Pe hârtie un meci interesant, finala feminină dintre Maria Sharapova (campioana en-titre) şi Na Li (campioana en-titre la Roland Garros) a fost până la urmă un meci chinuit, de aproape 3 ore, în care protagonistele a trebuit să lupte cu propriii demoni, cu condiţiile meteo dificile şi cu o întrerupere de două ore la delicatul scor de 6-6 în decisiv.
Cei care aţi încetat să vă uitaţi când Na Li avea un set şi 4-0 crezând naiv că „gata, s-a terminat”, nu sunteţi în mod cert familiarizaţi cu dramele şi răsturnările de situaţie care au devenit emblema WTA. Propun cu aceasta ocazie un nou slogan pentru viitoarea campanie de marketing a circuitului feminin: „WTA: Nimic nu e simplu”. Nu ştiu încă ce concluzie să trag după acest meci, care a avut câteva fracturi inexplicabile în care balanţa s-a înclinat brusc dintr-o parte în alta, fără motiv evident. Voi încerca totuşi să elaborez.
În primul set, Na Li a avut control aproape total. A jucat un tenis agresiv dar calculat, a plimbat-o pe Maria pe tot terenul cu lovituri precise, sincronizate. Retururi curajoase, drepte în cros închis care făceau mari pagube şi acel rever adânc şi plat care e la fel de eficient ca o lovitură de dreapta. Li este o atletă bună, cu un fizic compact şi se mişcă foarte bine. O frumuseţe de privit când joacă cum a jucat în primul set.
Mai puţin plăcut a fost pentru Sharapova, a cărei mişcare pe zgură a fost greu pusă la încercare datorită forţei şi plasamentului excelent al loviturilor adversarei. Pe deasupra, Masha a mai trebuit să gestioneze şi “celebrul” ei serviciu, care dă în continuare rateuri: a făcut 10 duble greşeli în tot meciul.
Setul 1 a debutat cu un schimb scurt de breakuri, după care s-a mers pe serviciu până la 5-4 pentru Na Li. Aici, pe serviciul Mashei, datorită unor lovituri câştigătoare inspirate şi unui rever al Mariei care a aterizat în fileu, Na Li face break la momentul cel mai profitabil: set 6-4.
La pauză, atât Jiang Shan cât şi Thomas Hogstedt coboară pe teren. Nu ştiu ce-o fi zis soţul celebru al lui Na Li, dar pot să vă spun ce-a zis antrenorul Sharapovei. I-a zis să facă mai puţine greşeli neforţate. I-a zis să-şi amintească cum a bătut-o pe Li în nişte meciuri anterioare. Şi ca de obicei, i-a zis că e cea mai bună. În ciuda discursului mobilizator al lui Hogstedt, Masha a continuat să fie împinsă dintr-un colţ în altul şi-n setul 2. Li a folosit inteligent servicii kick în afara terenului, a continuat să facă lovituri câştigătoare şi să forţeze greşelile Mariei. Cât ai clipi s-a făcut 4-0.
Începutul sfârșitului pentru Na Li
Ei şi de aici înainte Na Li a început să joace cu frică şi Masha a început să lupte. De ce anume i s-a făcut frică chinezoaicei? De victorie? Pentru că victoria era singurul deznodământ posibil la acel scor şi la felul în care juca. Poate i s-a făcut teamă că dacă mai câştigă şi Roma, o să năvălească iar sponsorii la uşa ei şi poate nu mai are chef să mai filmeze atâtea reclame.
Înapoi la meci. Masha face break pe o dublă greşeală a chinezoaicei (ce semn mai clar de crampe mentale?) pentru 1-4 şi îşi ţine serviciul pentru 2-4. La momentul ăsta Li făcea greşeli în stânga şi-n dreapta. Break din nou Masha pentru 3-4, apoi 4-4. Na Li la serviciu. Deja situaţia începea să semene cu un tren deraiat. Na Li ajunge la 40-0. Am crezut că a reuşit să îndrepte corabia în ultima clipă, dar nu. De la 40-0 se ajunge la egal şi Li face o dublă, şi apoi încă una, pentru a-i da break-ul Mashei. 4-5 de la 4-0. Dezintegrare totală.
