În semifinalele Turneului Campionilor, trei debutanți încearcă să-l oprească pe Federer. Trecutul nu îi ajută

După atâția ani în care participarea la ATP Tour Finals părea un vis frumos pentru eșalonul doi din circuitul masculin, iată că visul s-a realizat și i-a luat pe nepregătite. Meciurile din grupe au avut un aer de iureș buimac, din care, în afară de Federer, au ieșit câștigători cei care au și-au păstrat cumpătul mai bine (Dimitrov, Goffin) sau cei cărora nu le pasă pentru că nu se așteptau oricum să ajungă aici (Sock). E un caz interesant această ediție a Turneului Campionilor. Lipsit de starurile cele mari și lovit de retragerea lui Rafa, turneul a trebuit să se descurce cu un grup pestriț de jucători care fie n-au performat niciodată prea bine aici (Cilic), fie nu-s prieteni prea buni cu hardul (Thiem), fie au încă probleme în a gestiona succesul brusc care s-a abătut asupra lor (Zverev). Să ne uităm puțin la cine a ieșit din grupe și cum: vom vedea că fiecare a avut metodele lui.

Federer a avut meciuri cu scoruri aparent complicate (două de trei seturi, unul de două, dar cu un set la tiebreak), însă ambele seturi decisive, și contra lui Zverev, și contra lui Cilic, au fost câștigate cu 6-1. Asta spune multe și despre Federer, dar și despre adversarii săi. Cilic are o singură victorie la el din 8 meciuri. Zverev are 2-2, dar a părut destul de împovărat de așteptări la prima sa participare la WTF; colegii lui s-au hârjonit la Milano, el a trebuit să joace de-adevăratelea la Londra. Nici Federer nu mi s-a părut la fel de sprinten ca în restul anului; parcă după problema cu spatele de la Toronto a pierdut din viteză iar aici mi s-a părut un pic tras la față (o fi și lumina aia dubioasă din O2 de vină) dar rămâne valabil faptul că știe ce trebuie să facă pentru a câștiga și o face. Pe Sock l-a ambuscat de la început, pe ceilalți i-a presat până i-a sufocat în decisiv. Fără Nadal, știe că e turneul lui (și chiar și cu Rafa tot al lui era) și nu e genul care să rateze o astfel de oportunitate.

Dincolo de certitudinea Federer, altă surpriza plăcută este Grigor Dimitrov, care, iată, reușește după 10 ani de carieră să se ridice la înălțimea imposibilă a așteptărilor cu care a fost cadorisit (prin porecla de rău augur, cred eu, Baby Fed): se califică, alături de modelul său, de pe primul loc din grupe. Dimitrov își vede încununat un an foarte bun, în care a făcut salturi semnificative în clasament și în palmares. Primul lui Masters, la Cincinnati, a fost o consecință a jocului îmbunătățit până atunci și o cauză a creșterii în încredere după aceea.

Din tot plutonul care urmărește Big 4 de ani de zile, Dimitrov a profitat atât de vidul de putere din acest an, cât și de faptul că n-a avut accidentări precum colegii Raonic și Nishikori. De asemenea, la Londra l-a ajutat și faptul că jocul său este potrivit pe suprafețe rapide și nu a trebuit să-l înfrunte pe Rafa în grupe (Grigor are încă destui demoni care-l cuprind brusc când joacă cu cei care i-au administrat destule înfrângeri dureroase de-a lungul anilor). Succesul lui Dimitrov a fost pregătit îndelung și felul cum a trecut de Goffin (în trombă) și de Thiem (frângându-i voința pe final) arată că Grigor vrea să candideze pentru poziția de alfa în generația intermediară dintre Big 4 și NextGen.

