Semifinală epică! Rafa câștigă un nou meci fantastic cu Djokovic, va juca pentru al 8-lea titlu la Paris!

Pentru toată tensiunea și miza uriașă cu care a fost împovărată, această a 35-a reprezentație a dramei Rafa – Nole n-a dezamăgit. Meciul poate intra în topul meciurilor memorabile jucate de cei doi, alături de finala Australian Open 2012, chit că nu totul a fost perfect. Adevărul e că, dacă s-ar fi terminat în setul patru, când Rafa a servit pentru meci, s-a apropiat la două puncte și totul părea jucat, n-am mai fi vorbit acum despre un potențial clasic. Ar fi fost o victorie clară și fără multe lucruri de comentat pentru Nadal. Credit sârbului că a împins meciul în decisiv. Pe de altă parte, dacă n-am fi avut parte de răsucirea din decisiv, acea fantastică recuperare a lui Rafa, de asemenea n-am mai fi avut acum sentimentul că am luat parte la ceva special. Ar fi fost un set decisiv curat, care ar fi curs fără emoții în contul sârbului. Credit lui Rafa, așadar, pentru că a făcut finalul unul cu scântei.

În fapt, credit mare, mare de tot lui Nadal, pentru felul în care a reușit să-și treacă în cont probabil una dintre cele mai prețioase victorii din partea a doua a carierei sale. Politicos, spaniolul a încercat să păstreze decente proporțiile momentului („E doar o semifinală, n-am câștigat nimic”), dar știm cu toții cât de important este acest moment pentru Rafa, câte semnificații majore are și câte atuuri îi oferă lui Nadal în această rivalitate tot mai fascinantă. 

Poate încă n-o fi câștigat nimic (cu accentul pe „încă”), dar cu siguranță ar fi avut multe de pierdut. Un eșec cu Nole la Roland Garros, pe zgură, ar fi echivalat cu o lovitură de palat, și e greu de cuantificat ce efecte ar fi avut ea pe termen mediu. Ar fi pus punct domniei lui Nadal la Paris. Ar fi însemnat un campion nou la Roland Garros după nouă ani (altul decât Rafa sau Roger). Și mai important, l-ar fi plasat incontestabil pe Rafa pe planul doi, în spatele lui Djokovic, cu două înfrângeri pe zgură în cele mai prețioase locuri pentru Nadal (Monte Carlo și Paris) și cu un ecart psihologic imens. Ar fi fost chiar ironic ca primul turneu din 2013 la care Rafa să nu ajungă în finală să fie tocmai RG. Adăugați la toate astea șocul pierderii unui meci atât de important din situația de 2-1, 6-5, 30-15 și e lesne de înțeles ce a evitat Nadal. E lesne de înțeles de ce ziariștii prezenți la meci vorbeau despre o posibilă „cea mai grea înfrângere pentru Nadal”.

Mulți de „ar fi”, nu-i așa? Din fericire pentru el, Rafa a reușit una dintre cele mai impresionante reveniri ale carierei sale. Mult mai impresionantă, pentru mine, decât execuțiile tehnice uneori aproape inexplicabile care l-au ajutat s-o plămădească, s-o susțină și s-o transforme din ceva puțin plauzibil în realitate. A arătat de ce este atât de greu să fie învins în cinci seturi pe zgură și a reușit să-și păstreze teritoriul nealterat. Da, a fost „doar” o semifinală. Și atunci de ce simțim cu toții că turneul s-a încheiat deja?

 

Caruselul celor cinci seturi

Djokovic a început meciul cu un hold solid, construit din trei winners, dar, treptat, body-language-ul lui a devenit tot mai nesigur. Sârbul a arătat ezitant, parcă un pic nesigur de ce trebuie să facă pe teren și a evitat să preia inițiativa. În plus (și nu doar în primul set, ci și pe alte pasaje importante din meci), reverul său în lung de linie a avut zi liberă. Privit foarte de aproape, părea că Novak aproape că suferă când încearcă respectiva lovitură, motiv și de diverse discuții despre eventualele probleme fizice la șold, umăr sau spate (Nole le-a negat pe toate la conferință).

