Semifinale Fed Cup. România – Franța, sub lupă: cine ce formă aduce, puncte slabe și puncte tari, context, match-up, șanse

Meciul

România caută la Rouen o calificare istorică în finala Cupei Fed, după ce în februarie ajungea, pentru prima dată în acest format al competiției, în semifinale, învingând Cehia la Ostrova. Adversara, Franța, e dublă campioană a acestei competiții (1997, 2003) și finalistă în 2004, 2005 și, cel mai recent, în 2016.

Va fi al doilea meci pe care România îl joacă împotriva Franței, ultimul având loc în urmă cu 43 de ani. În 1976, la Philadelphia, România se impunea cu 3-0 la general în fața Franței.

Cele două echipe, apropiate valoric (locul 4 Franța, locul 5 România – în clasamentul competiției), au în componență, pentru această întâlnire, cele mai bune jucătoare ale lor. Nimeni nu absentează de la acest mare meci. Simona Halep, Mihaela Buzărnescu, Monica Niculescu, Irina Begu, Raluca Olaru versus Kristina Mladenovic, Caroline Garcia, Alize Cornet, Fiona Ferro și Pauline Parmentier.

Cum Julien Benneteau și Florin Segărceanu, căpitanii-nejucători, au de unde alege și se pot baza pe cele mai experimentate, valoroase, în formă jucătoare, există posibilitatea unor permutări pe parcursul celor două zile. Rămâne, așadar, loc de surprize și schimbări.

„Din 2014, de când am început acest parcurs a fost unul foarte frumos, am fost unite, ne-am ajutat una pe alta și cred că asta a contat cel mai mult, unitatea noastră. Ne simțim la fel de bine, încercăm să ne facem treaba și să fim cât mai relaxate” – Irina Begu

Jucătoarele

Cu excepția rocadei Ana Bogdan – Raluca Olaru, România merge la Rouen cu aceleași jucătoare ca în meciul jucat în februarie, cu Cehia. Simona Halep (2 WTA), Mihaela Buzărnescu (30 WTA), Irina Begu (83 WTA), Monica Niculescu (46 WTA, dublu), Raluca Olaru (32 WTA, dublu) este echipa completă pentru meciul cu Franța.

Faptul că nu sunt mari schimbări față de întâlnirea de la Ostrava ajută. Fetele au subliniat, după meciul cu Cehia, cât de mult a contat atmosfera din echipă. S-au putut baza una pe alta, s-au apropiat, s-au susținut și au arătat ca o adevărată echipă. Despre asta este vorba, în esență, în Fed Cup: să fii acolo pentru echipă, oricum și oricând.

În ceea ce privește echipa Franței însă, lucrurile stau complet diferit. Pentru acest meci, Benneteau le-a selectat pe Caroline Garcia (21 WTA), Pauline Parmentier (53 WTA), Alize Cornet (55 WTA), Kristina Mladenovic (66 WTA, 3 WTA dublu) și Fiona Ferro (92 WTA).

Teoretic, o echipă echilibrată și valoroasă. Practic, echipa Franței înoată în niște ape tulburi: Caroline Garcia a revenit să joace pentru Franța abia anul acesta, după aproape trei ani de pauză. Kristina Mladenovic încă nu a jucat niciun meci de Fed Cup în 2019. Pauline Parmentier are cinci înfrângeri consecutive în Fed Cup (fără set câștigat la simplu în patru meciuri) și nu a mai câștigat un meci aici din 2017. Alize Cornet are un raport dezastruos, câștigând doar opt meciuri din 26 (simplu, dublu). Fiona Ferro a debutat anul acesta, într-un meci de dublu.

Și atunci, apar întrebările: va juca Kristina Mladenovic, a patra jucătoare a Franței în acest moment, dar una dintre cele mai bune în Fed Cup, în locul lui Pauline Parmentier, teoreticul număr doi? Va conta pentru Alize Cornet faptul că meciul se dispută în Franța, ea fiind o jucătoare care se încarcă din energia publicului și e capabilă să facă meciuri mari atunci când simte susținere? Poate Fiona Ferro să fie factorul surpriză, încurajată de semifinala pe zgură jucată la Lugano? Se va reuni dublul Mladenovic/Garcia, campioanele de la Roland Garros în 2016, în caz de meci decisiv? N-ar fi deloc absurd dacă toate aceste lucruri s-ar întâmpla.

