Roland Garros, preview feminin | Ce ne va oferi tabloul feminin? Drumul Simonei, pas cu pas

Nu e nimic sigur când vine vorba de trageri la sorți. Există trageri foarte proaste și trageri normale, pentru că o tragere bună e un concept mai degrabă ambiguu. Depinde pe cine întrebi, vei primi răspunsuri diferite. Fanii vor fi mult mai tranșanți vizavi de șansele favoriții lor, jurnaliștii vor suci scenariile pe toate fețele, în vreme ce jucătorii vor ridica din umeri, cel mai probabil neimpresionați. “Iau act de rezultatele tragerii la sorți, dar cam atât”, spunea Federer, la conferința de dinainte de începutul turneului. O tragere poate să fie în același timp proastă din punct de vedere al clasamentului, dar grozavă dintr-o perspectivă mult mai relevantă, cea a matchup-urilor. Sau invers. Până la urmă, oricât de norocoasă ar fi, o tragere bună nu-ți câștigă singură meciurile, chiar dacă toate preview-urile din lume ar susține contrariul. Tot trebuie să ieși pe teren și să le câștigi; asta în timp ce probabil ai de rezolvat provocări suplimentare, cea mai importantă fiind aceea că trebuie să-ți păstrezi simțurile intacte și să nu cazi în păcatul de a considera un meci dinainte câștigat.

Astea fiind spuse, putem însă să ajungem liniștiți la concluzia că Simona Halep a fost trimisă de sorți pe una dintre cele mai atractive părți de tablou dintre toate variantele posibile. Mă feresc de construcții precum “la îndemână”, “ușor” sau “confortabil”, pentru că m-am lămurit deja că în tenis nu trebuie să excluzi niciodată nicio posibilitate, până când nu s-a dat mâna la fileu (dacă s-a dat).  Însă este un tablou care lasă loc la motive de optimism.

Și asta pentru că e construit în așa fel încât s-o ajute pe Simona să-și ridice nivelul jocului de la un meci la altul și să crească în încredere. Iar  capii de serie pe care i-a primit românca fie sunt ieșiți din formă (Ivanovic), fie nu-s pe terenul lor favorit (Makarova), fie o combinație dintre cele două (Radwanska).

Să vedem, însă, la ce să ne așteptăm.

 

Cum arată tabloul Simonei Halep la @rolandgarros pic.twitter.com/avyS8ath6z

— Treizecizero.ro (@treizecizero) May 22, 2015

 

Runda 1 – Evghenia Rodina

Una dintre numeroasele rusoaice din circuit, Rodina era să-și facă un nume în 2008, când, la 18 ani, n-a lipsit mult s-o elimine pe Maria Sharapova în turul inaugural la Roland Garros. Era prima apariție a Rodinei pe tabloul unui Grand Slam, în vreme ce Maria tocmai ce devenise noul număr 1 mondial, după retragerea lui Justine Henin. Profitând de dificultățile întâmpinate de Masha la serviciu în ziua respectivă (17 duble) și de nervozitatea mai titratei ei adversare, Rodina a ținut mingea în joc cât să obțină numeroase erori neforțate și să flirteze cu surpriza, de care n-au despărțit-o decât două puncte. A pierdut, până la urmă, 8-6 în decisiv.

Șapte ani mai târziu, Rodina va căuta din nou să joace rolul spoilerului în turul 1 la Paris, de data asta contra Simonei. Ea vine după un 2014 bun la nivel de challengers și ITF-uri, nivel la care a adunat un bilanț de 59-18. Rodina a lipsit în jur de 15 luni din circuit înainte de revenirea din 2013, absență pusă pe seama unor accidentări, plus căsătoria. Reintrată în Top 100, Rodina n-a avut până acum un sezon prea grozav, realizările ei fiind un set luat Carlei Suarez Navarro și un meci foarte strâns și presărat cu multe lovituri spectaculoase, contra lui Angelique Kerber.

