Serena Williams nu mai joacă finalul sezonului. Simona va fi principala favorită a Turneului Campioanelor. Finalul de an n-ar putea fi mai imprevizibil

Ceea ce inițial a fost un subiect pus în discuție de Patrick Mouratoglou a devenit realitate azi, după ce Serena Williams a anunțat, via China Open, că a pus punct sezonului 2015. Serena se retrage astfel de la Beijing, ultimul Premier Mandatory al anului, și de la Turneul Campioanelor, făcând faimoasa înfrângere cu Roberta Vinci ultimul ei meci al anului.

Înainte de orice altceva, e de notat că anunțul a venit în circumstanțe destul de neobișnuite, ba chiar neclare, implicit el fiind primit cu reținere. Lipsește încă și la această oră o confirmare a Serenei pe orice canal oficial, după cum lipsește, mai important, confirmarea WTA (later edit: confirmarea oficială a venit ulterior). Chiar și așa, e ciudat că anunțul de retragere al Serenei de la un turneu este făcut de un alt turneu (în cazul acesta, contul de Twitter și site-ul China Open), lucru nefiresc. E de presupus că WTA a fost luată prin surprindere de decizia celei mai bune jucătoare din lume și, natural, că nu e o veste care să pice bine pentru circuitul feminin și pentru succesul Turneului Campioanelor. Asta, într-un context în care WTA tocmai ce a rămas fără CEO, după o demisie intempestivă anunțată de Stacey Allaster, care n-a mai așteptat finalul sezonului pentru a preda mandatul.

Ceea ce face statementul publicat de China Open credibil este interviul dat zilele trecute de Patrick Mouratoglou, cel care anticipa esențial același lucru, sugerând că Serena nu ar trebui să joace finalul anului dacă nu se simte pregătită. “Ea a fost la două meciuri distanță de o performanță incredibilă, de ceva foarte mare, așa că a fost un moment foarte dureros. Orice înfrângere doare, dar aceasta doare mai mult decât o înfrângere obișnuită și e nevoie de timp pentru a se recupera. Când motivația se va întoarce, ceea ce nu mă îndoiesc că se va întâmpla, atunci va fi cazul să joace iar turnee. Nu am dubii că ea va fi iar Serena pe care o știm. Tocmai ce a câștigat patru titluri de Grand Slam la rând și a ajuns în semifinalele celui de-al 5-lea. Ca atare, nu cred că e momentul potrivit să ne întrebăm dacă vârsta o afectează. Cariera ei mai are mult timp la dispoziție”.

Mouratoglou, care își reproșează că nu a găsit în ziua meciului cu Vinci soluții pentru a o scoate pe Serena din starea proastă în care a simțit-o la momentul respectiv (așa cum a făcut în alte ocazii), a continuat: “Nu mă îndoiesc că va regăsi motivația de a câștiga titluri de Grand Slam și să bată recorduri. Mă refer însă doar la acest final de sezon, în care nu știu câtă motivație ar mai putea avea. Și nu cred că ar trebui să se ducă la vreun turneu dacă nu e motivată suficient”.

Declarațiile lui Patrick, binevenite prin franchețea lor, au fost confirmate azi de anunțul făcut de China Open, care o citează pe Serena:

“Drumul meu prin acest sezon m-a făcut când foarte fericită, când dezamăgită. Dar în fiecare situație, la victorie și la înfrângere, m-am simțit răsplătită și sunt recunoscătoare dincolo de cuvinte pentru acest an. Nu e niciun secret că am jucat accidentată de câteva ori în acest an, fie că a fost cotul, genunchiul sau, în cazul unui anume meci de la New York, inima. Sunt un competitor feroce, și vreau să rămân așa cât de mult pot. Așa că o să fac un pas în sensul acesta și o să mă retrag din turneele de la Beijing și Singapore ca să îmi acord timpul necesar pentru a mă vindeca”, spune Serena, care mai anunță că se va întoarce la antrenamente la finalul anului.

Decizia și cuvintele alese de Serena și de Patrick pun în perspectivă înfrângerea cu Roberta Vinci și efectul devastator pe care l-a avut acel episod îndelung documentat asupra ei. Pare greu de crezut pentru cineva cu o carieră așa de bogată ca a Serenei, dar asta ne readuce aminte că dezamăgirea pierderii a ceva important pentru noi e la fel de puternică indiferent de nume, rang sau vârstă. Serena era la două meciuri distanță de titlul US Open și de completarea unui careu istoric de trofee. Mai mult, cele două adversare care mai rămăseseră în drumul ei, după un turneu plin cu surprize, nu erau de natură să îi pună probleme, în circumstanțe normale. Numai că n-au fost circumstanțe normale în acele zile, iar, în cele din urmă, presiunea a ajuns-o din urmă pe Serena și a îngenunchiat-o, într-una dintre cele mai mari surprize din istoria tenisului. Efectele au fost devastatoare și probabil că nimeni nu le-a estimat corect amploarea.

Nu e prima dată când americanca închide devreme un sezon, așa că din acest punct de vedere nu e o surpriză. După ce a pierdut în semifinalele US Open 2011, Serena n-a mai jucat vreun alt meci în acel an, iar în următorii trei ani a jucat doar sporadic în circuitul asiatic. În plus, decizia are sens și din perspectiva clasamentului: locul 1 era oricum asigurat la finalul anului (Serena tocmai a egalat-o pe Chris Evert la 260 de săptămâni petrecute pe primul loc și va continua să acumuleze săptămâni, în speranța depășirii recordului deținut de Steffi Graf, la 377), iar Turneul Campioanelor e o competiție pe care a câștigat-o deja de suficiente ori.

Și ar mai fi un motiv care explică această decizie: urmează 2016, un an din cale afară de solicitant, în care Turneul Olimpic va adăuga o motivație, dar și o durere de cap suplimentară. Iar Mouratoglou anunțase încă de la Wimbledon că echipa Serenei va studia cu atenție programul anului viitor și va alege cu grijă turneele la care ea va participa.

Serena încheie anul cu 53 de victorii și doar 3 înfrângeri, cu Kvitova, Bencic și Vinci. A câștigat trei titluri de Slam, plus turneele de la Miami și Cincinnati. S-a retras din trei turnee (IW, Roma, Bastad) și a revenit în 12 meciuri din 13 după pierderea primului set. Este anul în care, pe lângă dominația autoritară la turneele mari și sentimentul că poate întoarce orice meci, a avut și destule momente în care a părut epuizată sau neinspirată. Dar mai e și anul în care a luat decizia unei reveniri istorice la Indian Wells, încheind un capitol dureros al carierei ei. În ce măsură va fi afectată evoluția ei din 2016 e însă imposibil de prevăzut.

Anunțul are un impact mare asupra evenimentelor din acest final de sezon. În primul rând, dacă va fi până la urmă confirmat oficial, înseamnă că WTA rămâne fără principala ei vedetă la balul de final de an, unde se eliberează un loc. Mai sunt însă și alte semne de întrebare pentru Singapore. Proaspăt întoarsă în circuit, Maria Sharapova s-a ales cu o accidentare nouă și deja a anunțat că sare peste Beijing. Lucie Safarova, aproape calificată, este în continuare incertă din punct de vedere medical. Iar Flavia Pennetta, al cărei titlu la US Open NU înseamnă și o calificare automată în Singapore (precum e regula aproximativă în circuitul masculin în cazul câștigătorilor de Slam), tocmai ce se pregătește să iasă din zona locurilor care asigură calificarea și nu e clar în ce măsură mai e investită în acest final de sezon după care urmează retragerea. O stare de lucruri un pic ciudată, asta după un an altminteri foarte viu în circuitul feminin. Practic, WTA Finals ar putea fi în situația de a nu avea la start nicio campioană en-titre de Grand Slam.

Situația deschide larg ușa fetelor de sub locul 8, cu șanse mari acum pentru Pliskova, Suarez Navarro, Bencic, Radwanska, Wozniacki sau chiar și Vinci, deja calificată în semifinale la Wuhan. Și mai deschide larg calea către titlu pentru orice jucătoare care va fi prezentă pe tablou în Singapore. Începând cu Simona Halep, care devine acum favorita numărul 1 a WTA Finals, nu doar pe tablou, ci și în calcule. Ceea ce vine cu presiunea suplimentară de rigoare pe umerii jucătoarei noastre, dar și cu șansa imensă de a câștiga un trofeu foarte valoros, care a crescut în relevanță de-a lungul istoriei WTA.

Până acolo, urmează Beijing, unde Simona va fi de asemenea favorită 1 (pe lista capilor de serie e urmată de Kvitova, Pennetta, Radwanska, Muguruza, Ivanovic, Suarez Navarro și Wozniacki). Iar singura așteptare realistă într-o asemenea mare de posibilități este să ne așteptăm la absolut orice.