Roma, finala | “When in Rome”, Rafa zâmbește

Cu nouă game-uri scurse și aproape o oră de joc deja consumată, Novak Djokovic își pregătea, temeinic, atacul care avea să-i aducă o minge de set. Era 5-4, 30-30 pe serviciul lui Rafa, când un schimb prelungit, intens, extrem de fizic, aproape chinuitor, s-a terminat abrupt la atacul lui Djokovic. Dar nu cu punct, cum și-ar fi dorit sârbul, ci cu un strigăt al unuia dintre arbitrii de margine. A strigat ‘Out” și n-a fost, punctul s-a rejucat, Djokovic l-a pierdut, apoi, înfuriat, sârbul n-a putut depăși momentul. S-a blocat, a rămas cu gândul la acel punct care, teoretic și practic, i-a fost “luat”, și a greșit, ușor, cu forehandul, următoarele două puncte.

Sârbul a luat starea negativă cu el în game-ul următor. La 5-5, deși a condus cu 40-15, Novak a plătit tribut stării de agitație cu originea în acel out controversat. Un rally maraton la 40-40, în care Djokovic a atacat toate colțurile, defensiva aproape dincolo de înțeles și de plămâni a lui Nadal stârnind rumoare în tribune, s-a terminat cu un forehand expediat moale, în fileu, de omul cu atacul, adică de Nole. Punctul imediat următor, sârbul s-a trezit prins ca un pește în plasă într-un schimb de scurte la fileu, schimb din care Rafa, cu mai multă experiență în ale pescuitului în ultima perioadă, a agățat cu multă îndemânare break-ul de care avea nevoie, motiv pentru Djokovic să-și maltrateze racheta în drumul spre scaun, spre groaza copiilor de mingi. La 6-5, Nadal n-avea cum să greșească.

Toată această nebunie descrisă mai sus a reprezentat scuza perfectă pentru ca jocul lui Djokovic să se dezintegreze, încet, dar sigur, începând chiar cu primul game al setului secund. Știați ce record avea (și are) Nadal, pe zgură, atunci când câștigă primul set? 199-2. Adică a câștigat 199 de meciuri pe zgură atunci când a luat primul set. E un mod subtil de a descrie șansele lui Djokovic de la acel moment.

Și, chiar și așa, Novak a avut ocazii să revină în meci. Chiar și după ce și-a pierdut serviciul încă din game-ul inaugural al setului. Mă rog. Mai bine zis l-a câștigat Nadal. Revenit la serviciu, Rafa a avut un mic black-out, ajungând aproape din nimic la 0-40. O altă eroare neforțată a sârbului, una dintre numeroasele ale zilei, a readus egalitatea în game. Nole avea să mai beneficieze de o a patra șansă de rebreak în respectivul game, și aceea izgonită cu un forehand neglijent. 

Liderul mondial și-a făcut serviciul la 0-2, și a beneficiat de alte două mingi de break pe următorul serviciu al lui Nadal, ca și cum spaniolul s-ar fi încăpățânat să țină  ușa deschisă pentru o revenire a prietenului său. A fost game-ul cel mai plin de erori, aproape caraghioase, pe alocuri. La 30-30, Djokovic a judecat greșit o minge care ar fi ieșit, lejer, în out, dar pe care, într-o încercare de smash, a lovit-o atât de prost încât mingea nici n-a prins fileul. A urmat un vole executat mult sub pretențiile unui lider mondial, pentru ca, la minge de break, Nole să fie din nou trădat de forehand. S-a făcut 3-1, scor de la care Djokovic n-a mai fost câtuși de puțin amenințător. Finalul a fost apoteotic: dublă greșeală la minge de meci.

A nu se înțelege din tot acest scurt rezumat al filmului jocului că meritul lui Nadal ar fi stat numai în a pescui erorile neforțate ale sârbului. Rafa a jucat compact, așezat, nu la nivelul din meciul din Berdych, dar cu alura unui om care nu se teme de adversarul său, care își cunoaște bine atuurile și e împăcat cu ele. Ca și în multe alte ocazii, defensiva lui Nadal a fost impecabilă, frustrantă pentru Djokovic. Ca un vampir care se hrănește cu zgură și își seacă adversarul de încredere, Rafa te poate lăsa fără aer, întâi la propriu, apoi, cel mai dureros, la figurat, făcându-te să te întrebi ce unghiuri ar trebui să mai găsești pentru a-i doborî zidul. Pentru că alea pe care le credeai suficiente, în mod evident, nu-s.