Suprafața, formă și context

Pentru această semifinală, francezii au ales sala Kindarena, care poate găzdui peste 5000 de spectatori, atunci când este configurată pentru tenis. Iar ca suprafață au mers pe zgură, o suprafață pe care majoritatea jucătoarelor franceze au crescut.

Asta înseamnă că vorbim de condiții specifice. O zgură indoor poate modifica complet dinamica unui meci; de la viteza de joc până la săritura mingi. În circuitul WTA, turneul de la Stuttgart este singura competiție ce se desfășoară în astfel de condiții – care favorizează jucătoarele mai agresive. Nu întâmplător acest turneu a fost câștigat până acum de jucătoare precum Maria Sharapova (trei ori), Karolina Pliskova, Laura Siegemund sau Julia Goerges.

Dar la Rouen condițiile sunt diferite. Potrivit informațiilor noastre, francezii au pus nisip sub zgură, ceea ce, în principiu, ar ajuta la scăderea vitezei de joc și la o minge care să sară mai puțin. Teoretic, asta ar ajuta-o pe Cornet, dar și pe Mladenovic.

În general, pentru jucătoarele din România, zgura este o suprafață prietenoasă. Precum franțuzoaicele, și ele au crescut și și-au dezvoltat jocul pe zgură. Dacă luăm ca punct de reper Stuttgart (fără ca asta să reprezinte o garanție), Simona nu are mari probleme atunci când trebuie să joace în astfel de condiții. Îi e mai greu, dar e capabilă să se adapteze, drept dovadă și cele două semifinale reușite în Germania.

La conferința de miercuri, Simo a găsit asemănări însă mai degrabă cu zgura de la Madrid, declarându-se mulțumită de teren: „Terenul îmi place mult, mi se pare asemănător cu Madrid, e o zgură un pic mai tare, dar e multă zgură pe teren și simți mingea bine. Îmi place.”

https://twitter.com/FFTennis/status/1118094258647588864

Mergând pe același fir, același lucru se poate spune și despre Carolina Garcia, semifinalistă anul trecut la Stuttgart, dar mai ales despre Kristina Mladenovic, cea care a pierdut în 2017 finala jucată cu Siegemund la acest turneu.

Dacă despre Simona știm că este foarte motivată pentru această competiție, câștigarea Fed Cup fiind, pentru ea, unul dintre obiectivele majore în acest sezon, pentru restul jucătoarelor e important de stabilit atât forma în care le găsește acest meci, dar și cât de bine se pliază condițiile, respectiv suprafața, pe jocul lor.

În cazul Mihaelei Buzărnescu, tenisul ei e în creștere. Parcursul de la Charleston, unde a fost învinsă greu de Caroline Wozniacki, este îmbucurător atât pentru acest weekend, dar mai ales pentru restul sezonului. Jocul ei rapid, cu lovituri luate din urcare, având ca scop să ia din timpul de reacție adversarei, se pliază de minune pe aceste condiții indoor.

„Bineînțeles că pentru fiecare dintre noi ar fi un lucru minunat să intrăm să jucăm ca a doua jucătoare, indiferent care va fi aceasta, sunt sigură că vom lupta până la ultima minge și cel mai important e că suntem prezente aici și că vom ajuta echipa oricât de mult putem. Suntem pregătite, eu sunt pregătită pentru orice, să stau pe bancă sau să joc, sunt la fel de fericită să ajut cât mai mult” – Mihaela Buzărnescu

De altfel, afară de Monica Niculescu, care nu se simte deloc bine pe suprafața roșie, toate jucătoarele din România au o relație tare bună cu zgura. Irina Begu își aduce, în general, cel mai bun tenis al ei pe această suprafață; jocul ei e complet schimbat atunci când trece la zgură. Iar Raluca Olaru a câștigat pe zgură patru dintre cele nouă titluri la dublu.

Monica nu poate fi, firește, scoasă din calcule, mai ales dacă se va ajunge la un meci de dublu decisiv. Ea aduce energie, le motivează și le încurajează pe celelalte. Ea poate inventa și crea orice pe un teren de tenis – oricare ar fi suprafața pe care se dispută acea partidă.