Cealaltă surpriză este Jack Sock, care a abordat Londra cu o atitudine nonșalantă, de om care n-are absolut nimic de pierdut. ”I am playing with house money”, a făcut el o paralelă cu jocurile de noroc. Acum două săptămâni era cât pe ce să piardă la Kyle Edmund în primul tur la Paris, un meci pe care este suficient de onest să admită că nu merita să-l câștige. Dar în tenis meritul este alcătuit și din calitatea jocului, dar și din îndrăzneală, iar Sock are genul de aroganță sănătoasă care-mi aduce aminte de Roddick. Își știe locul în lanțul trofic: poate că nu-i suficient de bun cât să spere că-l poate bate pe Federer de exemplu, dar n-are nicio jenă să-și încerce mâna la cei de-o seamă cu el. Pe Zverev l-a demontat magistral, distrugându-i forehandul și ferindu-se ca de ciumă de backhand: la final, nu a trebuit decât să aștepte până când perfecționistul Sascha s-a fâstâcit sub presiunea scorului și i-a făcut cadou niște servicii oribile. Pe Cilic l-a dovedit tot pe final, jucând un tenis mult mai curajos în tiebreak și lovind mingea cu simț de răspundere. Ca și Roddick, Sock are un joc bazat pe serviciu și forehand, dar în plus față de ilustrul său înaintas, are și îndemânare la fileu.

Sock – Dimitrov ar trebui să fie semifinala mai palpitantă pentru că este mai echilibrată: Sock conduce cu 3-1, iar nonșalanța lui Sock poate să facă diferența. Asta dacă americanul va mai fi la fel de relaxat și cu un loc în finală pe masă. Emoțiile vor conta foarte mult, dar dacă ambii reușesc să se stăpânească destul cât să joace la capacitatea lor normală, ar trebui să iasă niște artificii drăguțe din acest meci.

În semifinala cealaltă s-a strecurat alături de Federer unul dintre mulții lui fani, David Goffin. Belgianul a smuls o victorie esențială contra unui Nadal accidentat în primul meci din grupă, apoi a fost expediat neceremonios de Dimitrov, iar azi a avut pur și simplu prezența de spirit să aștepte liniștit până când Thiem se va autodistruge. Nu-i dau prea multe șanse în semifinală totuși. Ar trebui să se întâmple ceva ieșit din comun ca agilul Goffin să ajungă în finala Turneului Campionilor bătându-l pentru prima dată pe Federer (are 6 înfrângeri până acum).

Să scriem câteva rânduri și despre eroii căzuți în faza grupelor: Cilic, Zverev, Thiem (pe Carreno Busta zic să-l punem la mențiuni onorabile). Croatul are un record oribil la Londra: din 9 meciuri jucate în ultimii trei ani a câștigat doar unul, anul trecut. Anul acesta a pierdut toate meciurile în trei seturi. Nici noi, dar nici el nu-și explică aceste anti-performanțe pe hardul londonez. ”Va trebui să analizez împreună cu echipa, să găsim un răspuns”.

Thiem va avea și el de făcut niște analize, dar nu numai pentru acest turneu, ci pentru hard în general. Dominic pare să nu fi primit memo-ul despre diferențele dintre zgură și hard: stă încă la 3 metri în spatele liniei de fund la returul pe serviciul doi al adversarului și nu pare convins că a lua mingea din urcare este o componentă esențială a succesului pe rapid.

Zverev are alte probleme: succesul acesta venit brusc nu-i ușor de asimilat. Antrenorul său, fostul număr 1 mondial Juan Carlos Ferrero, a declarat că tânărul neamț are încă probleme în a-și ajusta așteptările după acest an în care a făcut un salt fenomenal. Zverev are mai multe fronturi deschise față de colegii lui mai în vârstă: trebuie să-și clădească partea fizică, să continue să-și îmbunătățească jocul, dar mai ales să capete experiență în a gestiona presiunea momentelor mari. Și cu Federer s-a dezumflat după ce și-a pierdut serviciul în decisiv, iar cu Sock a declarat că ”s-a înecat” de la 4-4 în decisiv. Nici eșecul nu-i ușor de înghițit, dar nici succesul.

***

Black Friday pe 30-0 Shop: trei zile în care toate produsele din Shop sunt reduse între 20 și 50 la sută! Ia-ți acum unul dintre tricourile sau revistele 30-0. Sau pachetul care le cuprinde pe toate și-ți dă și un voucher pe care să-l folosești la următorul set de produse