Victoriile lui de la Monte Carlo (ok, poate mai puțin aceea), și, mai ales, de la Roma, vin să readucă lucrurile în matca lor “firească”, așa cum le știm că trebuie să se întâmple pe zgură, de ceva ani. Și mai sunt menite să îi confirme lui Rafa că teoria lui, aceea cu “să aștept, să muncesc mai mult, să îmbunătățesc fiecare detaliu al jocului meu”, e corectă. Și, implementată corect, ea l-a readus pe iberic, după un an plin de turbulențe și de îndoieli, exact acolo unde îi place și unde merită: în postura de favorit pentru Roland Garros. Odată rezolvată “problema Djokovic”, chiar dacă nu de tot, dar măcar la nivel de încredere, Rafa se poate concentra acum pe Paris. Adică pe ceea ce, în fapt, contează.

Dar Djokovic? Hotărât lucru, n-a fost ziua lui azi. Interesant ce a spus el după meci. Că nu i s-a părut că Nadal ar fi jucat extraordinar, dar că prea-numeroasele lui erori neforțate au fost imposibil de remontat. “Când joci cu Rafa nu poți să greșești atât de mult, nu poți să ratezi oportunitățile de care beneficiezi”, a spus un prea puțin afectat Nole, la conferință. Nadal a respins ideea, în stilu-i caracteristic: “Dacă pot să joc mai bine? Da. Dacă pot să joc MULT mai bine de atât? Nu sunt chiar atât de bun”.

Dominating isn’t winning : could be lesson of this final. Djokovic has the keys but too nervy, frustrated, too much errors. Nadal steadier.

— Carole Bouchard (@carole_bouchard) May 21, 2012

 

Dincolo de acest tête-à-tête politicos și PR-istic, în mod cert Djokovic are dreptate în ce privește o parte a declarației sale. Nu poți să treci cu atâta ușurință pe lângă șansele pe care le ai cu Rafa. Dar. Nu-l plângeți pe Nole. Nu vă faceți griji pentru el. Nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun cu el, n-a fost vreun accident sau o pană de formă. A pierdut și Roma, dar nu e nicio dramă. Lucrurile nu se schimbă prea mult. Sârbul rămâne același Nole care știe ce trebuie să facă împotriva lui Rafa.

Iar principala lui misiune în 2012 a fost, este și va fi Roland Garros. Novak e la 7 meciuri distanță de o performanță colosală, The Nole Slam, cum deja a fost botezat de media, câștigarea ultimului Slam care-i mai lipsește dintr-un colier îndeajuns de strălucitor cât să-i ia ochii de la alte trofee importante, dar nu ATÂT DE importante. În două săptămâni de acum înainte, nimeni nu-și va mai aduce aminte de greșelile lui Djokovic de la Roma. Și, afară de vreo catastrofă dubioasă care să-l scoată de pe traseu, să nu-și facă cineva griji că Nole va lipsi de la întâlnirea cu ultimele meciuri de la Roland Garros.

 

Cifrele lui Rafa

– al 21-lea Masters din carieră, record absolut. Dintre acestea, 16 sunt câștigate pe zgură

– al 49-lea titlu din carieră. Dintre acestea, 35 sunt pe zgură

– al 6-lea titlu la Roma, record absolut

– de-a lungul turneului și-a câștigat 44 din 47 game-uri pe propriul serviciu, salvând 20 din 23 mingi de break

– primul Masters din 2010 încoace, altul în afară de Monte Carlo

– Nadal vs Federer + Djokovic pe zgură: 23-4. În afara zgurei: 13-20

– 26 de victorii consecutive pe zgură roșie în acest moment (incluzând și Cupa Davis)

– al 7-lea an la rând când va fi printre primii 2 capi de serie la Roland Garros

 

Rezumatul meciului