Roger: 36 de sferturi de finală consecutive la un Slam și victoria 900 a carierei

„Roger Federer s-a calificat în sferturile de finală ale turneului de Grand Slam de la…” Iată o frază pe care o spunem din 2004 încoace fără întrerupere. An de an, Federer face același lucru. De 3291 de zile n-a mai pierdut înainte de sferturi. Indiferent de adversari, de suprafață, de vreme sau de formă. Așa a ajuns să dea contur unuia dintre cele mai impresionante recorduri ale sale; impresionant, pentru că vorbește de longevitate și constanță la cel mai înalt nivel, poate două dintre cele mai greu de atins atribute în tenis.

A făcut-o și de data asta, chit că, vreme de mai bine de două seturi, victoria lui a fost în mare dubiu. Dar poate așa trebuia să fie ca să fie ținută minte și altfel decât grație unui număr, fie el și 900. Federer a trebuit să recupereze de la 1-2 la seturi în fața unui Gilles Simon inspirat și foarte în vervă, într-o partidă care a început molcom și s-a terminat ca un vulcan. Două ore și 59 de minute bune, pe alocuri excelente, pe alocuri mai puțin reușite, dar tensiunea care a învăluit meciul a fost mereu la înălțime.

Meciul a început de unde se oprise ultima lor confruntare directă, cea de la Roma, de acum două săptămâni, când Federer l-a surclasat pe francez. Un alt 6-1 convingător, curat, și Federer arăta ca și cum aleargă să câștige cursa cu timpul. Printre altele, am văzut ceea ce va concura cu brio la titlul de lovitura turneului, un forehand câștigător din alergare care a ocolit fileul înainte de a se autodistruge în terenul advers, lovitură care a obținut un oftat prelung la reluarea de pe ecranele instalate pe Chatrier.

Totul s-a schimbat însă brusc în setul 2, la 3-3, când elvețianul a luat o căzătură destul de urâtă, care nu l-a rănit, dar care a părut să-l bulverseze complet. Greșelile au început să curgă dintr-o dată din racheta lui Roger, în vreme ce Gillou a sesizat momentul și a reușit să-și sincronizeze ideal creșterea lui în joc cu căderea bruscă a lui Federer. Vreme de două seturi, l-am revăzut pe acel Roger apatic și neconvins de ce trebuie să facă, de parcă acea căzătură i-ar fi luat tot vântul din pânze. Până la urmă, elvețianul a reușit să redreseze corabia, reapărând pe teren în versiunea lui corectă. O variantă în care a regăsit deciziile inspirate, a reînceput să lucreze cu backhand-ul, a regăsit și specialitatea casei, punct făcut cu scurtă direct din retur. La fileu a fost, de asemenea, în câteva rânduri magistral, câștigând puncte grele, atât ca nivel de dificultate, cât și ca importanță. Poate și strigătul Mirkăi să fi contat: a fost prima oară când am auzit-o pe soția lui Federer încurajându-l așa de vocal. Exact înainte ca seria de șapte game-uri să înceapă, într-un moment în care toată lumea făcuse liniște pentru punctul următor.

O serie de șapte game-uri la rând, începută în setul 4, la 2-2 și presărată cu momente de tenis foarte bun, a tranșat iremediabil partida, chit că finalul a fost pasionant, iar Simon, în clocotele tribunei, a părut că poate să se strecoare înapoi în meci. Au fost câteva momente esențiale de-a lungul acestei serii: de exemplu, forehandul cu care a obținut game-ul de 4-2 în setul 4 a fost atât de puternic, a avut atât de multă încărcătură, încât a venit însoțit de un strigăt convingător și un pic necaracteristic lui RF, care a accentuat forța loviturii. Federer era înapoi, in full power mode, și a rămas așa până când a pus gheață pe tentativa de recuperare a lui Gilles. Credit francezului pentru felul în care a reușit să transforme un meci ce părea tern și previzibil, într-o partidă remarcabilă, în condițiile în care el mai jucase două meciuri de cinci seturi în turneu. Gilles mi s-a părut foarte inteligent pe teren (dar nu-i prima oară) și, mai mult, foarte dispus să devină agresiv în joc, mai agresiv decât de obicei, chit că asta i-a adus și destule erori. Dar are meritul de a fi simțit momentul și de a fi făcut absolut totul pentru a încerca să-l transforme într-o victorie memorabilă. 

 

6-1, 4-6, 2-6, 6-2, 6-3 așadar, iar fanii de pe Chatrier l-au reprimit în brațele lor pe Federer, după ce l-au susținut puternic pe Simon în timpul meciului (aici sunt de spus unele lucruri: e ciudat să fii la un meci al lui Federer și să nu fie el jucătorul preferat de marea majoritate a tribunei, chiar dacă suntem în Franța. Ba să-l mai auzi și fluierat pe alocuri, atunci când a cerut verificarea unei urme. Dar publicul a revenit în forță de partea lui Federer la 1-2 la seturi, parcă cerându-i imperios să împingă meciul în decisiv). 'Armistițiul' dintre tribune și Fed durează puțin: după ce i-a trimis înainte pe locotenenții Benneteau și Simon, Franța își aruncă acum în lupta cu Federer arma principală: Jo-Wilfried Tsonga.

Federer reușește, așadar, să atingă trei borne majore dintr-un foc. Își duce seria-record de prezențe consecutive în sferturile unui Grand Slam la 36 și obține victoria cu numărul 900 a carierei. În plus, ajunge la 58 de victorii la Roland Garros, egalându-i pe Vilas și pe Pietrangeli în topul jucătorilor cu cele mai multe victorii la Paris.

Elvețianul a venit la conferința de presă aproape imediat după ce a ieșit de pe teren, și a fost în mare vervă. A început prin a-i da credit lui Simon pentru preluarea inițiativei din setul 2. „Nu m-am rănit, căzătura mi-a luat poate un pic din elan, dar e meritul lui că a știut să profite de moment. Sunt foarte mulțumit de reacția mea, de felul în care am găsit un răspuns. E foarte plăcut să faci parte din astfel de meciuri. Acum știu destul de bine la ce nivel sunt, e un meci care îmi dă destule informații despre forma mea de acum”, a spus el, înainte de a provoca hohote de râs cu următoarele răspunsuri. „Roger, arăți foarte fresh, nici nu ai zice că vii după un meci de cinci seturi”, a început un ziarist, la care elvețianul s-a hlizit prompt: „Mulțumesc! Și tu arăți la fel de grozav. Nici nu ai zice că ai privit un meci de cinci seturi!”. Apoi un alt ziarist s-a interesat de starea spatelui lui Roger și s-a oferit cu un masaj. „Din fericire, mă simt bine, așa că nu va fi nevoie să mă atingi”, a venit imediat răspunsul.

Apoi a redevenit serios: „Numerele sunt incredibile. Probabil că, la un moment dat al carierei, aș fi fost mulțumit și cu un sfert de finală. Apoi ridici un pic ștacheta, ajungi în prima finală, câștigi primul titlu. Iar restul îl știm. E o serie fantastică și mă simt atât de fericit că e încă în picioare. Sunt pur și simplu bucuros că am putut câștiga atâtea meciuri de-a lungul carierei, multe dintre ele grele, precum cel de azi, că mi-am oferit oportunități pentru a obține atâtea rezultate bune. Realizezi că toate orele grele de muncă, toate sacrificiile au meritat. Iubesc sportul acesta”.