Receptiv, Nadal a primit și înțeles mesaje trimise de Djokovic și le-a materializat într-un break care plutea în aer, suficient cât să decidă primul set. S-a continuat la fel și în manșa secundă, cu un alt break (de asemenea simțit drept inevitabil), moment în care Novak s-a trezit, într-un final, din pumni și s-a upgradat în „beast mode”. A fost ca și cum a avut nevoie să fie încolțit pentru a-și eleva nivelul. Atât de ușoară și impetuoasă a fost schimbarea din jocul sârbului, încât Rafa a făcut instinctiv un pas în spate. „A jucat incredibil, absolut incredibil de la 2-3 la 6-3, nu?”, a spus, ușor admirativ, spaniolul ulterior. „Și totuși. probabil că el s-a așteptat să ducă momentul pozitiv în setul trei, ceea ce nu s-a întâmplat. În schimb, a fost exact invers. Poate că asta l-a surprins un pic”, a continuat ideea Rafa, referindu-se la „no show”-ul lui Nole în acel 6-1 care ar fi putut fi foarte bine un 6-0. La fel cum a evitat Nadal un set la zero la Monte Carlo, așa l-a evitat și Djokovic acum, el salvând două mingi de set cu un efort de orgoliu. „În astfel de meciuri, e greu să joci fiecare minut la capacitate maximă”, spune Rafa.

Setul patru a semănat cu primul, până când a început să semene cu al doilea. În sensul că Rafa a avut de două ori break, la 4-3 și la 6-5. În ambele ocazii (ultima, mai ales, ținând cont de circumstanțe, a fost în mod special impresionantă), Novak a răspuns cu două game-uri absolut fantastice la primire, fără nicio exagerare, confirmându-și statutul de cel mai bun jucător de retur din lume. La ultimul rebreak, Nole a dus momentum-ul și în tie-break, pe care l-a dominat și câștigat cu un alt punct în forță. Calitatea jocului era la cote dintre cele mai ridicate în acele momente. 

Cumva normal, Djokovic a făcut primul break în decisiv, apoi a confirmat. La 3-1, game-ul pe serviciul lui Nadal a părut mai greu decât o spune scorul, chit că n-au fost mingi de break. Însă Rafa a ținut serviciul cu maxim de efort, reușind să se păstreze aproape pe tabelă. Nole a scuturat din cap, ca și cum ar fi realizat cât de importantă ar fi fost o eventuală desprindere la două break-uri, în vreme ce Nadal, odată ieșit din perioada de uluială care marcat finalul setului patru și începutul decisivului, era deja în creștere.

„La 3-1 în decisiv, am avut multe oportunități. În afară de asta, el a servit foarte bine, a fost mult mai agresiv. A reușit câteva lovituri incredibile, a prins linii din unghiuri extraordinare”, confirmă Djokovic. 

O creștere care a fost confirmată în fascinantul game opt, game început cu un time-warning pentru Djokovic (asta după ce, mult mai devreme, Rafa a încasat inclusiv un point-penalty). Nadal a avut două lovituri direct câștigătoare fabuloase, Nole a salvat prima minge de break, apoi, într-un raliu pe care l-a controlat, a venit un moment incredibil. Prea grăbit să închidă cu smash o minge ridicată defensiv de adversarul său, Djokovic nu s-a putut controla și s-a prăvălit peste fileu după ce lovise mingea. Punct pierdut, în pofida protestelor lui Nole, minge de break pentru Nadal. Greșeală de începător, ar spune mulți.

Adevărul e că astfel de greșeli nu vin întâmplător. Nadal începuse deja să exceleze în apărare, iar Djokovic s-a temut probabil că mingea i se va întoarce, așa cum s-a mai întâmplat în atâtea rânduri. S-a grăbit să facă punctul și nu și-a calculat bine pașii. „În 99,999 la sută din cazuri aș fi făcut acel punct. Azi n-a fost să fie”, a contemplat el, cu un zâmbet trist, la conferință.

Rebreak așadar pentru Rafa, care a mai făcut mai apoi un alt punct considerat deja pierdut. Pe măsură ce meciul avansa, iar cei doi au schimbat hold-uri confortabile, la 7-6 Nadal a alergat și lovit un tweener defensiv care l-a zăpăcit pe Djokovic, al cărui răspuns a fost un smash în fileu. N-a fost singura ocazie când smash-ul l-a trădat iremediabil pe sârb. În game-ul final, pe care l-a pierdut la zero, Nole a început la fel, cu un alt smash în fileu. Alte două erori neforțate și era deja triple match point. Nici măcar Djokovic, maestrul meciurilor întoarse de la match point(s) down, n-a mai putut reveni de data asta. Rafa a sărbătorit cu un zâmbet foarte larg și mușcându-și tricoul, așa cum o face de regulă cu trofeele. Mesajul era clar. Plus un deget arătător către loja sa. Alt deget pe care Djokovic îl vede fluturat prin fața ochilor săi în semifinale la Roland Garros, după faimosul meci cu Federer, din 2011. 

„Pentru mine… alt an”, a conchis el. „Voi reveni și voi încerca și mai departe să câștig trofeul”. În alt an, Nole. Deocamdată, titlul Roland Garros pare de neatins.

