Semifinala Federer – Djokovic RG12? Ruda săracă a meciului de anul trecut

 

Ok, înainte de toate, aş vrea să cer oficial scuze WTA-ului (nu că WTA-ului i-ar păsa ce cred eu) pentru toate glumele pe care le-am făcut pe marginea faptului că fetele sunt incapabile să-şi ţină serviciul şi să joace două game-uri bune la rând. În trei seturi, Novak şi Roger au “reuşit” să facă 11 breakuri. 7 dintre ele s-au întâmplat în haoticul set doi. Prin comparaţie, Maria Sharapova a fost un fel de Sampras în semifinala cu Kvitova, nepierzându-şi serviciul decât o singură dată. 

Potopul de break-uri a învălmăşit jocul într-un aşa fel încât aveam senzaţia că mă uit la o pictură cubistă, în care nu ştii unde e susul şi care e josul. Tot meciul, punctele spectaculoase au alternat cu momente WTF. M-am trezit brusc că e 5-4 în primul set şi că Novak are o minge de break pe care a luat-o în mijlocul unei tăceri mormântale pe Chatrier. Anterior, Federer avusese un break avantaj, pe care l-a cedat imediat, la proximul serviciu. În setul 2, Federer a avut la un moment dat nu unul, ci două breakuri in faţă, pe care le-a pierdut, apoi și-a mai făcut rost de unul și a servit pentru set la 5-4, apoi un elefant roz a traversat terenul şi apoi scorul s-a făcut 7-5 pentru Novak, tot într-o tăcere jenată. În setul 3, deja nu-mi mai păsa nici mie, nici francezilor şi se pare că nici lui Federer. Break-ul care a rupt definitiv jocul a venit la 3-2, apoi s-a plutit în liniște către 6-3, în mijlocul unei apatii abia disimulate a publicului, care probabil aştepta, ca noi toţi, un meci epic, precum cel de anul trecut.

Printre aceste momente, Roger a făcut 46 de greşeli neforţate, iar Novak i-a mâncat pe pâine serviciul, ţintuindu-l cu retururi lungi şi înalte pe rever. Nici unul n-a jucat foarte bine, însă Novak a făcut doar 17 greşeli şi n-a fost deranjat aşa de tare pe retur de slice-urile lui Roger. La categoria „statistici surpriză”, Novak a urcat la fileu de 16 ori, la fel ca Federer! Asta e deja demn de atenţie, dar şi mai interesant e că Novak a câştigat 12 din aceste urcări, pe când Roger a câştigat 9. Ooookay. Mai departe. Novak a câştigat mai mult de jumătate din schimburile scurte (între 3 şi 8 lovituri), iar Roger a adorat să alerge şi să câştige schimburi de peste 9 lovituri (71% din punctele câştigate).

Am vreo concluzie logică după datele pe care le-am enumerat? Nu. Dacă aveţi voi idei, le aştept cu interes. Dincolo de cifre, ce-am observat cu ochiul liber e că Federer s-a mişcat greoi, a dat o grămadă de rame (care rezultă tot din deplasarea întârziată) şi în general a părut să înoate împotriva curentului. Djokovic a fost şi el adormit la început, dar apoi şi-a găsit cumva ritmul şi a reuşit să stea mai mult în schimburi şi să fie mai constant de la un punct la altul. După meci, Novak a furnizat unul dintre cele mai distractive momente ale după-amiezii, atunci când a răspuns în franceză la întrebările din interviu. Cu oarece greutate, Novak a reuşit totuşi să se facă înţeles de public, care a apreciat efortul lui lingvistic mai mult decât cel din timpul meciului. Chestie de gust, ce vreţi.

Cât despre Federer, a încercat să arunce puţină lumină asupra nebuloasei meciului in declaraţiile pe care le-a dat: “Cred că el a jucat bine, judecând după condiţiile grele (rafale de vânt, vreme schimbătoare – nota mea). Dar n-am putut să susţin un ritm solid de joc azi. Cam asta a fost.” Aha. Clar? Nu?

Tot Federer: “Am avut dificultăţi de a ţine mingea în joc suficient de mult timp, deşi nu loveam rău. Novak forţează jocul, deci ai nevoie de mai mult decât să hotărăşti unde vrei să pui mingea. Nu e uşor să serveşti bine pe vânt şi odată ce Novak începe să facă retururi bune… A fost o săptămână dură pentru mine. Am avut un sezon de zgură dificil, n-am fost în cea mai bună formă fizică, iar azi am avut un adversar care a fost prea bun.”

Nu ştiu cu adversarul care a fost „prea bun”. Aş zice că a fost suficient de bun cât să-şi ţină capul deasupra apei şi să ajungă la mal. Senzația pregnantă din timpul meciului a fost că, fie și în condițiile în care a jucat foarte slab, Federer putea oricum să câștige un set. Cât despre problemele fizice, Roger a confirmat pentru presa elveţiană că a avut o problemă cu şoldul în ultimele două luni (umbla un zvon deja la Madrid, unde Federer a primit în timpul finalei nişte pastile), problemă care s-a ameliorat abia la Roland Garros.