„Eu abia aștept, dacă sunt nominalizată. Cu Cehia am avut niște emoții incredibile și vreau să retrăiesc acele momente. Sunt pregătită dacă trebuie să joc; aș vrea tare mult. Îmi place mult sala și abia aștept să mă bucur cu echipa, cu suporterii și să lupt pentru țară” – Monica Niculescu

Din punct de vedere al formei, franțuzoaicele nu au impresionat neapărat în acest an. Niciuna nu a ieșit în evidență, însă suprafața și faptul că meciul are loc în Franța, deci vor avea parte de multă susținere din partea publicului francez, vor schimba însă aceste date.

Publicul este, de asemenea, un alt factor important pentru semifinala din weekend. Toți sportivii francezi reușesc, în general, să se ridice la înălțimea publicului, iar în momentul în care simt multă susținere, nici lipsa de încrederea, nici forma, nici perioada traversată nu mai contează. Kristina Mladenovic și Alize Cornet sunt două jucătoare care știu foarte bine cum să se folosească de public pentru a intra sau reintra într-un meci.

„Eu am trăit foarte intens dublul de la Ostrava. M-aș bucura să fiu în teren de data aceasta și să joc la un nivel foarte bun, precum fetele de data trecută. Însă vom vedea cine va juca, important e să fie cea mai bună variantă pentru echipă și să aducem victoria, asta e cel mai important” – Raluca Olaru

Matchup și șanse

Dintre toate franțuzoaicele, Simona se simte cel mai bine în fața Carolinei Garcia, jucătoarea numărul 1 a Franței. Pe Garcia, Halep o domină clar la întâlnirile directe (5-1), iar de la înfrângerea suferită în fața ei la Beijing în 2017, Simo nu a mai pierdut set în cele trei meciuri jucate.

Alize Cornet și Kristina Mladenovic sunt însă două adversare relativ dificile pentru Simona. Faptul că amândouă sunt capabile să varieze suficient de mult și să alterneze mingi înalte cu slice-uri, scurte și veniri la fileu îi crează Simonei un disconfort, pentru că nu le poate ghici cu ușurință jocul. De pe linia de fund le domină, așa cum face cu majoritatea jucătoarelor din circuitul WTA, dar atunci când cele două încep să schimbe și merg mult pe variație, apar complicațiile pentru Simona – de aici și H2H-urile: 3-2 pentru Mladenovic, 3-1 pentru Cornet (cu mențiunea că ultimul meci a avut loc în 2015).

Mihaela Buzărnescu ar putea fi un element de surpriză pentru adversare. Cu excepția lui Cornet (1-1 la întâlnirile directe), nicio altă jucătoare din Franța nu a jucat contra Mihaelei. În timp ce Irina Begu are victorii în fața Carolinei Garcia (4-2 pentru franțuzoaică) și a lui Pauline Parmantier (3-3).

La ce să ne așteptăm, așadar, de la această confruntare? De oriunde ai privi și oricâte calcule s-ar face, echilibrul domină. Nu doar pentru matchup, statistici ori întâlnirile directe, ci și pentru că vorbim de Fed Cup, o competiție în care spiritul de echipă ajunge să depășească chiar și forma sportivă ori locul în clasament – aspecte în care România e în avantaj. Dacă mai era nevoie, meciul de la Ostrava ne-a arătat o echipă a României matură, compactă, trecută prin multe și capabilă să se redreseze când lucrurile nu arată optim. Va avea nevoie de forma ei cea mai bună și de forța interioară a grupului ca să răzbească și la Rouen și să meargă în marea finală din noiembrie.

https://twitter.com/Simona_Halep/status/1118569637921292288

***

Tenisul românesc chiar este „Fire”. Adică puternic, performant, apreciat, iubit!

Urmărește sezonul 2019 purtând „Romanian Tennis is Fire”, noul tricou de la 30-0, inspirat și dedicat incredibilelor rezultate ale tenisului românesc din ultimii șase ani! 😍😍

Și nu avem doar rezultate; avem o mulțime de personalități puternice; sportivi care ne bucură și de la care ne putem inspira.

Tricoul „Romanian Tennis is Fire” vrea să sărbătorească multitudinea de campioni pe care ni i-a oferit tenisul românesc în ultimul deceniu.

Poartă un tricou care transmite asta, indiferent că ești pe străzile din România sau în tribune la Melbourne sau la New York, la Paris sau la Londra, la București sau la Madrid, în meciurile de Cupa Davis sau de Fed Cup! 🇹🇩🎾🔥