Fără să exceleze în defensivă, Rodina are o deplasare destul de greoaie și e adesea predispusă să lase porțiuni întregi de teren neacoperite. Poate dezvolta însă cu ușurință o forță impresionantă și atacă bine în lung de linie, în special cu reverul. E expusă în fața unei jucătoare care își deschide bine unghiurile și o ține în alergare, precum poate face Simona, și tinde să clacheze atunci când are un avantaj important în fața unei jucătoare de top, așa cum a făcut-o în câteva rânduri cu Kerber.

Lucic-Baroni sau Lauren Davis

Probabil că și Simona, și fanii ei își doresc cu precădere un rematch cu Lucic-Baroni în turul al doilea. Ar fi șansa reglării unor conturi rămase restante după ziua proastă de la US Open de anul trecut, când Simona a fost eliminată de veterana din Croația, într-una dintre marile surprize ale turneului. În vreme ce rezultatul respectiv nu poate fi pus la îndoială, contextul e cu totul altul acum. Dacă Lucic va trece de Davis, cel mai probabil va avea o zi grea la birou cu ultramotivata Simona, pe o suprafață care nu-i convine în mod special sportivei în vârstă de 33 de ani și pe care nu a strălucit nici în prima parte a carierei ei. Nu e ca și cum victoria cu Davis e sigură: Lucic are un an slab, cu 12 înfrângeri din 16 meciuri. Davis nu e nici ea o forță, în mod special pe zgură, dar are câteva rezultate decente anul acesta, printre care victorii la Sloane Stephens și la Genie Bouchard.   

Cornet, Vinci sau Alexandra?

În turul al treilea apare primul hop mai serios pentru Simona, sub chipul unei adversare familiare, de la care știe foarte bine la ce să se aștepte. Fie va fi o jucătoare cu care a mai jucat recent pe zgură (Alize Cornet sau Alexandra Dulgheru), fie va fi o sportivă pe care a întâlnit-o în numeroase rânduri în carieră (Vinci). Ca și în turul al doilea, și acum se întrevede oportunitatea unei revanșe. Alize Cornet a învins-o pe Halep la Madrid și va încerca să-și ducă pe mai departe faima de jucătoare care încurcă favoritele. Ar fi un meci menit pentru Philippe Chatrier, într-o atmosferă ceva mai ostilă Simonei față de cum s-a obișnuit ea, pentru că francezii își susțin înfocat favoriții la Roland Garros. Dar Alize n-are deloc un record bun la Slam-ul din țara ei, turul al III-lea fiind maximul atins până acum. Caz în care ar trebui să ne uităm cu la fel de multă atenție spre Roberta Vinci, învinsă de Simona în finala pe zgură de la București, dar mai ales spre Alexandra Dulgheru, care are o oportunitate mare aici să aibă o serie bună de meciuri la un Slam. Alex a mai învins-o pe Cornet, chiar anul acesta, la Doha, și, în vreme ce Vinci i-a fost un matchup dificil de-a lungul timpului (0-4), românca e într-o formă mult mai promițătoare acum, față de cele două înfrângeri suferite anul trecut cu Roberta, la București și la Istanbul. De notat că Vinci joacă, în weekendul care precede Roland Garros, o finală la Nurnberg.

Turul al IV-lea: Agnieszka Radwanska

Știi că e ceva cu adevărat în neregulă când rochia Agăi provoacă mai multe discuții decât tenisul ei. Nu-s prea multe lucruri bune de spus despre Radwanska anul acesta, iar un Slam pe zgură nu e tocmai cea mai promițătoare perspectivă pentru poloneză. De altfel, Aga a pierdut devreme la RG și în ani în care a venit într-o formă bună față de acum. Iar ultimul meci direct al Radwanskăi cu Simona a fost câștigat într-atât de clar de româncă, încât shift-ul de putere dintre cele două a devenit vizibil cu ochiul liber și s-a făcut uitată perioada în care Halep spunea despre Aga că reprezintă o problemă pe care nu știe cum s-o descifreze. Simona și Radwanska au mai jucat pe zgură și în alte ocazii, o finală la Bruxelles și pivotalul meci de la Roma, din 2013, care a marcat parcursul lung al româncei la turneul ei de lansare.

