

E o victorie cu adevărat relevantă pentru Azarenka. Dincolo de satisfacția unei revanșe personale față de Sam Sumyk, e important pentru ea să-și mai adauge încă un nume relevant pe lista victimelor recente, ceea ce dă mai multă greutate ultimelor ei rezultate. Mai cu seamă că Muguruza a venit să joace. Mai cu seamă că, la fel ca în finala cu Serena de la Indian Wells, game-ul în care a servit pentru meci n-a mers bine, iar jocul putea să-i scape ușor printre degete. Și, cel mai important, mai ales pentru că Vika și Garbine se vor mai vedea mult și bine la față prin fazele avansate ale turneelor mari. 

Deocamdată, Vika are de înfruntat un alt nume care se va alătura curând elitei. Pare aproape inevitabil ca Johanna Konta să nu urce până spre Top 10 sau chiar în Top 10, dat fiind că are puține puncte de apărat până spre vară-toamnă, iar forma ei rămâne constant bună. 

(Adrian, Camelia)