Dacă tot am amintit de finala Australian Open 2012, a fost ca și cum am văzut o versiune în oglindă a ei. Atunci a fost Nadal cel care a câștigat setul 4 în tiebreak, și s-a desprins la 4-2 în decisiv, numai ca Djokovic să revină și să câștige. O revanșă nu putea fi mai completă altfel. Novak a trăit acum exact ce a trăit Nadal atunci.

Și dacă vorbim de similitudini cu alte meciuri faimoase, evoluția evenimentelor a semănat, din punctul de vedere al lui Rafa, cu istorica finală de la Wimbledon, din 2008. Și atunci, Nadal a pierdut un tiebreak în setul 4, după ce fusese chiar mai aproape de victorie decât azi. Apoi a părut afectat în decisiv, dar a revenit și câștigat. Cu 9-7, ca și azi.

Cu Ferrer în finală

După ce a trăit un vis cu Federer, Tsonga s-a trezit rapid la realitate lovindu-se de zidul David Ferrer. În vreme ce tribunele încercau să se recupereze după maratonul de la Nadal – Djokovic (și încercau să facă asta afară, la terase), Ferrer n-a stat mult pe gânduri și l-a luat pe sus pe francez, omorând, cu un 6-1 în primul set, orice urmă de suspans, precum și factorul „public”. Descurajați, fanii francezi n-au făcut prea mult tam-tam (sau n-au fost inspirați de Tsonga ca să facă), astfel că meciul a curs, în pofida unui tie-break în setul doi, spre o victorie clară și pe deplin meritată pentru David Ferrer. Slam istoric făcut de Ferru, care ajunge în prima finală de GS a carierei fără să piardă măcar un set. E drept, parcursul său a fost curățat, indirect, de multe nume care i-ar fi putut da mai multe dureri de cap (Federer, Berdych, Monfils, Gulbis, poate și Almagro), dar asta nu-i scade prea mult din merite. Ferrer aleargă de ani buni după o finală de Slam și a obținut-o acum. Partea proastă e că va da peste coșmarul său, cel de care nu poate să treacă orice ar face. Cu Nadal, Ferrer are un bilanț dezastruos, pierzând inclusiv ultimele opt meciuri jucate, toate pe zgură. Printre ele, două eșecuri demoralizante într-un mod aparte, ambele anul acesta (Acapulco, Madrid), plus un 6-2, 6-2, 6-1 întâmplat chiar la Roland Garros, anul trecut. Puțină lume ar îndrăzni să prezică un alt deznodământ decât o nouă victorie pentru Rafa în trei seturi. Pe de altă parte, puțină lume ar fi îndrăznit să-l dea pe Ferrer într-o finală de Slam.

Plouă la finală?

Nadal a încheiat meciul cu 61 de lovituri direct câștigătoare, față de 54 ale sârbului. Raportul erorilor neforțate a fost 44 Rafa – 75 Novak.

A fost abia a doua oară în cariera lui Rafa când a fost împins în cinci seturi la Roland Garros. Rafa are acum un bilanț de 58-1 la Paris și va juca duminică pentru un nou titlu cu învingătorul dintre Jo-Wilfried Tsonga și David Ferrer.

Scorul meciurilor directe dintre Nadal și Djokovic este acum de 20-15 în favoarea lui Rafa. Spaniolul va juca duminică în cea de-a noua finală din tot atâtea turnee la care a participat în acest sezon. 

Ca un amănunt important pentru duminică, prognoza meteo se anunță nefavorabilă la ora finalei: șanse mari de ploaie.

 

Novak, la conferință: „Am vrut titlul acesta atât de mult!”

Explicabil, Nole a apărut dărâmat la conferința de presă, dar s-a mai redresat pe parcurs, reușind să o încheie cu un discurs pozitiv, aproape motivațional. Câteva dintre cele mai importante idei din declarațiile sârbului: „Îmi felicit adversarul, a reușit câteva execuții incredibile în setul cinci. Pentru mine… un alt an, data viitoare. Setul trei n-a fost deloc grozav pentru mine, am căzut fizic. Apoi am reușit să-mi revin și să joc tot mai bine, dar în final n-a fost suficient. Am vrut titlul acesta atât de mult, dar trebuie să merg înainte. Am mai fost în această situație în alți ani, trebuie să folosesc perioada următoare ca să mă refac, atât fizic, cât și ca motivație, și să joc cel mai bun tenis al meu la Wimbledon”.

Despre deja faimosul smash „cu fileul”, care s-a petrecut la 4-3 în decisiv, Nole a spus: „Trebuie să ai grijă să-ți folosești oportunitățile atunci când ele apar. Altfel, riscă să se întoarcă împotriva ta. Nu am văzut reluarea încă. Știu regula, dar nu știu dacă situația corespunde regulii, o să mă uit. Nu văd multe lucruri pe care le-am făcut greșit azi”.