Să nu te temi niciodată să o iei de la capăt. Chiar și de patru ori. Kaia Kanepi și lecțiile despre curaj și răbdare pe care le oferă de atâția ani

Pe Kaia Kanepi am văzut-o pentru prima dată jucând la Wimbledon, în 2010, în turul trei, când a întâlnit-o pe Alexandra Dulgheru. Atunci, Kanepi a câștigat categoric, 6-1, 6-2. Ulterior, estonianca, deloc străină de rezultate mari (cu doi ani mai devreme, adică tocmai în 2008, ajungea în sferturi la Roland Garros) avea să meargă până în sferturile acelei ediții de Wimbledon.  

Kanepi a dominat atât de categoric acea întâlnire cu Alexandra încât asta m-a determinat să o urmăresc și mai constant, fascinat de naturalețea agresivității sale. Pentru că rar mi-a fost dat să văd o jucătoare care lovește atât de puternic și de curat, cu atâta nonșalanță, generând un easy-power absolut brutal pentru orice adversară. 

Au trecut aproape 12 ani și nimic nu pare să se fi schimbat. Sunt 12 ani în care Kanepi a continuat să domine în meciuri, să impresioneze pe absolut toată lumea, să-și adauge pe lista de victime favorite după favorite în Slamuri dar, în paralel, să treacă prin câteva dintre cele mai dure accidentări. Doar că pe cât de complicate au fost obstacolele, pe atât și revenirile ei a fost mai impresionante. 

Asta ar putea fi rezumatul carierei ei în câteva cuvinte: niciodată nu i-a fost teamă să o ia de la capăt. A fost în primele 15 din lume, dar a ajuns undeva în Top 400 ; nu i-a fost teamă să participe în turnee ITF pentru a-și reconstrui clasamentul. Din cauza accidentărilor, Kanepi are doar patru sezoane integrale în toată cariera ei! Restul timpului? Și l-a petrecut încercând să se refacă după accidentări și să o ia de la zero, întâi prin turnee ITF de 10K, apoi 25K și mai apoi calificări la turnee WTA. Și asta nu o dată. Nu de două ori. Ci de patru ori. 

Cea mai complicată accidentare a venit în 2016. După câteva sezoane (2012, 2013, 2014) în care a jucat cel mai bun tenis al său și a urcat până pe locul 12 (august 2012), Kanepi a fost deraiată în 2016, din nou, de o accidentare. De data asta la picior, combinată cu un virus autoimun, context în care a luat în calcul să renunțe la tenis. 

În 2017, chiar la US Open, când a ajuns din calificări în sferturile de finală, în pofida faptului că începuse turneul de pe locul 418 și jucase doar cinci turnee în acel an, Kanepi a detaliat cu ce probleme s-a confruntat, mărturisind că o accidentare la picior pe care nu a tratat-o corespunzător, dar și diagnosticarea cu Epstein Barr, un virus autoimun, care o seacă de energie, au determinat-o să se gândească la retragere. ,,Nu am ştiut dacă voi mai putea juca, aşa că am lăsat lucrurile de la sine şi nu mi-am mai dorit să am de-a face cu sportul”, spunea ea. Deşi nu era sigură că va mai reveni în tenis a început să se antreneze cu un aruncător de greutăţi: ,,Cum nu aveam nimic de făcut, am început să mă antrenez cu el, aruncam cu mingea medicinală, făceam exerciţii fizice, alergam. Nu am mai jucat deloc tenis, dar o lună mai târziu, când am realizat că sunt destul de bine pregătită fizic şi m-am simţit în sfârşit sănătoasă, am decis să revin, a treia oară”.

Aproape cinci ani mai târziu de la acel rezultat, timp în care s-a chinuit cu alte accidentări la umăr și la tendonul lui Ahile, Kanepi se întoarce într-un sfert de finală, de data asta la Australian Open, devenind una dintre puținele jucătoare care joacă sferturi la toate cele patru turnee de Grand Slam. 

Prin victoria (5-7, 6-2, 7-6) obținută în fața Arynei Sabalenka, numărul 2 în acest moment, Kanepi a devenit doar a 15-a jucătoare în activitate care ajunge în sferturile de finală ale tuturor celor patru Slamuri. În plus, a bifat a 14-a (!) victorie a carierei vs. o jucătoare de Top 10. Nouă dintre ele s-au petrecut într-un Slam. Sunt niște statistici impresionante pentru o jucătoare care a trecut, în prea multe rânduri, neobservată până când, cu tenisul ei absolut înspăimântător, a obligat pe toată lumea s-o remarce. 

În esența ei, această poveste a Kaiei Kanepi nu e neapărat despre cifrele de mai sus. E despre a nu renunța și despre curajul de a o lua de la capăt, iar și iar și iar. Iar tenisul, sportul  – și lumea în general – au nevoie de asemenea povești. 

Suntem singurul site de sport din România cu interviuri exclusive cu jucătorii români la majoritatea turneelor de Grand Slam. Dacă apreciezi articolele și analizele 30-0, precum și interviurile exclusive cu jucătorii români, susține-ne cu un abonament la 30-0+, alegându-și unul dintre pachetele disponibile AICI. Ai acces la mai mult conținut exclusiv, doar pentru abonați (plus alte surprize frumoase), și ne ajuți astfel să facem un jurnalism mai valoros și mai cuprinzător pe 30-0 și în toate proiectele noastre.