Se joacă! Djokovic – Nadal se întâmplă. Federer se reîntâlnește cu Wawrinka, sferturi de finală excelente la Paris

Dacă în turneul fetelor tabloul e dat complet peste cap, turneul masculin plesnește de bine. Avem un Final Eight excelent; dacă ar fi trecut și Berdych, i-am fi avut la lucru pe primii opt capi de serie. Un monument de constanță anul acesta, cehul a rămas fără prospețime tocmai când avea nevoie mai mare de ea, în momentul de intensitate maximă al sezonului. 

Evenimentul cel mai important este că sfertul de finală anticipat la tragerea la sorți chiar se va întâmpla: Novak Djokovic și Rafa Nadal se vor regăsi față în față miercuri, într-unul dintre cele mai tari sferturi de finală din istoria Grand Slam-urilor, un meci în care sunt investite multe teorii și de care atârnă multe concluzii. 

Nici n-avea cum să nu se întâmple. Novak Djokovic e într-o formă prea bună ca să sufere daune pe parcurs, nici nu s-a prezentat vreun doritor pe traseul său, iar Rafa Nadal și-a simplificat el drumul, făcându-l să pară mult mai ușor decât arăta la tragerea la sorți. Nu-i mai puțin adevărat că Rafa a pierdut un prim set cu Jack Sock, ceea ce nu e de natură să-i încurajeze prea mult pe fanii spaniolului, mai ales în condițiile în care acesta a servit pentru meci, înainte de a se vedea tras în setul patru de american. Deși azi nu l-a ajutat prea mult serva, Rafa spune că e fericit: nu mai joacă apăsat de emoțiile, stresul, apăsarea, presiunea sau orice o fi fost ceea ce l-a chinuit la începutul anului și mai târziu. “Asta îmi dă posibilitatea să joc bine, la un nivel mai bun“”, a spus Rafa. Ironic, victoria cu Sock l-a asigurat că va rămâne în Top 10, indiferent de cum se va derula turneul de aici înainte.

Tot el a găsit un unghi foarte interesant despre meciul din sferturi. L-a descris cu genul de declarație specifică lui Rafa, care, aparent, scoate în față o evidență, dar, dacă stai să te gândești, are mai multă logică decât ai fi dispus să o creditezi în primă fază: “Cu Novak va fi cea mai grea partidă pe care am jucat-o vreodată în sferturi la Roland Garros. Nu e îndoială. Dar învingătorul acelui meci nu va fi noul campion de la Roland Garros. Va fi doar un semifinalist. Asta e o mare diferență. Chiar dacă e un meci special, este doar un sfert de finală“.

Va afecta faza în care se joacă meciul în vreun fel desfășurarea acestuia? Greu de spus, dar i-ar putea face pe amândoi mai puțin apăsați, știind că nu e totul decis de această partidă și că ea nu va fi urmată de o ceremonie de premiere. Ar putea ajuta și la nivelul spectacolului. Dată fiind miza imensă pusă pe masă (nu doar un trofeu, ci întreaga supremație a lui Rafa pe zgură era/este chestionată), finalele jucate de cei doi la Paris n-au excelat prin spectacol, ci s-au simțit mai degrabă încordate, tensionate. În schimb, semifinala din 2013 a fost mult mai spectaculoasă.

Cert e că Nadal pare să fie gata de orice ca să nu fie dat la o parte de Djokovic. Dacă jocul său de acum poate încă nu convinge pe toată lumea, atitudinea lui Rafa este exact cea de care are nevoie: “Djokovic este de departe cel mai bun din lume acum. Are multă încredere și o formă excepțională. A câștigat aproape toate meciurile jucate anul acesta, are doar două înfrângeri. Eu iubesc Roland Garros. Iubesc terenurile de aici. Voi face tot posibilul să câștig meciul. Mă simt competitiv. Voi lupta până la ultima secundă a meciului. Nu știu dacă va fi suficient. Dacă eu voi juca bine, iar oponentul meu va juca mai bine, atunci îi voi strânge mâna și voi merge mai departe”.  

Miercuri după-amiază nu vă faceți program. Pentru al patrulea an la rând, drumurile lui Nole și Rafa se intersectează la Paris. De data asta, culmea, chiar de ziua lui Nadal. E un meci care riscă să capete proporții mitice până când va începe: un câștigător de 9 ori al acestui turneu vs un challenger care n-are nimic în comun cu o astfel de etichetă, dată fiind statura actuală a lui Nole, locul ocupat și mai ales, forma. Dar, până când va reuși să-l bată pe Nadal la Paris, sârbul rămâne challengerul. 

Până la Rafa – Djokovic episodul 44, avem tenis de mare calitate și marți. O altă bătălie elvețiană, cu Wawrinka și Federer izolați pe Lenglen, în favoarea lui Tsonga și Nishikori, cărora li s-a rezervat, într-o programare care a ridicat sprâncene, locul din program de pe Chatrier. 

Cei doi au repetat isprava din Cupa Davis, din noiembrie, câștigând un alt cuplaj cu doi francezi. Wawrinka l-a mânuit pe Simon și, până acum, face un turneu excelent; ca să-l continue, va trebui însă să facă nefăcutul și să-l bată pentru prima dată într-un Slam pe Federer. Cea mai recentă întâlnire a lor, la Roma, s-a sfârșit ciudat, cu Stan dispărând brusc pe la jumătatea primului set. Ca și atunci, Stan l-a chemat iar la arme pe Federer pe Twitter înaintea meciului de marți, dar s-ar putea să nu-i placă prea mult versiunea de Federer pe care o va primi. Veteranul elvețian este cât se poate de sharp în acest turneu, iar victoria cu Monfils, convingătoare și bine executată, ca un șurub bine strâns, îl aduce într-un loc bun în ce privește moralul. Federer devine, de obicei, și mai periculos pe măsură ce sesizează o oportunitate. Și, chiar dacă două meciuri cu Wawrinka și cu Tsonga/Nishikori nu-s simple, aceasta este o oportunitate mare de tot pentru Federer la o nouă finală de Slam, o nouă finală de Roland Garros.  

Prin tot acest decor plin de subiecte de prima pagină, fie că e vorba de marii favoriți ai turneului, de preferați ai publicului sau de francezi, trec nebăgați în seamă Andy Murray și David Ferrer, care au lucrat în liniște și pe sub radar, câștigându-și relativ confortabil meciurile de până acum. Murray a mai pierdut cu Ferrer la Paris, ceea ce face din acest meci un test excelent pentru invincibilitatea scoțianului pe zgură. Chiar: cum ar fi ca, între Djokovic, Nadal și Federer, fiecare cu motivele lui, să câștige titlul Murray?