RG12: Eliminarea hollywoodiană a Serenei Williams

 

Bonjour! Au trecut trei zile de la începerea Roland Garros-ului, şi, după doar un singur tur jucat, la fete s-au întâmplat deja o mulțime de nefăcute: favorita 1 (Azarenka) era la un pas de a ieşi din concurs, favorita 5 şi jucătoarea care n-a pierdut niciun meci pe zgură sezonul acesta  (Serena Williams) a fost eliminată de Virginie Razzano după un meci epopeic, fetele noastre (în afară de Irina Begu) au fost cam spulberate, iar în total au căzut  5 capi de serie (Serena Williams 5, Sabine Lisicki 12, Roberta Vinci 17, Mona Barthel 30, Monica Niculescu 32).

Întâlnirea dintre cea pe care majoritatea jurnaliştilor o dădeau câştigătoarea turneului, Serena Williams, şi franţuzoaica Razzano (29 de ani, nr 99) e materialul din care se fac blockbuster-urile hollywoodiene de vară. Ştiţi, filmele acelea la care ieşi din sală şi-ţi zici, amuzato-nedumerit: ”Ce chestie!”

Să recapitulăm. Avem, pe de o parte o jucătoare legendară, care nu a pierdut niciodată în primul tur în cele 46 de Grand Slam-uri la care a participat până acum. O jucătoare care nu a pierdut niciun meci pe zgură  acest sezon, cu două titluri câştigate, la Charleston şi Madrid, şi o semifinală la Roma (din care s-a retras special pentru a se menaja pentru Paris). În termeni hollywoodieni, Serena este echivalentul lui Wonderwoman, King Kong şi un pic de Terminator.

De cealaltă parte avem o franţuzoaică oarecum de pluton, care anul trecut a jucat la Roland Garros doar pentru a îndeplini dorinţa de pe patul de moarte a logodnicului ei, care, cu câteva zile înainte, pierduse lupta cu o tumoare pe creier. Iar anul acesta a câştigat 4 dintre ultimele 6 meciuri jucate împotriva jucătorelor de top 5. În termeni hollywoodieni, Virginie este Bruce Willis, mai puţin chelia şi umorul sec.

Meciul a fost o dramă în trei acte care a avut de toate: greşeli copilăreşti din partea amândurora, crampe (Razzano), lacrimi (Serena după setul 2), reveniri de pe marginea prăpastiei, atmosferă ca la fotbal, penalizări pentru Razzano în puncte pentru “hindrance” („incomodarea adversarului”), şi un preşedinte al Federaţiei Franceze de Tenis care a fluierat-o, impreună cu tot stadionul pe arbitra Eva Asderaki. Steven Spilberg ar trebui să vină să se uite la nişte meciuri la Paris: ar avea material din belşug.

Adevărat, Serena a jucat mediocru, alternând lovituri indecise cu bombe care ieşeau în out. Cele 47 de greşeli neforţate în total spun multe. Şi-a pierdut primele două game-uri pe serviciul ei, chestie rarisimă in sine, dar apoi a revenit şi-a câştigat setul 1 pe o dublă greşeală a lui Razzano, care n-a fost nici ea o stâncă de calm.  Al doilea set a mers în tie-break, unde Serena a avut un autoritar 5-1. A urmat un retur in extremis al lui Razanno care a luat-o pe Serena prin surprindere. Apoi, la 5-2, un arbitru a strigat out târziu, după ce Serena crezuse c-a câştigat punctul. S-a decis rejucarea. Descumpănită, Serena a pierdut următoarele 6 puncte şi cu ele setul doi. În timp ce Razzano era la toaletă, Serenei i-au dat lacrimile, probabil de ciudă şi frustrare.

Setul 3 a vâjâit pe lângă o Serena încă în stare de şoc. 5-0 pentru Razzano, moment în care Serena îşi aduce aminte că e Wonderwoman şi câştigă 3 game-uri la rând. La 5-3, pe serviciul lui Razzano, a avut loc bătălia finală, un game absolut aiuritor de 23 de minute, în care Razzano a avut 8 mingi de meci şi a salvat la rândul ei 5 mingi de break. Nebunie curată, în care raliuri electrifiante alternau cu duble greşeli paralizante. Pe mingea de meci cu numărul 8, Serena şi-a făcut milă de fanii francezi şi a dat în out un rever, producând şocul cel mai mare din turneul feminin şi eliberând considerabil sfertul Sharapovei. Care probabil a dat o petrecere când a aflat rezultatul.

Rezumatul ultimului game:

La conferinţă, Serena a fost totuşi filozofică şi împăcată. “Nu sunt fericită. Dar cred că lucrurile pot sta şi mai rău. N-am avut un an uşor. Sunt foarte dezamăgită, dar asta-i viaţa”, aluzie la problemele medicale foarte grave cu care s-a confruntat anul trecut, care erau cât pe ce să-i pună viața în pericol, şi cele ale lui Venus.

Cât despre explicaţia meciului: “Am fost prea emoţionată, am făcut aşa de multe greşeli. N-am jucat deloc cum a jucat la antrenament. Am avut mereu senzaţia că lovesc cu întârziere, şi cum poţi să loveşti cu întârziere când joci pe zgură??”

Cât despre arbitra Eva Asderaki (care a provocat ieşirea furioasă a Serenei anul trecut la US Open, în finala cu Sam Stosur, şi care ieri a penalizat-o pe Razzano cu 2 puncte pentru „hindrance”): „Nu este o preferată a jucătoarelor. Se amestecă când nu trebuie”

Razzano a spus că este victoria cea mai importantă a carierei sale până acum. Are dreptate. Este atât de mare încât va fi în pericol să nu se mai poată concentra  de acum înainte. S-au mai văzut cazuri. Următorul meci este unul mai abordabil, cu Arantxa Rus, tânără speranţă din Olanda, care anul trecut, în turul 2, provoca, la rându-i, surpriza turneului, scoțând-o pe Kim Clijsters. Să vedem dacă povestea hollywoodiană a franţuzoaicei continuă sau nu.