Schimbare de tactică. Cum le poate bate Simona pe adversarele cu joc similar?
Camelia Butuligă | 25 octombrie 2017De dezbătut este cum le bate Simona pe jucătoarele cu un profil de joc similar cu al ei, pentru că în ultimul timp, meciurile cu miză au fost împotriva jucătoarelor de forță gen Sharapova, Konta, Muguruza, Ostapenko. Simona și-a dezvoltat jocul în jurul strategiei făcute pentru adversare unde nu trebuie neapărat să genereze forță, ci s-o redirecționeze și să nu greșească. Alicia Molik, comentatoarea WTA TV spunea chiar de la începutul meciului, când Simona se chinuia să lovească mingile și acestea parcă se scufundau în vată în terenul advers că ”e nevoie de o mentalitate foarte diferită când ești doar tu responsabilă pentru generarea întregii forțe a loviturii. Poate fi epuizant mental.”
După meciuri ca acestea, care se termină cât ai clipi, de obicei întrebarea care ne frământă este ”ce s-a întâmplat?” și ”de ce?”. La prima, răspunsul este că Simona a greșit prea mult, nefiresc de mult pentru ea (17 neforțate în două seturi scurte este imens pentru o jucătoare care poate face și doar 1-2 neforțate pe set), iar Caroline nu a dat nimic gratis. Daneza a continuat să servească la fel de bine ca în meciul câștigat cu același scor drastic contra Svitolinei, și a terminat cu doar 7 neforțate.
Vizual, schimburile au avut un aer de incertitudine din partea Simonei, care a părut că nu-i citește patternurile Carolinei cu aceeași precizie ca altor adversare: a pornit de multe ori cu o fracțiune de secundă prea târziu la minge, sau s-a trezit înghesuită, luată prin surprindere de plasamentul în colțuri al mingilor Carolinei.
Poate un motiv este și faptul că ultimul lor meci pe hard a fost, hăt, în 2015 la Dubai? Din 2015 de la Stuttgart (zgură), cele două s-au mai întâlnit abia anul acesta la Eastbourne pe iarbă. Meciurile dintre ele au scoruri de toate felurile: ambele au pierdut și au câștigat și în două și în trei seturi. Totuși, înfrângerea clară de azi cred că se poate pune, dincolo de ziua proastă a Simonei și cea excelentă a lui Wozniacki, și pe seama suprafeței foarte lente. Daneza nu a pierdut încă niciun meci în faza grupelor din cele 5 jucate la WTA Finals până acum.
Într-adevăr, este o întrebare legitimă: cum treci mingea de Wozniacki pe o suprafață ca aceasta? ”Îmi convine că este un hard mai lent, pentru că dacă pui un pic de spin pe lovitură, mingea sare mai sus și am mai mult timp să ajung la ea,” spunea Caroline după meci. Dacă lovește plat, cum a încercat la început, Simona nu are forța necesară de a termina punctul repede (și nici suprafața nu ajută), doar își crește riscul de a greși: nemaiavând spin, mingea nu se mai curbează destul peste fileu și apoi în teren, rezultând multe fileuri sau outuri.
A fost cazul azi, când Simona a făcut extrem de multe neforțate. La ambele OCC-uri, Cahill i-a spus să pună spin pe propriul forehand și să atace dreapta danezei, să nu mai riște atâta cu backhandul și să stea în punct. Însă când a pus în aplicare acestea, dincolo de fileu Wozniacki a avut răspuns la tot, mai ales în duelurile rever-rever. Curând, nu forehandul danezei se dezintegra, ci al Simonei. Foarte multe erori au venit pe lovituri de finalizare, și probabil au fost cauzate de presiunea de a da foarte aproape de linii, altfel era temerea că Wozniacki avea să le ajungă.
Una peste alta, un meci în care Wozniacki a fost limpede și a jucat exact același tenis high-percentage, riscând calculat și servind foarte solid, iar Simona a fost descumpănită, ca cineva care încearcă să descuie un seif al cărui combinație a uitat-o, cu ceasul ticăind. După ce setul 1 a luat-o rapid la vale, în setul doi Simona a ridicat nivelul, încercând să atace serviciul lui Caroline și să lungească schimburile, dar deja nu mai juca cu calm. În al doilea OCC, i-a descris meciul lui Cahill ca ”imposibil”. Este, într-adevăr, extrem de frustrant să te trezești în fața unei jucătoare similare, care execută la perfecție. Putem spune că azi Caroline a învins-o pe Simona cu propriile arme.
S-a făcut ceva caz de scorurile ultimelor 6 înfrângeri ale Simonei, patru dintre ele drastice. Personal, nu cred că se poate face vreo paralelă între cele patru meciuri sau să se pună acele scoruri pe seama unei probleme ascunse la Simona. La Wuhan, cu Kastakina, Simona nu mai jucase de o lună: se întâmplă și altor jucătoare la începutul unui nou segment, pe fus orar foarte diferit, să aibă un început șovăitor. Muguruza la Cincinnati a fost unplayable, cred că bătea pe oricine cu scorul acela. Cu Svitolina la Toronto, era al doilea meci jucat în aceeași zi. Între ele, Simona a câștigat destule meciuri. Dacă erau mai apropiate, sau, doamne ferește, consecutive, da, era clar un semn îngrijorător. Așa, nu mi se pare.
| Declarațiile Simonei de după meci
Ce mi se pare mai interesant de dezbătut este cum le bate Simona pe jucătoarele cu un profil de joc similar cu al ei, pentru că în ultimul timp, meciurile cu miză au fost împotriva jucătoarelor de forță gen Sharapova, Konta, Muguruza, Ostapenko. Simona și-a dezvoltat jocul în jurul strategiei făcute pentru adversare unde nu trebuie neapărat să genereze forță, ci s-o redirecționeze și să nu greșească. Alicia Molik, comentatoarea WTA TV spunea chiar de la începutul meciului, când Simona se chinuia să lovească mingile și acestea parcă se scufundau în vată în terenul advers că ”e nevoie de o mentalitate foarte diferită când ești doar tu responsabilă pentru generarea întregii forțe a loviturii. Poate fi epuizant mental.” Următoarea adversară, Svitolina, generează mai multă forță decât Wozniacki, dar poate fi la fel de scai din spatele terenului. Cu calificarea pe masă, va fi, probabil, o adversară la fel de incomodă.
Foto: Jimmie48Photography
***
Pachetele au început să plece spre voi!
Tricourile care sărbătoresc un moment istoric pentru tenisul românesc sunt în Shop, așa cum au fost votate de cititorii 30-0.
Ia-ți „Onederful” – preferatul publicului – și „Onederful Black”.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română