Ca de obicei, Federer vede partea plină a paharului “Mai sunt două luni până la Olimpiadă, mai sunt două săptămâni până la Wimbledon, şi semifinală la un turneu de Grand Slam nu e un rezultat rău”. Când pune problema aşa, e greu să nu fii de acord cu el, nu? Bineînţeles, îl vede favorit în finală pe Rafa.

Cât despre Djokovic, el știe că trebuie să joace altceva în finală: “Nu pot să-mi permit să am atâtea suişuri şi coborâşuri în următorul meci. Sunt conştient de intensitatea la care va trebui să joc duminică. Nadal a câştigat ultimele două meciuri pe zgură, la Monte Carlo şi Roma, dar nu mă aştept să câştig toate meciurile din carieră împotriva lui. Bineînţeles, acum e diferit, se joacă 3 seturi din 5. El n-a pierdut decât un meci la RG. Eu, pe de altă parte, n-am câştigat niciodată un set la el aici. Cifrele sunt de partea lui. Nadal mereu joacă cel mai bun tenis al lui la Paris, şi va trebui să joc la cel mai înalt nivel tot timpul ca să câştig în 3 din 5 contra lui. O să fie o provocare. Trebuie să intru pe teren crezând că pot să câştig, e singura modalitate. Amândoi vrem titul, miza e mare tot timpul când e vorba de finala unui GS. Sunt conştient că am o ocazie de aur să fac istorie aici. Gândiţi-vă ce fel de meciuri am jucat în ultimul an contra lui şi aşteptaţi-vă la încă un meci încărcat de emoţii ”

Deci Novak e conştient după meciul de azi că trebuie să-şi ridice nivelul în finală ca să aibă o şansă împotriva lui Rafa. Aş zice că e o evaluare corectă. În ultimele trei meciuri, Novak fie s-a strecurat la mustaţă, fie ca azi, a jucat mai bine decât un adversar care a avut o zi mediocră. Aproape sigur, Nadal n-o să aibă o zi mediocră duminică. Condiţiile meteo pot să joace în continuare un rol, dar vor fi aceleaşi pentru amândoi. Ce mai poate juca un rol, posibil mare, va fi cât de mult ascendent psihic mai are sau nu mai are Djokovic asupra lui Nadal. Dar asta vom vedea duminică. Până atunci însă, putem să speculăm. Că doar pentru asta suntem aici.

Rafa, victorie confortabilă cu Ferrer

E aproape imposibil să-l bați pe Rafa. Nu zicem noi asta, ci însuși David Ferrer, omul care s-ar fi presupus că trebuie să încerce să-l oprească pe Nadal din drumul său către o a șaptea finală la Paris. Nicio șansă. David și-a demonstrat limitele, pierzând categoric, 6-2, 6-2, 6-1, în doar o oră și 46 de minute, cea mai clară diferență înregistrată într-o semifinală masculină din 1986 încoace. Nu că i-ar fi dat mulți șanse reale lui Ferru, doar că mai mulți specialiști s-au așteptat ca David să ia un set sau măcar să împingă unul în prelungiri. Însă outsiderul a părut în stare să ducă la capăt acest scenariu doar preț de câteva game-uri din startul primului set, când a beneficiat și de o minge de break, pe care a jucat-o foarte bine până în momentul loviturii decisive. Rafa s-a apărat ca de obicei, fantastic, a salvat momentul, apoi totul s-a  declanșat într-o execuție cu public, un public tăcut, ce-i drept, care și-ar fi dorit ceva mai multă acțiune. Nu e însă vina lui Rafa că acțiunea a lipsit și că opoziția pe care a întâmpinat-o pe parcursul său către finală nu a reușit să îi pună niciun fel de problemă. Elocvent pentru asta e că Nadal nu a pierdut decât o singură dată pe propriul serviciu, și asta în primul tur, cu Bolelli, atunci când există scuza că încă nu era la randamentul maxim.

Nici măcar o pauză de 55 de minute din cauza ploii nu l-a ajutat pe Ferrer să se regrupeze. Rafa a câștigat tot, la un moment dat a luat 16 puncte la rând. Nadal a câștigat până și cel mai frumos raliu al meciului, un schimb pe parcursul căruia el a alunecat, dar a reușit să lovească mingea de jos, regrupându-se la timp și câștigând mingea.

Rafa merge, așadar, din nou în finală. “Am făcut aproape totul foarte bine. Dar nu cred în perfecțiune. Nu există. Întotdeauna poți să joci mai bine. Nu mă gândesc că sunt în finală fără să fi pierdut un set, mă gândesc doar că sunt în finală. Anul trecut am avut impresia că nu am jucat atât de bine, în schimb, anul acesta cred că joc foarte, foarte bine.”. 

Pentru Nadal, urmează așadar o nouă finală cu Novak. A patra la rând la un Slam. Și, practic, cea mai bună șansă de a-și lua revanșa în fața sârbului. Pentru că de data asta se joacă pe terenul lui.