Dacă Radwanska nu ajunge la întâlnire, e un culoar bun pentru Elina Svitolina să facă ceva valuri. Alte nume de pe această parte de tablou: Annicka Beck, care, la fel ca Simona, este o fostă campioană de junioare la Paris, Mona Barthel, Aleksandra Krunic sau Yanina Wickmayer – mai toate, cu înfrângeri la activ în fața numărului trei mondial.

Sferturi de finală: Ana Ivanovic. Sau Ekaterina Makarova. Sau Caroline Garcia

Proiecțiile de la tragerile la sorți o indică pe Ana Ivanovic drept adversara aici, dar fosta campioană de la Roland Garros are probleme în a găsi ceva constanță în rezultate anul acesta. Ana și-a schimbat recent echipa tehnică chiar în timpul unui turneu, cel de la Madrid, și a admis deschis că nu simte jocul. Dacă va fi ca Ana și Simona să-și reia rivalitatea, una cu câteva momente de vârf anul trecut, ar fi al 5-lea meci direct între cele două, ultimul fiind faimosul meci din grupele de la Singapore, când setul luat de Simona a eliminat-o pe Ivanovic, deși aceasta a încheiat grupa cu două victorii. Ca să ajungă la o potențială revanșă în sferturi, Ana va trebui să găsească o soluție pentru jocul Carolinei Garcia, jucătoarea franceză care a devenit un adevărat complex pentru sârboaică. Garcia este adversara cea mai probabilă din turul al treilea pentru campiona de acum șapte (!) ani de la Paris. Iar în optimi oponenta va fi Ekaterina Makarova. Rusoaica ajunge cu regularitate în săptămâna a doua la Grand Slamuri, dar loviturile ei flat nu fac, de cele mai multe ori, casă bună cu zgura de pe Chatrier sau Lenglen.

Semifinale: Maria și drumul ei plin de hârtoape

Toată lumea anticipează marea rejucare a finalei de anul trecut între Simona Halep și Maria Sharapova. Cele două au mai fost pe punctul de a se întâlni în câteva rânduri, s-au duelat pentru locul al doilea, au și făcut rocadă în clasament, dar rivalitatea lor întârzie să se reia, episodul de la Cincinnati fiind cel mai recent meci direct. Un meci la Roland Garros pentru al doilea an succesiv ar întări și mai mult succesul la public al acestui match-up și i-ar permite, poate, Simonei să joace cu mai puțină presiune decât ar fi făcut-o într-o eventuală finală.

Dar Sharapova are un traseu dificil până în ultimele patru. Începe cu Kaia Kanepi, care poate fi oricând o adversară incomodă, o are pe Sam Stosur în turul al treilea, o jucătoare care nu poate fi ignorată pe zgură (finală la Strasbourg, în săptămâna care precede RG), pe Lucie Safarova în turul al patrulea și un alt posibil rematch al unei întâlniri de la Roland Garros 2014, cu Garbine Muguruza, în sferturile de finală. Dacă nu va fi Muguruza, atunci Carla Suarez Navarro, cea care i-a luat un set în finala de la Roma, sau Angelique Kerber, al cărei reviriment recent, punctat de două titluri pe zgură, a continuat cu o semifinală la Nurnberg. Kerber a bătut-o pe Sharapova recent, la Stuttgart.

 

Cum arată drumul celorlalte favorite de pe tabloul feminin:

SERENA. Dacă traseul Sharapovei este dificil oricum te-ai uita la el, nici drumul Serenei Williams nu este mai simplu. Mai ales că americanca spune că încă mai resimte dureri la cot. Sfertul liderului mondial e ghiftuit de jucătoare solide. Victoria Azarenka, Caroline Wozniacki, Venus Williams, Andrea Petkovic, Sloane Stephens, Sara Errani, Barbora Strycova și Jelena Jankovic sunt toate aici, și cu toate că e evident că o Serena le poate învinge pe oricare dintre ele, e de urmărit dacă, în cazul în care va fi hărțuită pe parcurs de vreuna dintre acestea, Serena nu va plăti prețul ceva mai târziu în turneu.

