Roland-Garros a rămas fără câteva nume mari, și e abia ziua a treia

A fost un început de turneu teribil la Paris. Câteva eliminări premature ale unor nume importante erau previzibile, însă felul în care s-au petrecut aceste ieșiri a contribuit din plin la sentimentul de dramatism pe alocuri obositor care a dominat aceste prime trei zile de RG 2021. Să le luăm pe rând:

Naomi Osaka. Retragere înaintea turului doi

După o situație care putea fi evitată de ambele părți, Naomi Osaka a decis să se retragă din turneu înaintea turului secund, o situație în premieră în tenisul modern. Osaka rămâne cu o serie de 15 victorii consecutive în meciurile de Slam, ultima dintre ele fiind cea cu Patricia Țig. Ana Bogdan e cea care beneficiază în mod direct, obținând astfel în premieră o calificare în runda a treia la Paris. Strict raportat la tenis, Osaka părea într-un moment mai bun, prin comparație cu precedentele ei apariții la Paris. Cum destule voci din Franța spun că terenurile sunt diferite anul acesta și că jocul aduce mai mult cu cel de hard, Osaka ar fi putut avea o șansă poate mai bună ca în alți ani. De văzut dacă o vom vedea la Wimbledon, acolo unde cel mai bun rezultat al ei este turul al treilea.

Despre contextul general și multiplele nuanțe ale situației lui Naomi am scris aici. Reacțiile post-decizia ei de retragere sunt aici.

Petra Kvitova. Un ghinion fantastic a dus la o retragere tot înainte să apuce să joace turul al doilea

Ca un făcut, o a doua retragere importantă din turneul feminin are legătură cu interviurile obligatorii de după meciuri. Petra Kvitova a călcat greșit pe o rampă la ieșirea de la un interviu tv de după victoria ei din turul întâi de duminică și a anunțat azi că trebuie să se retragă din turneu. Altă situație nemaivăzută, incredibil de ghinionistă, la care n-ai altceva de făcut decât să oftezi. Petra salvase o minge de meci în primul tur, în victoria cu Greet Minnen și ar fi trebuit să joace cu Elena Vesnina. Rusoaica, recent revenită în circuit după ce a devenit mamă, trece în turul al treilea.

Bianca Andreescu. Zgura încă nu-i prinde bine

Cu jocul ei, care ar trebui să meargă pe zgură cel puțin la fel de bine cum se întâmplă pe hard, Bianca ar trebui să fie o pretendentă la titlu la Paris, însă lucrurile încă nu se leagă pentru ea la Roland-Garros. În 2019, când a apărut în prim-plan, a fost accidentată peste primăvară și a jucat doar două meciuri. În 2020 a absentat, de asemenea accidentată. Anul acesta, după ce lipsise un sezon întreg, Bianca prinsese ceva viteză cu finala de la Miami, unde a călcat strâmb și s-a accidentat. Apoi a testat pozitiv cu COVID-19, virus căpătat în drum spre turneul de la Madrid, iar asta i-a dat complet peste cap sezonul de zgură. Fără multe meciuri în picioare, Andreescu a pierdut în turul întâi la Paris, dar nu fără luptă, contra unei jucătoare foarte bună pe zgură, Tamara Zidansek, care a aruncat cu toate trucurile ei înspre canadiancă, reușind să o oprească până la urmă, în aproape trei ore și jumătate.

Bianca nu a jucat extraordinar, dar faptul că putea să câștige chiar și așa contra unei adversare redutabile spune câte ceva despre ea. Partea bună după toate ghinioanele e că Andreescu spune că e sănătoasă acum. La Wimbledon, unde are doar un meci pe tablou (și acela în 2017), e o necunoscută. Dar la ora hardului își va relua probabil locul în fazele finale ale turneelor importante. Dacă amândouă sunt sănătoase, ar trebui să fie un duel interesant între Osaka și Andreescu la US Open.

Dominic Thiem. În derivă serioasă

Morișca gândurilor rămâne un lucru major în tenis. Și dacă vorbim atât de des despre importanța mentalului în tenis, în sensul aprecierii forței mentale ale jucătorilor care depășesc obstacole în timpul meciurilor, ar trebui să vorbim la fel de serios și despre cei care lovesc un zid în afara terenului și nu mai găsesc ușor soluțiile să îl sară.

Dominic Thiem nu e în depresie – din câte știm – dar este, fapt declarat de el în câteva ocazii, într-o stare emoțională destul de complicată. Succesul de la US Open l-a golit, l-a făcut să-și piardă focul interior care-l mâna în luptă, iar austriacul a resimțit puternic asta în intersezon, după ce s-a oprit din jucat.

„Când tragi toată viața pentru un obiectiv și apoi îl îndeplinești, lucrurile nu mai sunt la fel. După US Open, am intrat într-o stare de euforie, dar rezultatele bune au continuat și am ajuns în finală la ATP Finals. Când am reînceput antrenamentele pentru noul sezon, am simțit că am căzut într-o gaură. Acum rămâne de văzut dacă voi putea să mă ridic, eu sper că da, dar vom vedea”, spunea Domi.

Astfel de căderi emoționale după performanțe majore nu-s o noutate în sport, iar Thiem, care a arătat în ultima vreme ca un sportiv demotivat și fără repere clare, va avea ceva de tras ca să iasă din această groapă. Problema cu astfel de perioade ale unei cariere e asta: mentalul se răsfrânge, mai devreme sau mai târziu, asupra jocului. Iar jocul întârzie apoi să revină, chiar și după ce motivația a fost regăsită.

La Roland-Garros, unde ar fi fost în mod normal unul dintre favoriții la (măcar) o prezență într-o finală, a pierdut în primul tur, și nu oricum, ci după ce a avut 2-0 la seturi, fiind întors de Pablo Andujar, un jucător tenace și solid, dar nu cineva care ar fi trebuit să-i pună probleme lui Domi în mod normal. Thiem a spus despre acest meci că nu motivația a fost problema, ci jocul. „Parcă nu-s eu. Loviturile nu au putere”.

Thiem, menționat mult timp drept urmașul lui Nadal la RG (inclusiv de către însuși Rafa), a jucat două finale pe Chatrier. Mulți au crezut că a treia lui finală aici va fi și prima în care el și Rafa vor juca de la egal la egal, iar austriacul va fi primul care îl va împinge până la limită pe spaniol într-o finală la RG după ani buni. E un scenariu care mai are de așteptat.

Andrey Rublev. Are nevoie de ceva în plus?

Rublev a fost unul dintre cei mai constanți jucători din circuit în ultimul an și ceva. Iar după trei sferturi de Slam consecutive – anul trecut la USO și la RG, anul acesta la AO – RG ar fi putut însemna încă un pas pentru rus. Mai cu seamă că a jucat și o finală de Masters pe zgură, la Monte Carlo – cu o victorie la Nadal – la rându-i venită după o altă semifinală de Masters la Miami.

Însă toate eforturile din acest ultim an și jumătate par să-l fi ajuns din urmă pe Rublev, care s-a văzut eliminat în primul tur la Paris în cinci seturi de Jan-Lennard Struff. A fost un meci foarte strâns, în care fiecare a câștigat câte 170 de puncte, și în care Rublev nu a mai găsit în cele din urmă soluții de pe baseline cu Struff, un jucător care e confortabil să atace fileul.

E devreme, poate, pentru astfel de concluzii, dar Rublev pare să se apropie de un moment în care are nevoie să adauge elemente noi în joc pentru a face pasul următor. Deocamdată, ascensiunea lui pare să fi lovit un zid.