Robert și Horia: cum au reacționat după ce au ajuns în prima finală la București

Nimic nu vine ușor în tenis, cu atât mai puțin o finală. Robert Lindstedt și Horia Tecău au avut de muncit serios pentru a obține biletele de finală, o finală după care aleargă de ceva vreme. N-au mai jucat într-un meci cu trofeul pe masă de la Rotterdam, când pierdeau acel joc dramatic, pe care Treizecizero.ro a avut privilegiul să-l urmărească pe viu, cu Llodra / Zimonjic. Vor avea ocazia să o facă acasă la Horia, după o semifinală tensionată, în care au întors de la 5-7, 0-3, cu perechea Hanley/Kerr. Un moment în care totul părea pierdut, dar pe care cei doi favoriți ai publicului, ajutați și de tribune, l-au negociat cu succes. Să vedem cum au reacționat ei. 

 

Horia despre:

• revenirea de la set pierdut şi 0-3:

Sunt fericit că ne-am calificat în finală, după un meci destul de intens. Echipa australiană a jucat foarte bine de la început, ne-a pus mari probleme cu serviciul. Iar după acel prim set pierdut, am căzut puţin energetic. Ne-am regrupat bine la 0-3 în setul al doilea. Nu mai aveam ce pierde. Meciul se îndrepta într-o singură direcţie şi a trebuit să ne relaxăm puţin, să ne luăm mai mult timp între puncte, să facem alte lucruri, chiar dacă erau puţin înafara zonei noastre de confort.

• sprijinul celor 3.000 de spectatori:

Ar fi minunat ca publicul să fie de la prima minge aşa cum a fost de la jumătatea setului al doilea. Să demoralizeze adversarii. A fost extraordinar. Şi Robert s-a simţit foarte bine. Sperăm să fie multă lume şi la finală. Încă din primul game să fie alături de noi, pentru a avea un avantaj în faţa adversarilor.

• presiunea de a evolua în faţa publicului propriu:

Este minunat să joci acasă, dar e puţină presiune. Toată lumea vrea să câştigi, eşti ultimul român în turneu. Toate speranţale se agaţă de tine. Vrei să intri pe teren şi să joci ca la antrenament; să-ţi intre totul. Nu reuşeşti de fiecare dată şi e mai greu. Dar, în plan pozitiv, ai publicul alături de tine, ştii că te va încuraja, îţi dă putere să lupţi.

• diferenţele dintre perechile specializate exclusiv pe dublu şi cele care au în componenţă jucători provenienţi de la simplu:

Noi facem majoritatea antrenamentelor împotriva echipelor specializate pe dublu şi suntem mai adaptaţi jocului împotriva unor astfel de perechi. Dar cei de simplu sunt mereu periculoşi, lovesc bine din spatele terenului, sunt imprevizibili pentru că nu-i întâlneşti foarte des în proba de dublu.

• finala de astăzi:

Ar fi extraordinar să câştig acasă, în faţa familiei, prietenilor. Nu a mai câştigat un român aici de foarte mult timp şi mi-ar face mare plăcere şi onoare să fiu acolo, pe tabelă, ca şi câştigător. Dar, mai avem drum lung până acolo. Trebuie să jucăm bine, să fim concentraţi încă un meci. Am vorbit şi cu Andrei Pavel şi cu Gabi Trifu (n.r. – învingători la dublu în 1996). Şi pentru că suntem prieteni, îşi doresc să câştig şi eu aici. Să fiu şi eu în acest grup restrâns.

Robert despre:

• importanţa victoriei şi a calificării în ultimul act:

Nu am mai fost într-o finală de la Rotterdam. Sunt fericit că am atins finală, dar mai mult contează că am câştigat un meci ca acesta. Înseamnă extraordinar de mult pentru noi!

• ce discuţii a purtat cu Horia când totul părea pierdut şi cum au întors soarta meciului:

La 0-3 îi spuneam lui Horia: „Am pierdut acest meci. Dar trebuie să găsim o cale să dăm mai multe retururi înapoi, să-i facem să joace. Forţam amândoi prea mult! Am încercat să ne adaptăm situaţiei. Ne-am revenit, iar publicul a fost incredibil!

• cum percepe plusul de presiune de pe umerii lui Horia, are ocazia să triumfe la el acasă:

El ştie cât de încordat pot deveni şi eu şi a salvat meciuri din asemenea situaţii. Faptul că e mai important pentru Horia face să fie şi mai important pentru mine. Dar nici gând să simt atâta presiune ca Horia.