E de urmărit în special posibilul meci cu Victoria Azarenka, din turul al treilea: în cea mai recentă întâlnire directă, Serena a scăpat ca prin urechile acului de o înfrâgere, dar creditul e de dat mai degrabă Vikăi. Apropo de bielorusă, ea continuă să plătească tribut greu clasamentului: tot anul a avut parte de trageri dificile și RG nu face excepție.

Serena a trecut o singură dată de turul al doilea la Paris din 2010 încoace, iar când a făcut-o, a câștigat trofeul (2013). Vulnerabilitatea ei ( ca la multe alte Slamuri, dar cu precădere la RG) este mai mare în prima săptămână. Dacă va trece cu bine de ce va prespune acest sfert de tablou (plus posibilul sfert de finală cu Kvitova), Serena este bine poziționată să dea startul unui alt tip de discuții: va reuși ea să dețină toate cele patru trofee de Grand Slam simultan?

KVITOVA. Numărul 4 mondial zboară un pic pe sub radar la Paris, asta și pentru că Petra n-a strălucit niciodată cu adevărat în capitala Franței. Titlul de la Madrid a fost obținut în condiții de joc diferite, dar, în combinația ideală de formă plus culoar plus prospețime, Kvitova poate să surprindă anul acesta și cel puțin să repete cea mai bună performanță a ei la RG, semifinala cu Sharapova din 2012. Un posibil meci cu Irina Begu se arată la orizont pentru turul al 3-lea. Apoi învingătoarea dintre cele două ar trebui să treacă de Timea Bacsinszky, apoi una dintre Kuznetsova, Pliskova, Bouchard sau Diyas pentru a ajunge în ultimele patru.

Să mai fim cu ochii pe:

Carla Suarez Navarro – una dintre cele mai constante jucătoare ale anului, într-un grup restrâns în care mai intră Simona Halep sau Karolina Pliskova, toate cu un număr considerabil de victorii în cont la ora startului. Câtă vreme dincolo de fileu nu se află Serena, CSN are șanse să obțină un rezultat în nota sezonului pe care l-a avut până acum. Roland Garros ar trebui să fie turneul de la care iberica să aibă cele mai mari pretenții.

Eugenie Bouchard – după ce forma ei pare să se mai fi ameliorat, Genie intră într-un alt tip de probleme. Roland Garros și Wimbledon înseamnă grosul punctelor pe care le are la acest moment. Două rezultate slabe aici și căderea va fi aspră. Abia atunci va începe testul adevărat al răbdării pentru Genie. Poate că tocmai de o astfel de cădere are nevoie, la urma urmelor. De urmărit cum va reuși ea să-și mențină obișnuitul succes la Slamuri.

Svetlana Kuznetsova – cum am văzut la Madrid, Sveta încă mai poate face valuri, în special pe zgură, unde combinația unică de forță și de inteligență din jocul ei o face și mai periculoasă. Roland Garros e cu amintiri frumoase pentru rusoaică, iar incredibila serie de victorii de acum câteva săptămâni o face o adversară pe care, dacă sănătoasă, nu și-ar dori-o nimeni în cale la acest turneu. Și totuși: “Nici eu nu aș ține cu mine, sunt mult prea inconstantă pentru răbdarea unui fan”.

Garbine Muguruza – e indicat să mai domolim un pic așteptările în ce-o privește pe iberică. La un an distanță de la turneul foarte bun pe care l-a reușit anul trecut la Paris, Garbine n-a legat prea multe rezultate relevante. Rămâne o adversară incomodă pentru primele trei, dar prea puțin în afara acestui tip de meciuri. S-au mai înmulțit și întrebările prin conferințe în ce privește cât de mulțumită e Garbine de felul în care se produce progresul ei. O eliminare timpurie ar însemna un regres pentru Muguruza.

Încă pe sub radar, candidate la un turneu mai bun – Caroline Garcia, Timea Bacsinszky, Elina Svitolina, Sloane Stephens, Irina Begu.