La momentul ăsta, ca spectator, te gândeşti că sunt două variante posibile: ori persoana a uitat brusc cum să joace tenis, ori i s-au scurtcircuitat neuronii şi comenzile nu mai ajung la corp. Oricum ar fi, este ceva greu de privit. Masha, ale cărei instincte de predator s-au trezit la viaţă când a simţit vulnerabilitatea adversarei, şi-a luat serviciul fără să clipească: 6-4 şi setul 2 era în geanta roz a Sharapovei.
Mă gândeam că setul 3 va fi o formalitate pentru Maria, noua specialistă pe zgură a WTA. Şi pentru început, a fost: break imediat pentru 1-0. Dar zeii (sau zeiţele, am o puternică suspiciune) tenisului nu se distraseră destul. Au pocnit din degete şi Na Li a început, uite-aşa, să joace din nou ca în setul 1. Anbelivăbăl, cum ar spune un clasic spaniol. Na Li îşi ia serviciul cu o autoritate brusc regăsită, face 2-1 şi…..alt pocnet din degete….Masha îşi ia serviciul şi apoi face break pentru 4-1. În momentul ăsta nu mai ştiu clar ce s-a întâmplat, cred că am cedat nervos, pentru că notiţele mele se opresc şi se reiau abia la 5-4 pentru Na Li. Aş aprecia foarte mult dacă onoraţii cititori ar putea să contribuie în comments cu ce s-a întâmplat între aceste două momente. Bănuiesc că Na Li a început IAR să joace ca-n setul 1?
Începuse să plouă serios, iar meciul mergea înainte poticnindu-se, împleticindu-se între greşeli neforţate şi winner-uri. La conferinţă, Sharapova a zis că n-a mai fost plouată atâta într-un meci de tenis niciodată. Na Li a spus că s-a simţit ca un fotbalist jucând în ploaie. Cu toate astea, ambele intraseră într-un fel de transă în care probabil ar fi jucat oricum, numai să se termine odată. Când ploaia s-a înteţit şi arbitrul a coborât să verifice terenul, le-a întrebat dacă vor să continue. Amândouă au dat hotărâte din cap şi s-au reîntors pe zgura care începea să se transforme în noroi.
La 5-5, 6-5, 6-6, cu o minge de meci salvată de Masha, mama natură a pus piciorul în prag, şi a hotărât că toată lumea avea nevoie de o pauză. La ora 8 fără un sfert, cele două eroine au intrat din nou în arenă, ca să joace decisivul şi eliberatorul tiebreak. Sub o burniţă care ameninta din nou să se transforme în ploaie, Masha a strâns din dinţi, a chiuit, a icnit, a alergat, mă rog, a făcut ce face ea cel mai bine: a luptat pe viaţă şi pe moarte şi a ieşit prima la fotofiniş. 7-5 şi al doilea titlu pe anul acesta, după cel de la Stuttgart și după alte trei finale pierdute.
Amândouă au râs la fileu când au dat mâna, conştiente de tragicomedia suprarealistă în care jucaseră. Ceremonia a fost încropită pe fugă, cu Yannick Noah şi Mary Pierce şi cu discursuri comprimate.
La conferinţa de presă, Na Li a fost întrebată dacă în ATP stau mai bine cu tăria psihică decât în WTA: „Nu ştiu, eu joc în circuitul feminin, nu sunt bărbat. Dacă într-o viaţă viitoare voi fi bărbat, o să vă dau un răspuns atunci”
Apropo de ATP, finala masculină s-a amânat din cauza ploii pentru mâine la 13.00, spre nemulțumirea publicului, care i-a acuzat pe organizatori că sunt bufoni şi a a aruncat cu chestii pe teren, ca-n epoca McEnroe-Năstase-Connors.
Tom Perotta de la tennis.com a concluzionat, filozofic: „Dacă Roma ar angaja constructorii acoperişului de la Madrid şi Madridul ar angaja constructorii terenurilor de la Roma, am avea două turnee excepţionale pe zgură”.
Americanii ăştia cu pragmatismul lor, nişte plicticoşi. Ar trebui să se uite la mai multe meciuri WTA. Ar înţelege atunci că viaţa e complexă şi are multiple aspecte. Şi că nimic nu e simplu. A domani!
Cifra turneului – de la începutul lui 2011 și până acum, Na Li a pierdut șase meciuri de la minge de meci pentru ea
Cele mai importante momente ale finalei: