Roger Federer a pierdut – și încă clar – la Wimbledon. Înseamnă ceva în mod special acest rezultat?
Treizecizero | 7 iulie 2021În conferința de presă de după meci, Federer a confirmat că retragerea imediată nu este o opțiune. Întrebat despre planurile și obiectivele următoare, Roger a spus că are nevoie de câteva zile pentru a privi mai limpede spre înainte.
Răspunsul scurt, la cald: Nu. Nu tocmai. Sau nu ar trebui.
E de înțeles de ce toată lumea tenisului privește cu maximum de atenție fiecare pas al lui Federer în aceste zile, suspectând că o eventuală retragere ar putea fi grăbită, sau forțată, de momentul înfrângerii de la Wimbledon, în turneul lui preferat.
Dar, fără a îl minimiza în vreun fel, eșecul lui Roger Federer în fața excelentului Hubert Hurkacz nu are semnele finalului. Este mai degrabă un rezultat normal, explicabil. Nu doar raportat la ce s-a jucat azi pe Centre Court, ci raportat la stadiul în care Wimbledon a găsit jocul și match fitness-ul lui Roger. Eventual, miră rapiditatea cu care elvețianul a alunecat de la meciul foarte bun făcut cu Lorenzo Sonego în optimi la nivelul arătat astăzi. Însă și asta se poate pune pe seama absenței lui îndelungate din circuit și a contextului în care s-a jucat acest meci.
Federer a făcut totul să pară ușor ani la rândul – culminând cu acel run către titlul de la AO 2017, venit tot după o operație la genunchi -, dar adevărul e că nu-i deloc ușor ce încearcă el acum; și nici n-ar avea cum să fie simplu. La 40 de ani și după un an și jumătate în care a lipsit din viața normală din circuit, Federer va fi predispus la astfel de zile. Era destul de clar că nu e încă gata, că a intrat în criză de timp înainte de cele două Slamuri ale verii: Roland-Garros a arătat acest lucru, Halle l-a reiterat, primul tur de la Wimbledon l-a subliniat cu o linie groasă. Federer nu era gata, în sensul că nu era pregătit să concureze pentru un titlu aici, și toată lumea știa asta.
Acum, firește, turneele sunt un animal imprevizibil: nu știi niciodată ce se poate întâmpla, nu știi cum se deschide tabloul și ce oportunități pot să apară; Federer se putea gândi că poate prinde o formă nesperată, că-și poate construi un momentum, că poate avea opțiuni dacă ajunge în sferturi sau semifinale la un turneu pe care știe atât de bine cum să-l joace. Dar astea erau probabilități care aveau nevoie să fie verificate de realitate. Exista în orice moment riscul ca el să dea peste cineva mult prea solid, care să-i expună minusurile, și exact asta s-a întâmplat azi, când Hurkacz a jucat grozav în momentele cheie, iar Federer le-a judecat pe aproape toate teribil, culminând cu acele puncte din tiebreak-ul setului doi, în frunte cu acea alunecare nefericită. Căderea (totală) din setul al treilea a reamintit de dispariția din setul trei cu Auger-Aliassime de la Halle – și da, e ceva îngrijorător că se repetă – însă meciul fusese cel mai probabil încheiat din momentul în care elvețianul n-a putut să iasă din primul serviciu al setului al treilea. Așa cum n-a putut consolida nici avantajul de 4-1 din setul doi.
În conferința de presă de după meci, Federer a confirmat că retragerea imediată nu este o opțiune. De fapt, nici măcar ieșirea lui de pe Centre Court n-a semănat cu un adio: a aplaudat scurt publicul și a ieșit fără să absoarbă ovațiile asurzitoare ale fanilor.
Întrebat despre planurile și obiectivele următoare, Roger a spus că are nevoie de câteva zile pentru a privi mai limpede spre înainte. Nu știe încă dacă va participa la Jocurile Olimpice – deși acesta îi era planul inițial – „pentru că toate au fost puse în așteptare până după Wimbledon.” Federer mai spune că trebuie să se regrupeze, să analizeze situația din nou și să facă planurile în următoarele zile. Nu știe exact dacă va mai juca vreodată la Wimbledon. Ar vrea să joace din nou aici, dar a adăugat că „la vârsta mea pur și simplu nu ești sigur ce urmează după colț.”
Iar pentru cei care se gândesc că retragerea lui Federer va veni la final de an, e bine să amintim că turneul de la Basel, cel mai plauzibil loc pentru un astfel de moment, este anulat pentru acest an.
E mai probabil că Federer folosește acest sezon (ciuntit pentru el) ca să-și construiască un 2022 în care să se miște ceva mai aproape de nivelul lui. E ceva obișnuit pentru Roger să aibă mereu un plan pe termen mediu, iar în toate interviurile recente a dat suficiente semnale că nu are nici măcar el idee când se va opri. De ce s-ar opri acum, după toată munca depusă pentru a reveni? Cu siguranță că știa foarte bine (și a și dat de înțeles) că nu se poate aștepta la titlu aici; comeback-ul lui nu a fost doar pentru Wimbledon 2021. Da, Wimbledon 2021 era, în mod normal, cea mai bună șansă a lui la un titlu de Slam, dar asta dacă ar fi ajuns la acest turneu la un nivel mai bun.
Iar aici e interesant de dezbătut: presupunând că va construi acest nivel mai înalt în timp, se poate aștepta Federer la ceva mai bun de atât în anul următor? E foarte greu de răspuns acum, pentru că nu știm care va fi contextul la US Open, în Australia sau la anul, la Wimbledon. Cert e că lucrurile se pot schimba destul de repede, așa cum s-au tot schimbat în tenis. Deocamdată, Roger Federer se desparte de Wimbledon cu un sfert de finală – un rezultat deloc rău, ținând aproape de context -, după o înfrângere care sună urât, dar înregistrată într-un meci câștigat de Hubert Hurkacz, nu pierdut de Federer.
Turneul continuă – cu Djokovic, Shapovalov, Hurkacz și Berrettini ajunși în semifinale – tenisul continuă, de asemenea. Federer continuă și el. E mereu preferabil să îi lăsăm pe sportivi să decidă singuri ce e mai bine pentru ei. Invarabil, ei știu mai bine.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
